ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul București la 29 mai 2003 reclamantul SC C.S.T.I.E. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC R.D. SA București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună nulitatea absolută a contractelor de asociere în participațiune din 18 august 1993 și din 6 ianuarie 1997 precum și a actului adițional la contract, ca fiind încheiate de o persoană fără calitate și cu încălcarea dispozițiilor art. 948 și 966 C. civ., cu cheltuieli de judecată aferente. În motivarea cererii sale reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a adus în asociere un imobil asupra căruia nu deținea drept de proprietate, astfel că nu și-a exprimat un consimțământ valabil la încheierea celor 2 contracte și a urmărit realizarea ilicită a unui profit.

La data de 31 august 2004 s-a depus o cerere de intervenție în interesul pârâtei de către intervenientul P.E.L., acționar la SC R.D. SA. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea ca neîntemeiată. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, că, în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, sunt îndeplinite cerințele art. 49 alin. (1) și (3) C. proc. civ., iar, în ceea ce privește cererea principală, că reclamanta nu a probat nici o cauză de nulitate a celor două contracte de asociere și a evocatului act adițional. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 458 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, instanța reținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii apelate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentă care se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează următoarele aspecte: - hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 948 și 966 C. civ., instanța neținând cont de faptul că, la data asocierii, pârâta nu avea calitatea de proprietar al imobilului astfel că pârâta nu și-a dat un consimțământ valabil, urmărind obținerea unor beneficii ilicite. 2. hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel trebuie să administreze probe suplimentare (proba cu expertiză contabilă pentru a se dovedi dacă reclamanta a avut beneficii de pe urma contractelor de asociere).

Prin criticile formulate de recurentă în temeiul art. 304.10 C. proc. civ. se arată că nu s-au analizat mijloacele de apărare administrate în cauză. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta. I. Criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. sunt nefondate. 1. Instanța de apel în mod legal și temeinic a analizat consimțământul, ca o condiție de fond a încheierii celor două convenții, sub aspectul valabilității acestuia, reținând că au fost îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de lege cu privire la faptul că a fost exteriorizat, că a fost exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și că nu a fost alterat de vreunul dintre viciile de consimțământ: eroare, dol, violență.

Corect a mai reținut instanța și faptul că pârâta a avut asupra imobilului adus în cadrul asocierii drept de administrare (decizia nr. 591 din 17 iulie 1991 emisă de P.M.B. și care a stat la baza procesului verbal din 6 septembrie 1991 nefiind astfel încălcate dispozițiile Legii nr. 15/1990. În mod legal și temeinic a dispus instanța și cu privire la liceitatea finalității pentru care au fost încheiate cele două contracte, reținând că de beneficiile obținute în perioada contractuală au profitat ambelor părți contractante, participarea la pierderi și beneficii fiind de esența contractului de asociere. Măsura refacerii, completării probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea unei probe noi în apel (în speță proba cu expertiză contabilă) poate fi dispusă de instanța de apel astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., numai dacă aceasta le consideră absolut necesare în lămurirea situației de fapt. Cum în cauza dedusă judecății o asemenea măsură extremă nu și-a găsit justificare, critica încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanța de apel nu poate fi primită, știut fiind că judecătorul nu se poate substitui părții în propunerea probatoriilor pe care le consideră revelatorii în dovedirea pretențiilor sale. II. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304.10 C. proc. civ. și care vizează netemeinicia deciziei recurate exced analizei instanței de recurs, textul legal citat fiind în prezent abrogat. În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.S.T.I.E. SRL București împotriva deciziei nr. 458 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 ianuarie 2006.