ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2115/2022

HOTĂRÂRE

19.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2115/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la 12.10.2021, sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DOLJ ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, cuvenite mamei sale, conform adeverinței tip nr. 16/A/6.09.2021, rectificată, emisă în baza deciziei civile nr 413/2020 a Tribunalului Dolj, în dos civ nr. 7356/63/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 195/2020 a Curții de Apel Craiova și la emiterea unei noi decizii în acest sens.

În drept a invocat dispozițiile art. 120 din L. 263/82010, art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, art. 127 C. proc. civ., decizia nr. 290/2018 a CCR.

Prin sentința civilă nr. 1745/MAS din 13 decembrie 2021, Tribunalul Brașov, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a constatat că reclamanta, în calitate de urmaș al mamei sale, are domiciliul în Craiova, iar obiectul litigiului îl constituie recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia, fostă dactilografă la Tribunalul Dolj.

A reținut instanța art. 127 C. proc. civ., care reglementează un caz de competență facultativă, și faptul că interdicția operează numai raportat la calitatea părții reclamante, așa cum e prevăzută expres în alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., adică "în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.’, ipoteza nefiind incidentă în cauză, întrucât autoarea reclamantei a avut calitatea de dactilograf, astfel cum a rezultat atât din considerentele cererii de chemare în judecată, dar și din sentința civilă nr. 413/2020 a Tribunalului Dolj.

A mai reținut că sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ., "competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea reclamanta, ca grefier, așa cum a precizat prin cererea de la dosar, dar și raționamentul ICCJ, exprimat în decizia RIL nr. 7/2016, în sensul că interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. nu poate fi reținută și pentru că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză, iar dacă pricina ar ajunge în calea de atac, pe rolul curții de apel, unde lucrează reclamanta, partea interesată este cea care apreciază dacă este necesar să solicite strămutarea cauzei pentru bănuială legitimă. Așadar, în situația în care reclamantul funcționează la o instanță superioară, iar calea de atac exercitată urmează să fie soluționată de instanța la care funcționează, remediul procesual este strămutarea reglementată de art. 140 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 10.06.2022.

Prin sentința nr. 1917/2022 din 6 septembrie 2022, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, dispozițiile art. 154 alin. (1) și art. 156 din L.263/2010, art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cu modificările prin Legea nr. 310/2018.

De asemenea, a reținut că reclamanta din prezentul dosar deține funcția de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova, astfel cum rezultă din precizarea depusă de aceasta la dosarul Tribunalului Brașov și din verificările efectuate pe portalul instanței.

Totodată, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței .

Pe de altă parte, art. 127 C. proc. civ., statuează la alin. (3) raportat la alin. (1) că dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența unei instanțe inferioare acesteia va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței inferioare celei la care își desfășoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant al unei pricini .

În speță d-na A. are calitatea de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova, iar competența teritorială a soluționării cauzei ar aparține Tribunalul Dolj conform art. 154 alin. (1) din L.263/2010, fiind instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul aceasta.

Însă cum Tribunalul Dolj este instanță inferioară Curții de Apel Craiova, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova, iar prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale.

Înalta Curte reține că regula în funcție de care se stabilește competența teritorială în soluționarea litigiilor de asigurări sociale este reglementată de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, însă, prin edictarea art. 127 din C. proc. civ., legiuitorul a instituit o excepție de la această regulă.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 12 octombrie 2021, prevăd că, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor.

Ca atare, aceste dispoziții au în vedere ipoteza în care grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care grefierul își desfășoară activitatea sau ipoteza în care grefierul are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței inferioare față de instanța la care își desfășoară activitatea.

Reclamanta are domiciliul în în Craiova, astfel că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, acțiunea formulată de aceasta ar fi de competența Tribunalului Dolj, în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul.

Având în vedere însă că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Conform acestora sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel vecine Curții de Apel Craiova.

Astfel, de vreme ce Curtea de Apel Brașov, în circumscripția căreia se află Tribunalul Brașov, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dolj, rezultă că Tribunalul Brașov este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În final, trebuie menționat că cele stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 7/16.05.2016, invocate prin considerentele hotărârii de declinare a Tribunalului Brașov, nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că decizia susmenționată vizează art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare înainte de modificarea textului legal prin Legea nr. 310/2018.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.