ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 142/2015

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Argeș sub nr. 1629/109 din 03 aprilie 2014 reclamanții l.G., T.G., P.E.C., A.G.,

A.G.L., D.A.M., B.E.L., E.C.I., D.D.D., F.A., M.F., F.A.M., P.L., R.A., S.M.l.,

V.F., C.M., B.V., B.S., B.F.G., B.M., C.C.M., C.I., C.M.H., C.I.N., C. (Ș.) M.E.,

D.l.M., D.M.G., D.L., G.M., G.R.E., M.V.G., M.C., M.G., M.M.C., M.L., M.M.l., M.E.C.,

M. (S.) L.M., N.E.M., N.F.M., O.G., O. (C.) V., P. (S.) A.M., P.N., R.I., R.M.C.E.,

S.F., S.E.E., S. (T.) A.M., S.I.G., S.G., Ș.M., Ș.F., T. (G.) A.I., T.C.l., V.N.,

D.N.P., S.M., S.F., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș obligarea pârâților în solidar, la piața

de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul

prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită

irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, începând cu data pronunțării

hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii potrivit dispozițiilor

art. 274 C. muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ) și în continuare,

până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariate, conform

titlurilor executorii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27

mai 2014 numita B.E.C. a formulat cerere de intervenție, prin care a solicitat obligarea

pârâților la plata dobânzilor legale datorate pentru sumele obținute prin următoarele

titluri executorii: sentința civilă nr. 691/cm din 31 octombrie 2007 pronunțată

de Tribunalul Argeș în Dosar nr. 2063/109/2007, definitivă și irevocabilă, sentința

civilă nr. 14/cm din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar

nr. 2805/109/2007, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 153/cm din 22

februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. 3646/109/2007, definitivă

și irevocabilă, sentința civilă nr. 488/cm din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul

Argeș în Dosar nr. 568/109/2008, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr.

95/F din 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosar nr. 1965/109/2008,

definitivă și irevocabilă.

La data de 15

iulie 2014 pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererea de intervenție

în interes propriu, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Prin sentința

civilă nr. 1768 din 14 octombrie 2014 Tribunalul Argeș a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în baza dispozițiilor

art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului

Dâmbovița dosarul a fost înregistrat sub nr. 4780/120/2014.

Prin notele scrise

depuse la dosar la data de 02 decembrie 2014 reclamanții au invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, solicitând declinarea competenței în favoarea

Tribunalului Argeș, suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

Reclamanții au

susținut că Tribunalul Argeș a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 124 C.

proc. civ., apreciind că acestea se referă la toate instanțele din circumscripția

curții de apel, deși legiuitorul nu a avut în vedere o astfel de interpretare și

că în alegerea competenței au avut în vedere disp. art. 266 teza finală coroborate

cu art. 269 alin. (2) C. muncii, dar și dispozițiile speciale cuprinse în art. 127

C. proc. civ., care nu sunt încălcate tocmai pentru că nu își desfășoară activitatea,

la instanța sesizată prin acțiunea de față.

Tribunalul Dâmbovița,

secția I civilă, prin încheierea din 4 decembrie 2014, a admis excepția de necompetență

teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Argeș.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:

Reclamanții, care

au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Pitești, au chemat în judecată

pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș în vederea

acordării dobânzii legale la sumele stabilite prin titluri executorii.

Conform dispozițiilor

art. 269 C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează

instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau

reședința ori, după caz, sediul.

Făcând în cauză

aplicarea acestor prevederi legale, tribunalul a constatat că instanța competentă

teritorial pentru soluționarea acestui conflict de muncă este Tribunalul Argeș,

reclamanții fiind domiciliați pe raza de competență a acestui tribunal.

Instanța a constatat

că în cauză nu se pot face aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. privitoare

Ia competența facultativă, care prevăd că „Dacă un judecător are calitatea de reclamant

într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia

dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se

află instanța la care își desfășoară activitatea", cauza fiind înregistrată

din această cauză pe rolul Tribunalului Dâmbovița, întrucât reclamanții nu își desfășoară

activitatea la Tribunalul Argeș, ci la Judecătoria Pitești, așa cum s-a reținut

mai sus.

De altfel, prevederile

C. muncii se înscriu în reglementare specială, și prin urmare derogatorie de la

dreptul comun, dobândind un caracter prioritar în aplicare, dincolo de aspectul

că prevederea C. proc. civ. nu se aplică în speța de față, care este fondată pe

o altă situație de fapt.

Tribunalul Dâmbovița

a constatat, așadar, că instanța competentă teritorial pentru soluționarea cauzei

este Tribunalul Argeș, în lumina dispozițiilor C. muncii, motiv pentru care a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanți și a declinat competența

teritorială în favoarea Tribunalului Argeș.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Argeș la 15 noiembrie 2013, reclamanții au învestit instanța

cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în

a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții,

conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Reclamanții își

desfășoară activitatea la Judecătoria Pitești și nu la Tribunalul Argeș, astfel

că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de

strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este

de competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are calitatea

de reclamant.

Art. 127 C. proc.

civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul,

procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma

interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară

activitatea.

Sintagma folosită

de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară

activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui

circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul

de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

În acest context,

sunt aplicabile prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, ca reglementare specială,

și prin urmare derogatorie de la dreptul comun, dobândind un caracter prioritar

la aplicare.

Ca atare, având

în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Pitești și nu

la Tribunalul Argeș, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel

încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Argeș, ca instanță în

a cărei circumscripție teritorială își au locul de muncă reclamanții, alegerea între

instanța de la domiciliul reclamanților sau cea în a cărei circumscripție își au

locul de muncă, fiind exclusiv la îndemâna reclamanților în exercitarea drepturilor

procedurale prevăzute de art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea

Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2015.