ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1486/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10 noiembrie 2014, reclamanta P. (fostă

B.) S. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel

Craiova., Tribunalul Gorj și Tribunalul Olt, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata,

respectiv la alocarea sumelor necesare plății dobânzilor legale, pentru sumele

datorate (diferențe salariale restante devenite creanțe, constatate prin

titluri executorii - hotărâri judecătorești), pe ultimii trei ani anterior promovării

prezentei cereri de chemare în judecată și în continuare, p&m la data

plății efective, sumele de banii solicitate cu titlu de dobândă să fie

determinabile în dispozitivul hotărârii judecătorești, determinarea acestora

urmând a se face ulterior, cu ocazia executării.

Prin sentința

civilă nr. 80 din 22 ianuarie 2015, Tribunalul Vâlcea a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei către Tribunalul

Dolj.

Pentru a se

pronunța astfel instanța a constatat că reclamanta solicită plata unor dobânzi

legale aferente unor drepturi salariale restante, solicitare ce se subsumează

unui litigiu de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile speciale de

competență prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit

cărora:„Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă,

se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau

locui de muncă reclamantul."

Întrucât, așa

cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la

dosar, reclamanta nu își are nici domiciliul și nici iocui de muncă în raza

teritorială a Tribunalului Vâlcea, această instanță nu este competentă din

punct de vedere teritorial să soluționeze cauza.

Dispozițiile art.

127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât

reclamanta nu își desfășura activitatea, la data formulării cererii de chemare

în judecată, la instanța competentă sa soluționeze prezenta cauză, respectiv la

Tribunalul Dolj, ci la Curtea de Apel Craiova, după cum rezultă din probatoriul

de la dosar.

Tribunalul

Dolj, învestit cu soluționarea pricinii, prin sentința civilă nr. 284 din 5 mai

2015, a admis necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat

intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul spre

soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție,

În motivare,

s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. și

faptul ca instanțele se diferențiază teritorial prin sintagma circumscripție,

iar Tribunalul Dolj face parte din circumscripția Curții de Apel Craiova. In

aceste condiții oricare ar fi soluția la care se oprește instanța de fond,

calea de atac împotriva hotărârii se va îndrepta tot către instanța la care

funcționează reclamanta.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 127

alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere

de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una

dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Aceste

dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de

calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să

soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei

curți de apel învecinate.

Noțiunea de

"instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul

legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile

procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de

a evita carurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de

strămutare sub vechea reglementare.

În speță, este

adevărat că judecătorul care are calitatea de reclamant nu funcționează la

Tribunalul Dolj - competent material în primă instanță să soluționeze litigiul,

însă apelurile declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Dolj ar urma să

se judece la Curtea de Apel Craiova, așadar la instanța unde funcționează

reclamanta, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea

dialogului social nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C.

proc. civ.

Drept urmare,

norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu poate fi interpretată limitativ, efectele

sale extinzându-se și la instanțele superioare, competente să judece căile de

atac reglementate de lege.

Față de cele ce

preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este

Tribunalul Vâlcea, în favoarea căreia va fi stabilită competența de

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei având ea obiect acțiunea formulată de

reclamanta P. (fostă B.) S. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj și Tribunalul Dolj, în favoarea

Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.