ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1486/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10 noiembrie 2014, reclamanta P. (fostă B.) S. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Craiova., Tribunalul Gorj și Tribunalul Olt, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea sumelor necesare plății dobânzilor legale, pentru sumele datorate (diferențe salariale restante devenite creanțe, constatate prin titluri executorii - hotărâri judecătorești), pe ultimii trei ani anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată și în continuare, p&m la data plății efective, sumele de banii solicitate cu titlu de dobândă să fie determinabile în dispozitivul hotărârii judecătorești, determinarea acestora urmând a se face ulterior, cu ocazia executării.

Prin sentința civilă nr. 80 din 22 ianuarie 2015, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei către Tribunalul Dolj.

Pentru a se pronunța astfel instanța a constatat că reclamanta solicită plata unor dobânzi legale aferente unor drepturi salariale restante, solicitare ce se subsumează unui litigiu de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile speciale de competență prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora:„Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locui de muncă reclamantul." Întrucât, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu își are nici domiciliul și nici iocui de muncă în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea, această instanță nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamanta nu își desfășura activitatea, la data formulării cererii de chemare în judecată, la instanța competentă sa soluționeze prezenta cauză, respectiv la Tribunalul Dolj, ci la Curtea de Apel Craiova, după cum rezultă din probatoriul de la dosar. Tribunalul Dolj, învestit cu soluționarea pricinii, prin sentința civilă nr. 284 din 5 mai 2015, a admis necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, În motivare, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc.

civ. și faptul ca instanțele se diferențiază teritorial prin sintagma circumscripție, iar Tribunalul Dolj face parte din circumscripția Curții de Apel Craiova. In aceste condiții oricare ar fi soluția la care se oprește instanța de fond, calea de atac împotriva hotărârii se va îndrepta tot către instanța la care funcționează reclamanta. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

„Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita carurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare.

În speță, este adevărat că judecătorul care are calitatea de reclamant nu funcționează la Tribunalul Dolj - competent material în primă instanță să soluționeze litigiul, însă apelurile declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Dolj ar urma să se judece la Curtea de Apel Craiova, așadar la instanța unde funcționează reclamanta, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu poate fi interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se și la instanțele superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege. Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ea obiect acțiunea formulată de reclamanta P. (fostă B.) S. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj și Tribunalul Dolj, în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.