ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1178/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea,

la

data de 23 iulie 2014, reclamantele L.C. și M.T. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.J., T. Dolj și C.

A.

Craiova, să se dispună obligarea pârâților la plata, respectiv, la alocarea

sumelor

necesare plații dobânzilor legale pentru sumele datorate (diferențe salariate

restante, devenite creanțe constatate prin titluri executorii - hotărâri

judecătorești), de la data emiterii titlurilor

executorii și până la plata efectivă.

Reclamantele au arătat că sunt

magistrați la Curtea de Apel Craiova și că au sesizat Tribunalul Vâlcea în

temeiul art. 127 alin. (l) și (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 1619 din 18

decembrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția

I

civilă, a constatat necompetența teritorială a instanței

și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, s-a reținut că din

înscrisurile aflate la dosar și susținerile

reclamantelor

rezultă că acestea ocupă funcția de magistrat la Curtea de Apei

Craiova,

și deci, nu au calitatea de reclamante într-o cerere de competența instanței la

care își desfășoară activitatea, respectiv Tribunalul Dolj.

Ca atare, reclamantele nu își

desfășoară activitatea la instanța căreia îi

revine,

potrivit art. 269 C. muncii șt art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011,

competența să soluționeze cauza, respectiv Tribunalul Dolj, ci la

Curtea

de Apel Craiova.

În consecință,

potrivit dispozițiilor art. 131 – art. 132 din Legea nr.

1

34/2010

privind Codul de procedură civilă, instanța

a constatat necompetența teritorială a Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința nr. 1608 din 31 martie 2015,

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

competentă să îl soluționeze.

În motivare, s-a reținut că cererea

despre care face vorbire art. 127 din

Legea

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă nu trebuie interpretată

limitativ,

numai ca cerere formulată în primă instanță, cât timp cererea se poate contura

ca și cerere de apel, recurs sau având oricare alt obiect ce intră în

competența materială a acestei instanțe.

Cu privire ia conflictul negativ de

competență, Înalta Curte retine următoarele:

Potrivit art. 127

alin. (l)

C. proc. civ., „Dacă un

judecător are calitatea de reclamant într-o

cerere de competența instanței la

care își desfășoară activitatea, va

sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția

oricăreia dintre curtea de apel

învecinate

cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care

își

desfășoară activitatea.”

Aceste

dispoziții legale au uri caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de

calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței

competente să soluționeze cauza, să

sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel

învecinate.

Noțiunea de „instanță la care își

desfășoară activitatea” prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată

în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât

finalitatea acestei dispoziții este

aceia

de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri

de

strămutare.

În speță, este

adevărat ca magistrații care au calitatea de reclamanți și

funcționează la Tribunalul Dolj,

competent material în primă instanță să soluționeze litigiul, însă căile de

atac ce ar urma să fie declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Dolj

vor fi judecate la Curtea de Apel Craiova, așadar la instanța unde funcționează

reclamantele, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și 216 din Legea

dialogului social nr. 62/2011. coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C.

proc. civ.

Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127

din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă nu poate fi

interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se și la instanțele

superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege.

Față de cele ce preced, instanța

competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea,

în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind obligarea pârâților M.J. și C.A. Craiova

, la plata către reclamantele L.C. și

M.T., ambele cu domiciliul

procesual ales în Craiova, a dobânzilor aferente sumelor datorate reprezentate

de drepturi salariate restante, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 mai 2015.