ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4338/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 6308 din 18 mai 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ca neîntemeiată, a respins excepția de prematuritate (inadmisibilitate) ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A.D.S. București, a constatat nulitatea absolută a Contractului de cesiune încheiat la data de 19 octombrie 2000 între A.D.S. și SC C. SA Cotnari, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității Contractului de cesiune din 20 aprilie 2000 încheiat între A.D.S.

și SC C. SA Cotnari, a respins cererea de intervenție accesorie formulată în privința cererii de constatare a nulității Contractului de cesiune din 19 octombrie 2000, a admis cererea de intervenție accesorie formulată în privința cererii de constatare a nulității Contractului de cesiune din 20 aprilie 2000. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții, prin mandatarul C.A., au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Contractului de cesiune din 19 octombrie 2000 și din 20 aprilie 2000, contracte încheiate între pârâta A.D.S. și intervenienta SC C. SA. Instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a lui C.A. în raport de procurile autentice depuse în Dosarul nr. 27669/3/2007, prin care reclamanții l-au împuternicit pe C.A.

să îi reprezinte în fața instanței de judecată, în fața consiliilor locale și județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, mandatarul fiind împuternicit să facă toate cererile și demersurile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, din care rezultă, că acesta poate introduce orice cereri de chemare în judecată al căror scop final constă în reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În ceea ce privește excepția de prematuritate (inadmisibilitate) invocată de intervenientă cu motivarea că reclamanții nu au efectuat procedura concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, reținând că anterior sesizării instanței părțile și-au prezentat punctele de vedere asupra pretențiilor deduse judecății.

Și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate. Reclamanții au solicitat ca instanța să constate nulitatea Contractului de concesiune din 19 octombrie 2000 și din 20 aprilie 2000 invocând motivele de nulitate arătate în cuprinsul raportului întocmit de Corpul de control al Ministerului Administrației și Internelor din data de 16 martie 2006, or în cuprinsul acestui document se arată că la încheierea Contractului din 19 octombrie 2000 au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la procedura de concesionare a terenurilor agricole. Normele care reglementează procedura de concesionare a terenurilor agricole cuprinse în Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și O.U.G.

nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă urmăresc ocrotirea unui interes general și, prin urmare, încălcarea acestor norme atrage sancțiunea nulității absolute, sancțiune ce poate fi invocată de oricine are interes. S-a reținut că în speță, reclamanții justifică un interes în desființarea contractelor de concesiune și încetarea dreptului de exploatare pentru o perioadă de 49 de ani dobândit de intervenienta SC C. SA, în condițiile în care au invocat dreptul de proprietate asupra terenului ce a format obiectul acestor contracte și au formulat cereri pentru eliberarea titlurilor de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Din înscrisurile emise de pârâtă, Adresa nr. 170336 din 25 august 2005 și nota de informare din 24 martie 2006, dar și din cuprinsul Sentinței civile nr. 514 din 29 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, a rezultat că reclamanții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren ce formează obiectul Contractului de cesiune din 18 octombrie 2000, iar Comisia Județeană de Fond Funciar Iași a emis, în scopul repunerii reclamanților în drepturi pe vechile amplasamente, Hotărârea nr. 66 din 12 mai 2000, prin care a aprobat un schimb de terenuri între SC C. SA și Comisia Locală de Fond Funciar Târgu Frumos, hotărâre care a fost desființată ulterior de instanța de judecată cu motivarea că SC C. SA nu avea drept de dispoziție asupra terenurilor aflate în exploatarea sa, după cum nici Comisia Locală de Fond Funciar nu avea un drept de a preda către SC C. SA terenuri care se aflau la dispoziția sa numai în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, astfel că tribunalul, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes ca neîntemeiate.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, prin Contractul de cesiune din 20 aprilie 2000 încheiat între pârâta A.D.S. în calitate de concedent și intervenienta SC C. SA în calitate de concesionar, SC C. SA a dobândit dreptul de a exploata terenul agricol în suprafață de 2002 ha în temeiul Legii nr. 219/1998 și O.U.G. nr. 198/1999, că prin art. 3 s-a stabilit că efectele contractului încetează la data privatizării SC C. SA și cum privatizarea SC C. SA a fost finalizată data de 11 octombrie 2000 rezultă că la acea dată efectele Contractului de cesiune din 20 aprilie 2000 au încetat potrivit acordului părților, astfel că, tribunalul a constatat că cererea privind lipsirea de efecte juridice a acestui contract este neîntemeiată câtă vreme efectele contractului au încetat prin ajungerea la termen.

În ceea ce privește contestarea nulității absolute a Contractului de cesiune din 18 octombrie 2000, tribunalul a reținut că prin acest contract încheiat între pârâtă, în calitate de concedent, și intervenientă, în calitate de concesionar, prin negociere directă, s-a transmis intervenientei dreptul de a exploata terenul agricol în suprafață de 1.257 ha situat în perimetrul localității Cotnari, județul Iași, pe o perioadă de 49 ani, în temeiul Legii nr. 219/1998 și a O.U.G. nr. 198/1999 și că la încheierea acestui contract au fost încălcate prevederile imperative, de ordine publică referitoare la procedura concesionării prin licitație a terenurilor agricole de către A.D.S., împrejurare de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 219/1998.

Prin Decizia civilă nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a constatat perimate apelurile declarate de pârâta A.D.S.

și de intervenienta SC C. SA împotriva Sentinței comerciale nr. 6308 din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C.A., B.D.C., G.I.V., I.I.A., V.M.M., N.P.V., N.D.T., B.G.N., B.D.M., B.N.D., R.G.E., I.G.E., C.I.I., B.D.C., A.M.V., A.I.J., R.D.V., M.V.C., P.C.V., A.M.C., T.V.M., N.V.C., P.D.N., A.C.C., Z.G.M., N.G.I., F.P.C., M.V.J., B.M.I., A.M.N., I.G.E., A.C.N., D.I.V., A.M.C., Z.G.D., I.I.N., G.V.M., C.G.V., T.C.E., B.G.J., V.I.M., C.I.C., D.I.M., M.C.O., M.M.C., D.I.G., T.I.G., A.C.I., T.M.M., D.V.I., T.V.N., Z.C.P., A.C.C., B.I.P., M.G.M., Z.V.C., M.I.G., A.M.I., B.G.I., J.Z., I.D.P., D.C.I., M.G.G., B.G.E., M.V.M., B.G.V., S.G.P., I.P.P., I.P.P.A., D.I.V., A.G.G., M.G.C., S.G.P., G.G.G., L.L., B.I.I., R.G.A., D.C.M., S.V.C., I.C.E., M.P.I., I.N.E., T.G.G., C.I.G., B.V.M., R.V.V., V.C.G., T.D.G., B.G.M., D.I.M., C.D.M., I.M.C., Z.G.G., N.V.E., V.I.I., B.I.I., V.I.G., B.G.D., C.I.A., B.V.D., C.D.E., V.D.V., C.I.CA., M.D.N., R.D.D., C.D.D., A.G.M., A.V., M.D.P., Z.G.V., D.I.M., N.P.E., C.P.C., C.V., R.I.G., N.P.L., R.D.T., L.C.C., T.C.D., B.V.C., M.S.I., M.S., E.N.A., C.C.M., C.S.N., B.C.E., A.C.C., B.M.

în calitate de moștenitori ai defuncților V.G. și V.A., H.C.D./B.T.D., A.C.D., S.G.M., G.T.I., N.G.M., G.D.C., M.V., S.E., I.G., R.I., V.M., V.A., S.C., P.P., D.P., C.S., G.V., H.D., A.C., G.D., B.M. Cauza a fost repusă pe rol, la solicitarea mandatarului intimaților-reclamanți C.A., astfel că, la termenul de judecată din 21 februarie 2013, Curtea, analizând cu prioritate excepția perimării apelurilor, a reținut următoarele: La termenul de judecată din 24 noiembrie 2011, a fost suspendată judecata apelurilor în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a intervenirii decesului unora dintre intimații-reclamanți, dată de la care a început să curgă un nou termen de perimare, de 6 luni.

Curtea a verificat la termenul de judecată din 13 septembrie 2012 dacă sunt îndeplinite condițiile pentru perimarea apelurilor și a constatat că în intervalul de 6 luni de la suspendarea judecății, apelanta SC C. SA a făcut demersuri pentru identificarea moștenitorilor intimaților decedați, la Camera Notarilor Publici a Județului Iași pentru a afla dacă pentru intimații decedați s-a deschis procedura succesorală, care prin Adresa nr. 1356 din 5 iunie 2012, i-a răspuns că nu s-a deschis procedura succesorală pentru persoanele decedate.

Totodată, Curtea a apreciat că de la acest moment a început să curgă un nou termen de perimare de 6 luni, în care apelanta trebuia să facă demersuri efective care să aibă drept scop repunerea cauzei pe rol în vederea judecării apelurilor și că decesul și a altor intimați pe timpul suspendării judecării apelurilor nu determină curgerea unui nou termen de șase luni având în vedere motivul pentru care s-a suspendat prima dată judecarea apelurilor. Instanța a respins și susținerea intervenientei SC C. SA că demersurile pentru identificarea moștenitorilor intimaților decedați trebuiau făcute de mandatarul acestora, C.A., având în vedere soluția pronunțată la fond, motiv pentru care părțile care justifică un interes conform art. 249 C. proc.

civ. sunt apelantele, soluția de la fond profitând reclamanților care nu au interes în efectuarea unor acte de procedură în vederea judecării cauzei, reținând că pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni, din culpa apelantelor care nu au făcut demersuri reale, în sensul că nu au solicitat deschiderea procedurii succesorale pentru intimații decedați conform dispozițiilor art. 102 alin. (1) și art. 103 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, în vederea judecării pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 248, 253 C. proc. civ., a constatat perimate apelurile declarate. Împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au declarat recurs pârâta A.D.S.

București și intervenienta SC C. SA Cotnari, ambele recurente criticând-o pentru nelegalitate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursurilor, modificarea deciziei în sensul respingerii excepției perimării apelurilor și menținerea măsurii suspendării judecării acestora, măsură dispusă prin Încheierea de ședință din 24 noiembrie 2011. Recurentele, invocând în esență aceleași critici, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, au susținut următoarele: - Invocând motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., au arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în lipsa legalei citări a părților din proces. În acest sens au menționat faptul că au prezentat instanței de judecată situația detaliată a unora dintre intimații-reclamanți învederând că unii dintre aceștia au renunțat la mandatul dat lui C.A., că alții nu i-au dat niciodată mandat acestuia, că alții sunt decedați și nu se cunosc moștenitorii întrucât nu au fost dezbătute succesiunile, că moștenitorii unora nu și-au însușit cererea formulată, etc., astfel că în pofida indicării acestor nereguli, Curtea de Apel București a considerat că procedura de citare este legal îndeplinită și a pus în discuție excepția perimării apelurilor, ulterior admițând în mod greșit această excepție. - Recurentele au mai susținut, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor legale, cu referire expresă la art. 249, art. 243 alin. (1) pct. 1, art. 245 pct. 2 C. proc. civ., și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile menționate de aceste texte legale. Au menționat faptul că, în raport cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., pentru a interveni perimarea era necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite prin această normă legală, aspect care nu se confirmă în cauză, avându-se în vedere că perimarea nu curge pe timpul cât procesul a stat în nelucrare pentru o cauză neimputabilă părții și că nu se poate perima o cerere sau o cale de atac atunci când s-a suspendat judecata din cauza unei împiedicări care nu a încetat.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, iar potrivit art. 245 pct. 2 C. proc. civ., judecata în acest caz începe prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor. Că ulterior pronunțării Încheierii de ședință din 24 noiembrie 2011, când a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, motivat de faptul că potrivit mențiunilor de pe dovezile de citare intimații menționați figurează decedați, au fost făcute demersuri pentru aflarea moștenitorilor acestora, Camera Notarilor Publici a Județului Iași a precizat că pentru 8 dintre aceștia nu s-a deschis procedura succesorală, iar Primăria Comunei Lungani le-a oferit alte informații, în sensul că sunt și alți decedați în cauză.

Ori, câtă vreme motivul pentru care judecata apelurilor s-a suspendat a fost decesul unor intimați și necesitatea introducerii în cauză a moștenitorilor acestora, admiterea excepției perimării este nelegală, întrucât au fost în imposibilitate de a stărui în judecată, în contextul în care pentru un număr destul de mare de reclamanți nu se cunoștea care sunt moștenitorii legali, iar pentru aflarea acestora au făcut demersuri în mod constant. - S-a mai susținut că decizia recurată este rezultatul unei greșite interpretări a prevederilor art. 71 C. proc. civ., în sensul că mandatul dat lui C.A.

nu a încetat prin decesul intimaților-reclamanți menționați, situație în care se impunea introducerea acestora în proces, pentru a-și preciza poziția față de contractul de mandat, astfel că greșit Curtea de Apel București a apreciat că nu mai este necesară introducerea în cauză a moștenitorilor, deși acesta era motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecății apelurilor potrivit art. 243 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând recursurile declarate de pârâta A.D.S. București și de intervenienta SC C. SA Cotnari împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: Având în vedere că recursul pârâtei A.D.S.

București și cel al intervenientei SC C. SA Cotnari cuprind în esență aceleași critici, acestea vor fi examinate împreună, urmând a li se răspunde prin argumente comune. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurentele au susținut că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor legale, cu referire expresă la art. 248, art. 249, art. 243 alin. (1) pct. 1, art. 245 pct. 2 C. proc. civ., se apreciază ca fondat. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie comercială timp de 6 luni, conform alin. (3) al aceluiași articol în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.

În cauza de față, prin Încheierea de ședință din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății apelurilor, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a intervenirii decesului unora dintre intimații-reclamanți, astfel că termenul de perimare de 6 luni aplicabil în cauză a început să curgă de la data suspendării judecății, respectiv 24 noiembrie 2011. La data de 13 septembrie 2012, când prezentul dosar a fost repus pe rol, instanța de judecată a respins excepția perimării și a menținut măsura suspendării judecării apelurilor, arătând că nu se poate reține culpa apelantei SC C. SA, în lăsarea în nelucrare a cauzei, întrucât prin Adresa nr. 1356 din 5 iunie 2012, Camera Notarilor Publici a Județului Iași i-a răspuns acesteia că nu s-a deschis procedura succesorală pentru persoanele decedate menționate.

În raport de această măsură și de data la care ea a fost dispusă, 13 septembrie 2012, când a început să curgă un nou termen de perimare de 6 luni, care s-ar fi împlinit la data de 13 martie 2013, se reține că în mod eronat Curtea de Apel București a admis excepția perimării apelurilor, în condițiile în care termenul de 6 luni prevăzut de lege nu era împlinit. De asemenea, se constată că în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., în mod greșit instanța de apel a apreciat că SC C. SA este în culpă, întrucât a lăsat pricina în nelucrare, câtă vreme în această perioadă a efectuat și alte demersuri pentru identificarea moștenitorilor intimaților-reclamanți decedați. Or, este știut că, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc.

civ., pentru a interveni perimarea, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite prin această normă legală, aspect care nu se confirmă în cauză, avându-se în vedere că perimarea nu curge pe timpul cât procesul a stat în nelucrare pentru o cauză neimputabilă părții și că nu se poate perima o cerere sau o cale de atac atunci când s-a suspendat judecata din cauza unei împiedicări care nu a încetat. Așa fiind, se constată că excepția perimării apelurilor a fost în mod greșit admisă de instanța de apel, în condițiile în care apelantele nu erau în culpă pentru lăsarea în nelucrare a dosarului, nefiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 249 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât instanța nu a avut o conduită constantă, întrucât prin Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2011, Curtea, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., a suspendat judecata apelurilor motivat de faptul că o parte dintre intimații-reclamanți au decedat și că se impunea efectuarea demersurilor pentru identificarea moștenitorilor acestora, ca prin Încheierea de la 13 septembrie 2012 să se rețină că decesul și a altor intimați pe timpul suspendării judecării apelurilor nu determină curgerea unui nou termen 6 luni având în vedere motivul pentru care s-a suspendat prima dată judecarea apelurilor. Față de cele de mai sus, nu se mai justifică analiza celorlalte critici formulate de recurente în cauză. Întrucât, la data de 12 martie 2013 recurenta-intervenientă SC C. SA Cotnari a depus completări la motivele de recurs, criticile invocate în completările menționate nu pot fi examinate, acestea fiind depuse cu depășirea termenului legal de 5 zile, prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc.

civ. Așa fiind, constatând că în mod eronat instanța de apel a admis excepția perimării apelurilor, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să admită recursurile declarate de pârâta A.D.S. București și de intervenienta SC C. SA Cotnari împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta A.D.S. București și de intervenienta SC C. SA Cotnari împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - AZ