ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1178/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 23 iulie 2014, reclamantele L.C. și M.T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.J., T. Dolj și C. A. Craiova, să se dispună obligarea pârâților la plata, respectiv, la alocarea sumelor necesare plații dobânzilor legale pentru sumele datorate (diferențe salariate restante, devenite creanțe constatate prin titluri executorii - hotărâri judecătorești), de la data emiterii titlurilor executorii și până la plata efectivă. Reclamantele au arătat că sunt magistrați la Curtea de Apel Craiova și că au sesizat Tribunalul Vâlcea în temeiul art. 127 alin. (l) și (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 1619 din 18 decembrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a constatat necompetența teritorială a instanței și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În motivare, s-a reținut că din înscrisurile aflate la dosar și susținerile reclamantelor rezultă că acestea ocupă funcția de magistrat la Curtea de Apei Craiova, și deci, nu au calitatea de reclamante într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, respectiv Tribunalul Dolj. Ca atare, reclamantele nu își desfășoară activitatea la instanța căreia îi revine, potrivit art. 269 C. muncii șt art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, competența să soluționeze cauza, respectiv Tribunalul Dolj, ci la Curtea de Apel Craiova.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 131 – art. 132 din Legea nr. 1 34/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța a constatat necompetența teritorială a Tribunalului Vâlcea. Prin sentința nr. 1608 din 31 martie 2015, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să îl soluționeze. În motivare, s-a reținut că cererea despre care face vorbire art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă nu trebuie interpretată limitativ, numai ca cerere formulată în primă instanță, cât timp cererea se poate contura ca și cerere de apel, recurs sau având oricare alt obiect ce intră în competența materială a acestei instanțe.

Cu privire ia conflictul negativ de competență, Înalta Curte retine următoarele: Potrivit art. 127 alin. (l) C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre curtea de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.” Aceste dispoziții legale au uri caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Noțiunea de „instanță la care își desfășoară activitatea” prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceia de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare. În speță, este adevărat ca magistrații care au calitatea de reclamanți și funcționează la Tribunalul Dolj, competent material în primă instanță să soluționeze litigiul, însă căile de atac ce ar urma să fie declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Dolj vor fi judecate la Curtea de Apel Craiova, așadar la instanța unde funcționează reclamantele, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă nu poate fi interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se și la instanțele superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege. Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind obligarea pârâților M.J. și C.A. Craiova , la plata către reclamantele L.C. și M.T., ambele cu domiciliul procesual ales în Craiova, a dobânzilor aferente sumelor datorate reprezentate de drepturi salariate restante, în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.