ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 142/2015

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr. 1629/109 din 03 aprilie 2014 reclamanții l.G., T.G., P.E.C., A.G., A.G.L., D.A.M., B.E.L., E.C.I., D.D.D., F.A., M.F., F.A.M., P.L., R.A., S.M.l., V.F., C.M., B.V., B.S., B.F.G., B.M., C.C.M., C.I., C.M.H., C.I.N., C. (Ș.) M.E., D.l.M., D.M.G., D.L., G.M., G.R.E., M.V.G., M.C., M.G., M.M.C., M.L., M.M.l., M.E.C., M. (S.) L.M., N.E.M., N.F.M., O.G., O. (C.) V., P. (S.) A.M., P.N., R.I., R.M.C.E., S.F., S.E.E., S. (T.) A.M., S.I.G., S.G., Ș.M., Ș.F., T. (G.) A.I., T.C.l., V.N., D.N.P., S.M., S.F., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș obligarea pârâților în solidar, la piața de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, începând cu data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii potrivit dispozițiilor art. 274 C. muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ) și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariate, conform titlurilor executorii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27 mai 2014 numita B.E.C. a formulat cerere de intervenție, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale datorate pentru sumele obținute prin următoarele titluri executorii: sentința civilă nr. 691/cm din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. 2063/109/2007, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 14/cm din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. 2805/109/2007, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 153/cm din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. 3646/109/2007, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 488/cm din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. 568/109/2008, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 95/F din 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosar nr. 1965/109/2008, definitivă și irevocabilă.

La data de 15 iulie 2014 pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă. Prin sentința civilă nr. 1768 din 14 octombrie 2014 Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în baza dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Pe rolul Tribunalului Dâmbovița dosarul a fost înregistrat sub nr. 4780/120/2014. Prin notele scrise depuse la dosar la data de 02 decembrie 2014 reclamanții au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Argeș, suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Reclamanții au susținut că Tribunalul Argeș a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 124 C. proc. civ., apreciind că acestea se referă la toate instanțele din circumscripția curții de apel, deși legiuitorul nu a avut în vedere o astfel de interpretare și că în alegerea competenței au avut în vedere disp. art. 266 teza finală coroborate cu art. 269 alin. (2) C. muncii, dar și dispozițiile speciale cuprinse în art. 127 C. proc. civ., care nu sunt încălcate tocmai pentru că nu își desfășoară activitatea, la instanța sesizată prin acțiunea de față. Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin încheierea din 4 decembrie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente: Reclamanții, care au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Pitești, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș în vederea acordării dobânzii legale la sumele stabilite prin titluri executorii. Conform dispozițiilor art. 269 C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Făcând în cauză aplicarea acestor prevederi legale, tribunalul a constatat că instanța competentă teritorial pentru soluționarea acestui conflict de muncă este Tribunalul Argeș, reclamanții fiind domiciliați pe raza de competență a acestui tribunal. Instanța a constatat că în cauză nu se pot face aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. privitoare Ia competența facultativă, care prevăd că „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", cauza fiind înregistrată din această cauză pe rolul Tribunalului Dâmbovița, întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Argeș, ci la Judecătoria Pitești, așa cum s-a reținut mai sus.

De altfel, prevederile C. muncii se înscriu în reglementare specială, și prin urmare derogatorie de la dreptul comun, dobândind un caracter prioritar în aplicare, dincolo de aspectul că prevederea C. proc. civ. nu se aplică în speța de față, care este fondată pe o altă situație de fapt. Tribunalul Dâmbovița a constatat, așadar, că instanța competentă teritorial pentru soluționarea cauzei este Tribunalul Argeș, în lumina dispozițiilor C. muncii, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanți și a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Argeș. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș la 15 noiembrie 2013, reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011. Reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Pitești și nu la Tribunalul Argeș, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea. Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv. În acest context, sunt aplicabile prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, ca reglementare specială, și prin urmare derogatorie de la dreptul comun, dobândind un caracter prioritar la aplicare.

Ca atare, având în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Pitești și nu la Tribunalul Argeș, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Argeș, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au locul de muncă reclamanții, alegerea între instanța de la domiciliul reclamanților sau cea în a cărei circumscripție își au locul de muncă, fiind exclusiv la îndemâna reclamanților în exercitarea drepturilor procedurale prevăzute de art. 116 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2015.