ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie
2014 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții G.N.V., B.C.G., V.V., C.R.D., în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova,
Tribunalul Olt și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței, ca prin
sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata dobânzilor
legale pentru sumele datorate prin Sentința nr. 2374 din 12 mai 2010,
pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă în Dosar nr.
14074/63/2009 și prin Sentința nr. 2607 din 31 mai 2010, pronunțată de
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă în Dosar nr. 5812/63/2010, de la
data la care sentințele au devenit executorii și până la data plății integrale
a acestor sume.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat că au calitatea de judecători la Judecătoria Craiova, iar
prin Sentința nr. 2374 din 12 mai 2010, s-a dispus obligarea pârâților să le
plătească sporul de confidențialitate de 15% pe perioada 15 iunie 2009 - 12
noiembrie 2009, iar prin Sentința nr. 2607 din 31 mai 2010 s-a dispus obligarea
pârâților să le plătească sporul de 50% de încordare neuropsihică, pe perioada
15 iunie 2009 - 12 noiembrie 2009.
La data de 28 aprilie
2015, reclamanții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) C.
proc. civ., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Vâlcea, aflat în circumscripția Curții de Apel Pitești.
Prin Sentința civilă
nr. 2075 din 5 mai 2015, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței
teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Argeș.
Pentru a pronunța
această sentință, Tribunalul Dolj a reținut incidența dispozițiilor art. 127
alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are
calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care îi
desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de
același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel,
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care
își desfășoară activitatea."
Față de aceste
prevederi legale, sub a căror incidentă se află și situația reclamanților și
luând act de cererea acestora formulată la data de 28 aprilie 2015, în sensul
că optează pentru declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, aflat în
circumscripția Curții de Apel Pitești, instanța a admis excepția de
necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a dispus declinarea competenței
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Astfel învestit, Tribunalul
Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința
civilă nr. 1567 din 23 iunie 2015, a admis excepția de necompetență teritorială
invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj.
Constatând ivit
conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus
înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a
soluționa conflictul.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Tribunalul Argeș a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 210 din
Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor
individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își
are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În speță, reclamanții
G.N.V., B.C.G. și C.R.D. au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei
Craiova, iar reclamanta V.V. are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului
Olt, ca urmare a valorificării examenului de promovare de la Judecătoria
Craiova, conform precizărilor depuse de aceștia la dosar la data de 3 februarie
2015.
Tribunalul Dolj a
apreciat incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit
cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența
instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile
de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află
instanța la care își desfășoară activitatea.
În cauză, cererea
reclamanților este de competența tribunalului, potrivit art. 210 din Legea nr.
62/2011, iar reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Dolj, ci
în cadrul Judecătoriei Craiova, respectiv Tribunalul Olt.
În consecință, s-a
apreciat că nu pot fi invocate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții
speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează
expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își
desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant, situație ce
nu se regăsește în speță.
Nefiind incident
cazul de prorogare de competență prevăzut de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul
Argeș a apreciat că este necompetent, competența de soluționare a cauzei aparținând
Tribunalului Dolj, ca instanță în a cărei circumscripție au domiciliul și locul
de muncă reclamanții G.N.V., B.C.G. și C.R.D..
În ce o privește pe
reclamanta V.V., judecător la Tribunalul Olt, ca urmare a valorificării
examenului de promovare de la Judecătoria Craiova, conform precizărilor depuse
la dosar la data de 03 februarie 2015, înaintate Tribunalului Dolj, instanța
constată că tot Tribunalul Dolj este competent să soluționeze cererea, având în
vedere că nu își desfășoară activitatea în cadrul acestei din urmă instanțe,
pentru a deveni incidente disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
În plus, însăși
reclamanții au arătat că opinia acestora este în sensul că Tribunalul Dolj este
competent în soluționare, pentru argumentele expuse prin cererea aflată la
dosar.
Învestită cu
soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că,
în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Dolj pentru
considerentele ce succed:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 20 octombrie 2014, reclamanții au
învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de
competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are
domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanții își
desfășoară activitatea la Judecătoria Craiova, astfel că nu sunt incidente
dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă
interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de
competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are
calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc.
civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care
judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de
reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la
care acesta își desfășoară activitatea.
Sintagma folosită de
legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își
desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de
apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul
reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta
funcționează efectiv.
În speță, având în
vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Dolj, ci la
Judecătoria Craiova, respectiv Tribunalul Olt - în ce o privește pe reclamanta
V.V., nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât
soluționarea cererii este de competența Tribunalului Dolj, ca instanță în a
cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales și locul de
muncă reclamanții.
Pentru toate aceste
considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în
favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 octombrie 2015.
Procesat de GGC - CL