ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la
Tribunalul București la 29 mai 2003 reclamantul SC C.S.T.I.E. SRL București, în
contradictoriu cu pârâta SC R.D. SA București, a solicitat instanței ca, prin
hotărârea ce se va pronunța, să dispună nulitatea absolută a contractelor de
asociere în participațiune din 18 august 1993 și din 6 ianuarie 1997 precum și
a actului adițional la contract, ca fiind încheiate de o persoană fără calitate
și cu încălcarea dispozițiilor art. 948 și 966 C. civ., cu cheltuieli de
judecată aferente.
În motivarea cererii sale reclamanta
a arătat, în esență, că pârâta a adus în asociere un imobil asupra căruia nu
deținea drept de proprietate, astfel că nu și-a exprimat un consimțământ
valabil la încheierea celor 2 contracte și a urmărit realizarea ilicită a unui
profit.
La data de 31 august 2004 s-a depus
o cerere de intervenție în interesul pârâtei de către intervenientul P.E.L.,
acționar la SC R.D. SA.
Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, a respins cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
În fundamentarea acestei soluții
instanța a reținut, în esență, că, în ceea ce privește cererea de intervenție
accesorie, sunt îndeplinite cerințele art. 49 alin. (1) și (3) C. proc. civ., iar,
în ceea ce privește cererea principală, că reclamanta nu a probat nici o cauză
de nulitate a celor două contracte de asociere și a evocatului act adițional.
Apelul declarat de reclamant
împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 458 din
20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, instanța
reținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii apelate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă
care se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. vizează următoarele aspecte:
- hotărârea a fost dată cu
încălcarea dispozițiilor art. 948 și 966 C. civ., instanța neținând cont de
faptul că, la data asocierii, pârâta nu avea calitatea de proprietar al
imobilului astfel că pârâta nu și-a dat un consimțământ valabil, urmărind
obținerea unor beneficii ilicite.
hotărârea recurată a fost dată cu
încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel
trebuie să administreze probe suplimentare (proba cu expertiză contabilă pentru
a se dovedi dacă reclamanta a avut beneficii de pe urma contractelor de
asociere).
Prin criticile formulate de
recurentă în temeiul art. 304.10 C. proc. civ. se arată că nu s-au analizat
mijloacele de apărare administrate în cauză.
Curtea, analizând decizia recurată
prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru
cele ce se vor arăta.
I. Criticile recurentei întemeiate
pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. sunt nefondate.
Instanța de apel în mod legal și
temeinic a analizat consimțământul, ca o condiție de fond a încheierii celor
două convenții, sub aspectul valabilității acestuia, reținând că au fost îndeplinite
cumulativ cerințele prevăzute de lege cu privire la faptul că a fost
exteriorizat, că a fost exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și că
nu a fost alterat de vreunul dintre viciile de consimțământ: eroare, dol,
violență.
Corect a mai reținut instanța și
faptul că pârâta a avut asupra imobilului adus în cadrul asocierii drept de
administrare (decizia nr. 591 din 17 iulie 1991 emisă de P.M.B. și care a stat
la baza procesului verbal din 6 septembrie 1991 nefiind astfel încălcate
dispozițiile Legii nr. 15/1990.
În mod legal și temeinic a dispus
instanța și cu privire la liceitatea finalității pentru care au fost încheiate
cele două contracte, reținând că de beneficiile obținute în perioada
contractuală au profitat ambelor părți contractante, participarea la pierderi
și beneficii fiind de esența contractului de asociere.
Măsura refacerii, completării
probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea unei probe noi
în apel (în speță proba cu expertiză contabilă) poate fi dispusă de instanța de
apel astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc.
civ., numai dacă aceasta le consideră absolut necesare în lămurirea situației
de fapt.
Cum în cauza dedusă judecății o
asemenea măsură extremă nu și-a găsit justificare, critica încălcării
dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanța de apel nu
poate fi primită, știut fiind că judecătorul nu se poate substitui părții în
propunerea probatoriilor pe care le consideră revelatorii în dovedirea pretențiilor
sale.
II. Criticile întemeiate pe
dispozițiile art. 304.10 C. proc. civ. și care vizează netemeinicia deciziei
recurate exced analizei instanței de recurs, textul legal citat fiind în
prezent abrogat.
În considerarea celor ce preced,
Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în temeiul art.
312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanta SC C.S.T.I.E. SRL București împotriva deciziei nr. 458
din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 17 ianuarie 2006.