ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2204/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 460/90/2015, reclamanții L.E., B.M., M.B., C.H., D.J., P.C.Ș., P.M., R.A.M., S.F., P.I.A., L.D., G.I.N., L.N., B.P. și P.B. i-au chemat în pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de Apel Craiova pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu, reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1 ianuarie 2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu 1 ianuarie 2011, potrivit O.G.

nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 1 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pe de o parte, precum și în raport de calitatea reclamanților de judecători, personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Corabia, a precizat că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Olt, motiv pentru care a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestuia. De asemenea, prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de Apel Craiova a invocat excepția necompetenței teritorială a Tribunalului Vâlcea în soluționarea cauzei privind pe reclamanți G.I.N., L.N., B.P.

și P.B., dat fiind obiectul cauzei și funcția deținută de aceștia la momentul sesizării instanței, de aprod, respectiv de muncitori, apreciind astfel că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 496 din 16 aprilie 2015 Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii și a art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Având în vedere că reclamanții au atât domiciliul cât și locul de muncă în circumscripția teritorială a Tribunalului Olt, acesta este competent în soluționarea cauzei. Sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a reținut că acestea nu își găsesc aplicabilitatea în cauză întrucât reclamanții nu au calitatea de judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri la Tribunalul Olt, competent să judece în primă instanță cauza, conform dispozițiilor art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2010, ci la Judecătoria Corabia. Învestit prin declinare, Tribunalul Olt, prin Sentința civilă nr. 886 din 17 septembrie 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Vâlcea, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a reține această soluție, instanța a apreciat că, raportat la calitatea reclamanților de judecători, personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Corabia, judecătorie aflată în raza de activitate a Tribunalului Olt, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1)din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Problema de drept care a declanșat prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "instanță la care își desfășoară activitatea judecătorul, grefierul, procurorul sau asistentul judiciar" menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 127 din.

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un conflict de muncă și privește obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Craiova, la plata către reclamanții L.E., B.M., M.B., C.H., D.J., P.C.Ș., P.M., R.A.M., S.F., P.I.A., L.D., G.I.N., L.N., B.P., P.B., L.E., a unor drepturi bănești. Potrivit art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așadar, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar de la o instanță, raportarea nu trebuie să se facă la dispozițiile de drept comun, ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Cu toate că acest articol are titlul marginal "competența facultativă", în realitate, dispozițiile acestui articol sunt imperative, legiuitorul utilizând expresia "va sesiza". Deși textul de lege în discuție se referă în conținutul său, la sesizarea instanței judecătorești, de același grad, cu cea la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, grefierul sau asistentul judiciar, totuși, textul de lege nu se oprește aici, ci face, în continuare, referire la circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se afla instanța unde se introduce cererea. Reiese, deci, că noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceia de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare.

Legiuitorul urmărește să scoată din circumscripția curții de apel în care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, grefierul sau asistentul judiciar, litigiul în care acesta are calitatea de reclamant, stabilind o competența teritorială alternativă în favoarea oricăreia dintre curțile de apel învecinate pentru a elimina orice suspiciune de părtinire. Prin urmare, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles sa reglementeze o astfel de situație a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților. În speță, reclamanții au calitatea de judecători, personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Corabia, instanță aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Olt, ca instanță competentă teritorial și material în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum este cazul în speță.

Împrejurarea că reclamanții nu funcționează efectiv la instanța competentă material și teritorial în judecarea pricinii, respectiv Tribunalul Olt, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor art 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Nici faptul că unii dintre reclamanți, respectiv G.I.N., L.N., B.P. și P.B. nu dețineau, la data sesizării instanței, una din funcțiile de judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar, nu poate înlătura aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Aceasta întrucât, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reiese că o atunci când o instanță este necompetentă absolut pentru una dintre părți, aceasta este necompetentă absolut și pentru celelalte părți.

Or, în cauza de față, Tribunalul Olt este o instanță necompetentă absolut pentru reclamanții care dețin una dintre funcțiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și prin urmare, și față de ceilalți reclamanții care nu dețin aceste funcții, respectiv G.I.N., L.N., B.P. și P.B. Față de cele ce preced, instanța competenta teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea, ca instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate curții de apel în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamanții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții reclamanții L.E., B.M., M.B., C.H., D.J., P.C.Ș., P.M., R.A.M., S.F., P.I.A., L.D., G.I.N., L.N., B.P. și P.B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2015. Procesat de GGC - MI