ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4338/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4338/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 6308 din 18 mai

2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant ca neîntemeiată, a respins excepția de

prematuritate (inadmisibilitate) ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a

fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu

pârâta A.D.S. București, a constatat nulitatea absolută a Contractului de

cesiune încheiat la data de 19 octombrie 2000 între A.D.S. și SC C. SA Cotnari,

a respins capătul de cerere privind constatarea nulității Contractului de

cesiune din 20 aprilie 2000 încheiat între A.D.S. și SC C. SA Cotnari, a

respins cererea de intervenție accesorie formulată în privința cererii de

constatare a nulității Contractului de cesiune din 19 octombrie 2000, a admis

cererea de intervenție accesorie formulată în privința cererii de constatare a

nulității Contractului de cesiune din 20 aprilie 2000.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că reclamanții, prin mandatarul C.A.,

au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Contractului de cesiune

din 19 octombrie 2000 și din 20 aprilie 2000, contracte încheiate între pârâta

A.D.S. și intervenienta SC C. SA.

Instanța a respins ca

neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a lui C.A. în

raport de procurile autentice depuse în Dosarul nr. 27669/3/2007, prin care

reclamanții l-au împuternicit pe C.A. să îi reprezinte în fața instanței de

judecată, în fața consiliilor locale și județene pentru aplicarea Legii nr.

18/1991, mandatarul fiind împuternicit să facă toate cererile și demersurile

necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr.

18/1991 a fondului funciar, din care rezultă, că acesta poate introduce orice

cereri de chemare în judecată al căror scop final constă în reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În ceea ce privește

excepția de prematuritate (inadmisibilitate) invocată de intervenientă cu

motivarea că reclamanții nu au efectuat procedura concilierii directe prevăzute

de art. 720

1

C. proc. civ., tribunalul a respins-o ca neîntemeiată,

reținând că anterior sesizării instanței părțile și-au prezentat punctele de

vedere asupra pretențiilor deduse judecății.

Și în ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de

interes, tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate.

Reclamanții au

solicitat ca instanța să constate nulitatea Contractului de concesiune din 19

octombrie 2000 și din 20 aprilie 2000 invocând motivele de nulitate arătate în

cuprinsul raportului întocmit de Corpul de control al Ministerului

Administrației și Internelor din data de 16 martie 2006, or în cuprinsul

acestui document se arată că la încheierea Contractului din 19 octombrie 2000

au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la procedura de concesionare

a terenurilor agricole.

Normele care

reglementează procedura de concesionare a terenurilor agricole cuprinse în

Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și O.U.G. nr. 198/1999 privind

privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole

sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă urmăresc ocrotirea unui interes

general și, prin urmare, încălcarea acestor norme atrage sancțiunea nulității

absolute, sancțiune ce poate fi invocată de oricine are interes.

S-a reținut că în

speță, reclamanții justifică un interes în desființarea contractelor de

concesiune și încetarea dreptului de exploatare pentru o perioadă de 49 de ani

dobândit de intervenienta SC C. SA, în condițiile în care au invocat dreptul de

proprietate asupra terenului ce a format obiectul acestor contracte și au

formulat cereri pentru eliberarea titlurilor de proprietate în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Din înscrisurile

emise de pârâtă, Adresa nr. 170336 din 25 august 2005 și nota de informare din

24 martie 2006, dar și din cuprinsul Sentinței civile nr. 514 din 29 februarie

2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, a rezultat că reclamanții au formulat

cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de

teren ce formează obiectul Contractului de cesiune din 18 octombrie 2000, iar

Comisia Județeană de Fond Funciar Iași a emis, în scopul repunerii reclamanților

în drepturi pe vechile amplasamente, Hotărârea nr. 66 din 12 mai 2000, prin

care a aprobat un schimb de terenuri între SC C. SA și Comisia Locală de Fond

Funciar Târgu Frumos, hotărâre care a fost desființată ulterior de instanța de

judecată cu motivarea că SC C. SA nu avea drept de dispoziție asupra

terenurilor aflate în exploatarea sa, după cum nici Comisia Locală de Fond

Funciar nu avea un drept de a preda către SC C. SA terenuri care se aflau la

dispoziția sa numai în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de

proprietate, astfel că tribunalul, a respins excepția lipsei calității

procesuale active și excepția lipsei de interes ca neîntemeiate.

În ceea ce privește

fondul cauzei, tribunalul a reținut că, prin Contractul de cesiune din 20

aprilie 2000 încheiat între pârâta A.D.S. în calitate de concedent și

intervenienta SC C. SA în calitate de concesionar, SC C. SA a dobândit dreptul

de a exploata terenul agricol în suprafață de 2002 ha în temeiul Legii nr.

219/1998 și O.U.G. nr. 198/1999, că prin art. 3 s-a stabilit că efectele

contractului încetează la data privatizării SC C. SA și cum privatizarea SC C.

SA a fost finalizată data de 11 octombrie 2000 rezultă că la acea dată efectele

Contractului de cesiune din 20 aprilie 2000 au încetat potrivit acordului

părților, astfel că, tribunalul a constatat că cererea privind lipsirea de

efecte juridice a acestui contract este neîntemeiată câtă vreme efectele

contractului au încetat prin ajungerea la termen.

În ceea ce privește

contestarea nulității absolute a Contractului de cesiune din 18 octombrie 2000,

tribunalul a reținut că prin acest contract încheiat între pârâtă, în calitate

de concedent, și intervenientă, în calitate de concesionar, prin negociere

directă, s-a transmis intervenientei dreptul de a exploata terenul agricol în

suprafață de 1.257 ha situat în perimetrul localității Cotnari, județul Iași,

pe o perioadă de 49 ani, în temeiul Legii nr. 219/1998 și a O.U.G. nr. 198/1999

și că la încheierea acestui contract au fost încălcate prevederile imperative,

de ordine publică referitoare la procedura concesionării prin licitație a

terenurilor agricole de către A.D.S., împrejurare de natură a atrage sancțiunea

nulității absolute, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 219/1998.

Prin Decizia civilă

nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a constatat perimate apelurile declarate de pârâta A.D.S. și de

intervenienta SC C. SA împotriva Sentinței comerciale nr. 6308 din 18 mai 2011,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu

cu intimații-reclamanți C.A., B.D.C., G.I.V., I.I.A., V.M.M., N.P.V., N.D.T.,

B.G.N., B.D.M., B.N.D., R.G.E., I.G.E., C.I.I., B.D.C., A.M.V., A.I.J., R.D.V.,

M.V.C., P.C.V., A.M.C., T.V.M., N.V.C., P.D.N., A.C.C., Z.G.M., N.G.I., F.P.C.,

M.V.J., B.M.I., A.M.N., I.G.E., A.C.N., D.I.V., A.M.C., Z.G.D., I.I.N., G.V.M.,

C.G.V., T.C.E., B.G.J., V.I.M., C.I.C., D.I.M., M.C.O., M.M.C., D.I.G., T.I.G.,

A.C.I., T.M.M., D.V.I., T.V.N., Z.C.P., A.C.C., B.I.P., M.G.M., Z.V.C., M.I.G.,

A.M.I., B.G.I., J.Z., I.D.P., D.C.I., M.G.G., B.G.E., M.V.M., B.G.V., S.G.P.,

I.P.P., I.P.P.A., D.I.V., A.G.G., M.G.C., S.G.P., G.G.G., L.L., B.I.I., R.G.A.,

D.C.M., S.V.C., I.C.E., M.P.I., I.N.E., T.G.G., C.I.G., B.V.M., R.V.V., V.C.G.,

T.D.G., B.G.M., D.I.M., C.D.M., I.M.C., Z.G.G., N.V.E., V.I.I., B.I.I., V.I.G.,

B.G.D., C.I.A., B.V.D., C.D.E., V.D.V., C.I.CA., M.D.N., R.D.D., C.D.D.,

A.G.M., A.V., M.D.P., Z.G.V., D.I.M., N.P.E., C.P.C., C.V., R.I.G., N.P.L.,

R.D.T., L.C.C., T.C.D., B.V.C., M.S.I., M.S., E.N.A., C.C.M., C.S.N., B.C.E.,

A.C.C., B.M. în calitate de moștenitori ai defuncților V.G. și V.A.,

H.C.D./B.T.D., A.C.D., S.G.M., G.T.I., N.G.M., G.D.C., M.V., S.E., I.G., R.I.,

V.M., V.A., S.C., P.P., D.P., C.S., G.V., H.D., A.C., G.D., B.M.

Cauza a fost repusă

pe rol, la solicitarea mandatarului intimaților-reclamanți C.A., astfel că, la

termenul de judecată din 21 februarie 2013, Curtea, analizând cu prioritate

excepția perimării apelurilor, a reținut următoarele:

La termenul de

judecată din 24 noiembrie 2011, a fost suspendată judecata apelurilor în

temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a intervenirii

decesului unora dintre intimații-reclamanți, dată de la care a început să curgă

un nou termen de perimare, de 6 luni.

Curtea a verificat la

termenul de judecată din 13 septembrie 2012 dacă sunt îndeplinite condițiile

pentru perimarea apelurilor și a constatat că în intervalul de 6 luni de la

suspendarea judecății, apelanta SC C. SA a făcut demersuri pentru identificarea

moștenitorilor intimaților decedați, la Camera Notarilor Publici a Județului

Iași pentru a afla dacă pentru intimații decedați s-a deschis procedura

succesorală, care prin Adresa nr. 1356 din 5 iunie 2012, i-a răspuns că nu s-a

deschis procedura succesorală pentru persoanele decedate.

Totodată, Curtea a

apreciat că de la acest moment a început să curgă un nou termen de perimare de

6 luni, în care apelanta trebuia să facă demersuri efective care să aibă drept

scop repunerea cauzei pe rol în vederea judecării apelurilor și că decesul și a

altor intimați pe timpul suspendării judecării apelurilor nu determină curgerea

unui nou termen de șase luni având în vedere motivul pentru care s-a suspendat

prima dată judecarea apelurilor.

Instanța a respins și

susținerea intervenientei SC C. SA că demersurile pentru identificarea moștenitorilor

intimaților decedați trebuiau făcute de mandatarul acestora, C.A., având în

vedere soluția pronunțată la fond, motiv pentru care părțile care justifică un

interes conform art. 249 C. proc. civ. sunt apelantele, soluția de la fond

profitând reclamanților care nu au interes în efectuarea unor acte de procedură

în vederea judecării cauzei, reținând că pricina a rămas în nelucrare timp de 6

luni, din culpa apelantelor care nu au făcut demersuri reale, în sensul că nu

au solicitat deschiderea procedurii succesorale pentru intimații decedați

conform dispozițiilor art. 102 alin. (1) și art. 103 alin. (3) din Legea nr.

36/1995, în vederea judecării pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 248,

253 C. proc. civ., a constatat perimate apelurile declarate.

Împotriva Deciziei

civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, au declarat recurs pârâta A.D.S. București și

intervenienta SC C. SA Cotnari, ambele recurente criticând-o pentru

nelegalitate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând în concluzie admiterea recursurilor, modificarea deciziei în sensul

respingerii excepției perimării apelurilor și menținerea măsurii suspendării

judecării acestora, măsură dispusă prin Încheierea de ședință din 24 noiembrie

2011.

Recurentele, invocând

în esență aceleași critici, după o prezentare amănunțită a situației de fapt,

au susținut următoarele:

- Invocând motivul de

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., au arătat că decizia

recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în lipsa legalei

citări a părților din proces.

În acest sens au

menționat faptul că au prezentat instanței de judecată situația detaliată a

unora dintre intimații-reclamanți învederând că unii dintre aceștia au renunțat

la mandatul dat lui C.A., că alții nu i-au dat niciodată mandat acestuia, că

alții sunt decedați și nu se cunosc moștenitorii întrucât nu au fost dezbătute

succesiunile, că moștenitorii unora nu și-au însușit cererea formulată, etc.,

astfel că în pofida indicării acestor nereguli, Curtea de Apel București a

considerat că procedura de citare este legal îndeplinită și a pus în discuție

excepția perimării apelurilor, ulterior admițând în mod greșit această

excepție.

- Recurentele au mai

susținut, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța de

apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor legale, cu

referire expresă la art. 249, art. 243 alin. (1) pct. 1, art. 245 pct. 2 C.

proc. civ., și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile menționate de aceste

texte legale.

Au menționat faptul

că, în raport cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., pentru a interveni

perimarea era necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite prin

această normă legală, aspect care nu se confirmă în cauză, avându-se în vedere

că perimarea nu curge pe timpul cât procesul a stat în nelucrare pentru o cauză

neimputabilă părții și că nu se poate perima o cerere sau o cale de atac atunci

când s-a suspendat judecata din cauza unei împiedicări care nu a încetat.

În conformitate cu

art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de

drept prin moartea uneia din părți, iar potrivit art. 245 pct. 2 C. proc. civ.,

judecata în acest caz începe prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea

moștenitorilor.

Că ulterior

pronunțării Încheierii de ședință din 24 noiembrie 2011, când a fost dispusă

suspendarea judecării cauzei, motivat de faptul că potrivit mențiunilor de pe

dovezile de citare intimații menționați figurează decedați, au fost făcute

demersuri pentru aflarea moștenitorilor acestora, Camera Notarilor Publici a

Județului Iași a precizat că pentru 8 dintre aceștia nu s-a deschis procedura

succesorală, iar Primăria Comunei Lungani le-a oferit alte informații, în

sensul că sunt și alți decedați în cauză.

Ori, câtă vreme

motivul pentru care judecata apelurilor s-a suspendat a fost decesul unor

intimați și necesitatea introducerii în cauză a moștenitorilor acestora,

admiterea excepției perimării este nelegală, întrucât au fost în imposibilitate

de a stărui în judecată, în contextul în care pentru un număr destul de mare de

reclamanți nu se cunoștea care sunt moștenitorii legali, iar pentru aflarea

acestora au făcut demersuri în mod constant.

- S-a mai susținut că

decizia recurată este rezultatul unei greșite interpretări a prevederilor art.

71 C. proc. civ., în sensul că mandatul dat lui C.A. nu a încetat prin decesul

intimaților-reclamanți menționați, situație în care se impunea introducerea

acestora în proces, pentru a-și preciza poziția față de contractul de mandat,

astfel că greșit Curtea de Apel București a apreciat că nu mai este necesară

introducerea în cauză a moștenitorilor, deși acesta era motivul pentru care s-a

dispus suspendarea judecății apelurilor potrivit art. 243 alin. (1) C. proc.

civ.

Înalta Curte,

analizând recursurile declarate de pârâta A.D.S. București și de intervenienta

SC C. SA Cotnari împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în raport de

criticile formulate și temeiurile de drept arătate, constată că acestea sunt

fondate pentru următoarele considerente:

Având în vedere că

recursul pârâtei A.D.S. București și cel al intervenientei SC C. SA Cotnari

cuprind în esență aceleași critici, acestea vor fi examinate împreună, urmând a

li se răspunde prin argumente comune.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurentele

au susținut că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea

dispozițiilor legale, cu referire expresă la art. 248, art. 249, art. 243 alin.

(1) pct. 1, art. 245 pct. 2 C. proc. civ., se apreciază ca fondat.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie comercială timp de 6 luni, conform alin.

(3) al aceluiași articol în vigoare la data formulării cererii de chemare în

judecată.

În cauza de față,

prin Încheierea de ședință din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a

dispus suspendarea judecății apelurilor, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., ca urmare a intervenirii decesului unora dintre

intimații-reclamanți, astfel că termenul de perimare de 6 luni aplicabil în

cauză a început să curgă de la data suspendării judecății, respectiv 24

noiembrie 2011.

La data de 13

septembrie 2012, când prezentul dosar a fost repus pe rol, instanța de judecată

a respins excepția perimării și a menținut măsura suspendării judecării

apelurilor, arătând că nu se poate reține culpa apelantei SC C. SA, în lăsarea

în nelucrare a cauzei, întrucât prin Adresa nr. 1356 din 5 iunie 2012, Camera

Notarilor Publici a Județului Iași i-a răspuns acesteia că nu s-a deschis

procedura succesorală pentru persoanele decedate menționate.

În raport de această

măsură și de data la care ea a fost dispusă, 13 septembrie 2012, când a început

să curgă un nou termen de perimare de 6 luni, care s-ar fi împlinit la data de

13 martie 2013, se reține că în mod eronat Curtea de Apel București a admis

excepția perimării apelurilor, în condițiile în care termenul de 6 luni

prevăzut de lege nu era împlinit.

De asemenea, se

constată că în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., în mod

greșit instanța de apel a apreciat că SC C. SA este în culpă, întrucât a lăsat

pricina în nelucrare, câtă vreme în această perioadă a efectuat și alte

demersuri pentru identificarea moștenitorilor intimaților-reclamanți decedați.

Or, este știut că, în

conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., pentru a interveni

perimarea, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite prin

această normă legală, aspect care nu se confirmă în cauză, avându-se în vedere

că perimarea nu curge pe timpul cât procesul a stat în nelucrare pentru o cauză

neimputabilă părții și că nu se poate perima o cerere sau o cale de atac atunci

când s-a suspendat judecata din cauza unei împiedicări care nu a încetat.

Așa fiind, se

constată că excepția perimării apelurilor a fost în mod greșit admisă de

instanța de apel, în condițiile în care apelantele nu erau în culpă pentru

lăsarea în nelucrare a dosarului, nefiind astfel îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 249 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât instanța nu a avut

o conduită constantă, întrucât prin Încheierea de ședință din data de 24

noiembrie 2011, Curtea, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a

suspendat judecata apelurilor motivat de faptul că o parte dintre

intimații-reclamanți au decedat și că se impunea efectuarea demersurilor pentru

identificarea moștenitorilor acestora, ca prin Încheierea de la 13 septembrie

2012 să se rețină că decesul și a altor intimați pe timpul suspendării

judecării apelurilor nu determină curgerea unui nou termen 6 luni având în

vedere motivul pentru care s-a suspendat prima dată judecarea apelurilor.

Față de cele de mai

sus, nu se mai justifică analiza celorlalte critici formulate de recurente în

cauză.

Întrucât, la data de

12 martie 2013 recurenta-intervenientă SC C. SA Cotnari a depus completări la

motivele de recurs, criticile invocate în completările menționate nu pot fi

examinate, acestea fiind depuse cu depășirea termenului legal de 5 zile,

prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, constatând

că în mod eronat instanța de apel a admis excepția perimării apelurilor, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să admită

recursurile declarate de pârâta A.D.S. București și de intervenienta SC C. SA

Cotnari împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâta A.D.S. București și de intervenienta SC C. SA Cotnari

împotriva Deciziei civile nr. 80/2013 din 21 februarie 2013, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite

cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ