ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3053/2014

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Vâlcea sub nr. 1282/90/2014, reclamanții L.M.A., L.M., N.L.E., C.R., M.M.F.,

D.G., A.L.E. (fostă A.), C.I.N., R.M. (fostă T.), Ț.M.C., A.I.A., M.M., D.R.,

L.D., S.M., C.G., M.E., M.M.C., E.G., C.E.M., C.M.M., M.I.C., I.M., S.T., D.D.,

D.D.R., D.I.C., C.N. (fostă D.), Ș.M., I.E., R.C.I., C.E., I.M., A.M.C., I.G.,

R.F., D.V.E., C.N.I., R.A., S.C., P.G., R.M., M.C., N.G., O.M., S.S.M., C.C.,

O.N.C., B.G.M., C.C.M., P.M.G., V.G., B.V., N.M., D.M., P.G., Ș.G., G.C., M.S.,

M.C., D.F., F.M., M.M., I.E., H.C., F.M., O.I., D.I., M.M., Ț.A.D.M. - în

calitate de moștenitoare a autorului C.L., C.C.I. - în calitate de moștenitor

al autorului C.L. - decedat, personal contractual, au chemat în judecată

pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova

pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților,

în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale

reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori, prin executarea

cu întârziere a obligației de plată stabilită în mod irevocabil în sarcina

acestora, prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în

continuare, pe viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care ie

datorează cu titlul de drepturi salariale, conform sentințelor și deciziilor

pronunțate în favoarea lor.

Prin Sentința nr. 853

din 20 iunie 2014, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului Vâlcea, invocată de instanță din oficiu, și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând în

motivarea soluției sale următoarele considerente:

În temeiul

dispozițiilor art. 269 din C. muncii, astfel cum a fost completat de Legea

dialogului social nr. 62/2011, judecarea conflictelor de muncă, în care se

încadrează și cauza de față, este de competența instanței în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar

reclamanții din prezenta cauză au locul de muncă în Prahova, ceea ce atrage

competența Tribunalului Brașov.

Instanța a reținut că

în cauză nu își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 127 C. proc. civ.,

întrucât reclamanții au calitatea de personal contractual.

Astfel învestit,

Tribunalul Prahova, prin Sentința civilă nr. 2317 din 17 octombrie 2014, a

dispus judecata cauzei față de reclamanții: N.M., D.M., P.G., Ș.G., G.C., M.S.,

M.C., D.F., F.M., M.M., I.E., H.C., F.M., O.I., D.I., M.M., care au calitatea

de personal contractual, Ț.A.D.M. - în calitate de moștenitoare a autorului

C.L., C.C.I., în calitate de moștenitor al autorului C.L. și intervenientele

C.E. și M.E., P.M.G., V.G., B.V., a constatat necompetența teritorială a

acestei instanțe, a decimat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor din Legea nr. 62/2011, care reglementează competenta instanței de

judecată în soluționarea conflictelor individuale de muncă, aceasta aparține

tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului sau

locul de muncă al acestuia.

Art. 127 C. proc.

civ. interzice judecătorului, procurorului, dar și grefierului și asistentului

judiciar să sesizeze instanța competentă, având însă alegerea între mai multe

instanțe indicate de legiuitor.

Reclamanții față de

care nu s-a dispus disjungerea, având calitatea de grefieri în cadrul

Tribunalului Prahova, au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul

Vâlcea, respectiv la una din instanțele competente material din circumscripția

unei curți de apel învecinată cu cea în raza căreia se află domiciliul sau

locul lor de muncă.

Drept urmare,

Tribunalul Prahova a constatat că nu este competent să soluționeze în privința

reclamanților L.M.A., L.M., N.L.E., C.R., M.M.F., D.G., A.L.E. (fostă A.),

C.I.N., R.M. (fostă T.), Ț.M.C., A.I.A., M.M., D.C., L.D., S.M., C.G., M.E.,

M.M.C., E.G., C.E.M., C.M.M., M.I.C., I.M., S.T., D.D., D.D.R., D.I.C., C.N.

(fostă D.), Ș.M., I.E., R.C.I., C.E., I.M., A.M.C., I.G., R.F., D.V.E., C.N.I.,

R.A., S.C., P.G., R.M., M.C., N.G., O.M., S.S.M., C.C., O.N.C., B.G.M., C.C.M.,

competența aparținând exclusiv instanței întâi sesizată, respectiv Tribunalului

Vâlcea.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Astfel cum rezultă

din cererea de chemare în judecată, reclamanții pentru care nu s-a dispus

disjungerea judecății: L.M.A., L.M., N.L.E., C.R., M.M.F., D.G., A.L.E. (fostă

A.), C.I.N., R.M. (fostă T.), Ț.M.C., A.I.A., M.M., D.C., L.D., S.M., C.G.,

M.E., M.M.C., E.G., C.E.M., C.M.M., M.I.C., I.M., S.T., D.D., D.D.R., D.I.C.,

C.N. (fostă D.), Ș.M., I.E., R.C.I., C.E., I.M., A.M.C., I.G., R.F., D.V.E.,

C.N.I., R.A., S.C., P.G., R.M., M.C., N.G., O.M., S.S.M., C.C., O.N.C., B.G.M.

și C.C.M., sunt grefieri în cadrul Tribunalului Prahova.

Potrivit cererii de

chemare în judecată și obiectului acesteia, acești reclamanți au promovat o

acțiune pentru soluționarea unui conflict individual de muncă.

Art. 210 din Legea

nr. 62/2011 reglementează competenta instanței de judecată în soluționarea

conflictelor individuale de muncă, respectiv tribunalul în circumscripția

căruia se află domiciliul reclamantului sau locul de muncă al acestuia.

Art. 127 C. proc.

civ. prevede: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o

cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În

cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară

activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia

dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție

se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile

alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor,

asistenților judiciari și grefierilor".

Pentru a putea invoca

dispozițiile legale anterior citate și pentru a sesiza o altă instanță este

suficient ca la data promovării cererii, reclamanții să fie judecători,

procurori, asistenți judiciari sau grefieri care își desfășoară activitatea în

raza teritorială a instanței competente să soluționeze cauza, aspect

necontestat.

Reclamanții s-au

adresat în vederea soluționării propriului lor litigiu de muncă Tribunalului

Vâlcea, aflat în raza de competența a unei curți de apel învecinată Curții de

Apel Ploiești.

Introducând cererea

de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea, respectiv la una din instanțele

competente material din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în

raza căreia se află domiciliul sau locul lor de muncă, și-au manifestat

opțiunea, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea

cererii lor.

Așa fiind, Înalta

Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță

în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - AS