ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3053/2014

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1282/90/2014, reclamanții L.M.A., L.M., N.L.E., C.R., M.M.F., D.G., A.L.E. (fostă A.), C.I.N., R.M. (fostă T.), Ț.M.C., A.I.A., M.M., D.R., L.D., S.M., C.G., M.E., M.M.C., E.G., C.E.M., C.M.M., M.I.C., I.M., S.T., D.D., D.D.R., D.I.C., C.N. (fostă D.), Ș.M., I.E., R.C.I., C.E., I.M., A.M.C., I.G., R.F., D.V.E., C.N.I., R.A., S.C., P.G., R.M., M.C., N.G., O.M., S.S.M., C.C., O.N.C., B.G.M., C.C.M., P.M.G., V.G., B.V., N.M., D.M., P.G., Ș.G., G.C., M.S., M.C., D.F., F.M., M.M., I.E., H.C., F.M., O.I., D.I., M.M., Ț.A.D.M. - în calitate de moștenitoare a autorului C.L., C.C.I. - în calitate de moștenitor al autorului C.L.

- decedat, personal contractual, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori, prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită în mod irevocabil în sarcina acestora, prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pe viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care ie datorează cu titlul de drepturi salariale, conform sentințelor și deciziilor pronunțate în favoarea lor.

Prin Sentința nr. 853 din 20 iunie 2014, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente: În temeiul dispozițiilor art. 269 din C. muncii, astfel cum a fost completat de Legea dialogului social nr. 62/2011, judecarea conflictelor de muncă, în care se încadrează și cauza de față, este de competența instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar reclamanții din prezenta cauză au locul de muncă în Prahova, ceea ce atrage competența Tribunalului Brașov.

Instanța a reținut că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanții au calitatea de personal contractual. Astfel învestit, Tribunalul Prahova, prin Sentința civilă nr. 2317 din 17 octombrie 2014, a dispus judecata cauzei față de reclamanții: N.M., D.M., P.G., Ș.G., G.C., M.S., M.C., D.F., F.M., M.M., I.E., H.C., F.M., O.I., D.I., M.M., care au calitatea de personal contractual, Ț.A.D.M. - în calitate de moștenitoare a autorului C.L., C.C.I., în calitate de moștenitor al autorului C.L. și intervenientele C.E. și M.E., P.M.G., V.G., B.V., a constatat necompetența teritorială a acestei instanțe, a decimat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 62/2011, care reglementează competenta instanței de judecată în soluționarea conflictelor individuale de muncă, aceasta aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului sau locul de muncă al acestuia. Art. 127 C. proc. civ. interzice judecătorului, procurorului, dar și grefierului și asistentului judiciar să sesizeze instanța competentă, având însă alegerea între mai multe instanțe indicate de legiuitor. Reclamanții față de care nu s-a dispus disjungerea, având calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Prahova, au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea, respectiv la una din instanțele competente material din circumscripția unei curți de apel învecinată cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul lor de muncă.

Drept urmare, Tribunalul Prahova a constatat că nu este competent să soluționeze în privința reclamanților L.M.A., L.M., N.L.E., C.R., M.M.F., D.G., A.L.E. (fostă A.), C.I.N., R.M. (fostă T.), Ț.M.C., A.I.A., M.M., D.C., L.D., S.M., C.G., M.E., M.M.C., E.G., C.E.M., C.M.M., M.I.C., I.M., S.T., D.D., D.D.R., D.I.C., C.N. (fostă D.), Ș.M., I.E., R.C.I., C.E., I.M., A.M.C., I.G., R.F., D.V.E., C.N.I., R.A., S.C., P.G., R.M., M.C., N.G., O.M., S.S.M., C.C., O.N.C., B.G.M., C.C.M., competența aparținând exclusiv instanței întâi sesizată, respectiv Tribunalului Vâlcea. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții pentru care nu s-a dispus disjungerea judecății: L.M.A., L.M., N.L.E., C.R., M.M.F., D.G., A.L.E. (fostă A.), C.I.N., R.M. (fostă T.), Ț.M.C., A.I.A., M.M., D.C., L.D., S.M., C.G., M.E., M.M.C., E.G., C.E.M., C.M.M., M.I.C., I.M., S.T., D.D., D.D.R., D.I.C., C.N. (fostă D.), Ș.M., I.E., R.C.I., C.E., I.M., A.M.C., I.G., R.F., D.V.E., C.N.I., R.A., S.C., P.G., R.M., M.C., N.G., O.M., S.S.M., C.C., O.N.C., B.G.M. și C.C.M., sunt grefieri în cadrul Tribunalului Prahova. Potrivit cererii de chemare în judecată și obiectului acesteia, acești reclamanți au promovat o acțiune pentru soluționarea unui conflict individual de muncă.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competenta instanței de judecată în soluționarea conflictelor individuale de muncă, respectiv tribunalul în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului sau locul de muncă al acestuia. Art. 127 C. proc. civ. prevede: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor". Pentru a putea invoca dispozițiile legale anterior citate și pentru a sesiza o altă instanță este suficient ca la data promovării cererii, reclamanții să fie judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri care își desfășoară activitatea în raza teritorială a instanței competente să soluționeze cauza, aspect necontestat.

Reclamanții s-au adresat în vederea soluționării propriului lor litigiu de muncă Tribunalului Vâlcea, aflat în raza de competența a unei curți de apel învecinată Curții de Apel Ploiești. Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea, respectiv la una din instanțele competente material din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul lor de muncă, și-au manifestat opțiunea, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea cererii lor. Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AS