ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții G.N.V., B.C.G., V.V., C.R.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței, ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin Sentința nr. 2374 din 12 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă în Dosar nr. 14074/63/2009 și prin Sentința nr. 2607 din 31 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă în Dosar nr. 5812/63/2010, de la data la care sentințele au devenit executorii și până la data plății integrale a acestor sume.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de judecători la Judecătoria Craiova, iar prin Sentința nr. 2374 din 12 mai 2010, s-a dispus obligarea pârâților să le plătească sporul de confidențialitate de 15% pe perioada 15 iunie 2009 - 12 noiembrie 2009, iar prin Sentința nr. 2607 din 31 mai 2010 s-a dispus obligarea pârâților să le plătească sporul de 50% de încordare neuropsihică, pe perioada 15 iunie 2009 - 12 noiembrie 2009. La data de 28 aprilie 2015, reclamanții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, aflat în circumscripția Curții de Apel Pitești. Prin Sentința civilă nr. 2075 din 5 mai 2015, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care îi desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Față de aceste prevederi legale, sub a căror incidentă se află și situația reclamanților și luând act de cererea acestora formulată la data de 28 aprilie 2015, în sensul că optează pentru declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, aflat în circumscripția Curții de Apel Pitești, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Astfel învestit, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 1567 din 23 iunie 2015, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Argeș a reținut următoarele considerente: Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, reclamanții G.N.V., B.C.G. și C.R.D. au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, iar reclamanta V.V. are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Olt, ca urmare a valorificării examenului de promovare de la Judecătoria Craiova, conform precizărilor depuse de aceștia la dosar la data de 3 februarie 2015. Tribunalul Dolj a apreciat incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În cauză, cererea reclamanților este de competența tribunalului, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Dolj, ci în cadrul Judecătoriei Craiova, respectiv Tribunalul Olt. În consecință, s-a apreciat că nu pot fi invocate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant, situație ce nu se regăsește în speță. Nefiind incident cazul de prorogare de competență prevăzut de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Argeș a apreciat că este necompetent, competența de soluționare a cauzei aparținând Tribunalului Dolj, ca instanță în a cărei circumscripție au domiciliul și locul de muncă reclamanții G.N.V., B.C.G.

și C.R.D.. În ce o privește pe reclamanta V.V., judecător la Tribunalul Olt, ca urmare a valorificării examenului de promovare de la Judecătoria Craiova, conform precizărilor depuse la dosar la data de 03 februarie 2015, înaintate Tribunalului Dolj, instanța constată că tot Tribunalul Dolj este competent să soluționeze cererea, având în vedere că nu își desfășoară activitatea în cadrul acestei din urmă instanțe, pentru a deveni incidente disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ. În plus, însăși reclamanții au arătat că opinia acestora este în sensul că Tribunalul Dolj este competent în soluționare, pentru argumentele expuse prin cererea aflată la dosar.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Dolj pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 20 octombrie 2014, reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011. Reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Craiova, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea. Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv. În speță, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Dolj, ci la Judecătoria Craiova, respectiv Tribunalul Olt - în ce o privește pe reclamanta V.V., nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc.

civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Dolj, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales și locul de muncă reclamanții. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL