ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2322/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 25 din 28

ianuarie 2008 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC K.E.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția

Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, având ca obiect anularea

deciziilor nr. 393 din 7 septembrie 2007 și nr. 514 din 26 noiembrie 2007 emise

de pârât și stabilirea nivelului generației de antrepozit fiscal la 1.854 euro.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin decizia nr. 393 din 7 septembrie 2007 Comisia pentru

autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului

Economiei și Finanțelor a stabilit valoarea garanției aferente antrepozitului fiscal

nr. CC din 19 decembrie 2003, administrat de SC K.E. SRL în cuantum de 22.242

euro, în conformitate cu H.G. nr. 44/2004, având în vedere ieșirile de produse accizabile

aferente perioadei 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, comunicate prin adresa

reclamantei nr. 126 din 30 martie 2007, iar plângerea prealabilă formulată împotriva

acestei decizii a fost respinsă de către Comisie prin decizia nr. 514 din  26

noiembrie 2007.

Instanța de fond a apreciat

că soluția Comisiei este legală întrucât calculul cuantumului garanției aferente

antrepozitului fiscal în discuție, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile pct.

20 alin. (8) și (8

1

) din H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificat

prin H.G. nr. 1861/2006, iar acest ultim act normativ a fost publicat în M. Of.

la data de 21 decembrie 2006, fiind în vigoare la momentul stabilirii sumei contestate,

astfel încât susținerea reclamantei privind aplicarea retroactivă a dispozițiilor

H.G. nr. 1861/2006 este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs societatea comercială reclamantă care, fără a-și

încadra criticile în prevederile art. 304-304

1

din C. proc. civ., a susținut

că:

- instanța de fond a încălcat

dreptul la apărare prin aceea că a soluționat cauza la primul termen de judecată

fără a examina cererea de probatoriu cu efectuarea unei expertize contabile care

să determine cuantumul real al garanției de antrepozit fiscal;

- hotărârea este lipsită

de temei legal, consacrând aplicarea retroactivă a H.G. nr. 1861/2006 prin calcularea

garanției prin raportarea la o perioadă situată anterior intrării în vigoare a acestei

hotărâri.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică,

din actele și lucrările dosarului, rezultă că este neîntemeiată, instanța de fond

respingând ca neconcludentă cererea referitoare la efectuarea unei expertize contabile,

soluție temeinică și legală în raport cu motivele acțiunii și apărările invocate.

Într-adevăr, societatea

comercială recurentă a invocat motive privind legalitatea actelor administrative

fiscale atacate și anume emiterea acestora în temeiul aplicării retroactive a H.G.

nr. 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Or, verificarea legalității

unor acte administrative și aplicarea retroactivă sau nu a unor dispoziții normative

sunt aspecte care exced obiectivelor unei expertize contabile și domeniului de specialitate

al unui expert contabil, fiind prerogative exclusive ale instanței de judecată.

Nici a doua critică adusă

hotărârii instanței de fond nu este întemeiată pentru motivele care vor fi prezentate

în continuare.

Este necontestat că decizia

nr. 393 din 7 septembrie 2007 a fost emisă de Comisia pentru autorizarea operațiunilor

de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor,

în temeiul art. 198 din C. fisc. și a dispozițiilor pct. 20 alin. (8) din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor

pct. 20 alin. (7) și (8), în forma inițială, nivelul garanției pentru un antrepozit

fiscal se determină ca o cotă procentuală între 2% și 25% din valoarea accizelor

potențiale într-o lună, determinate pe baza cantității medii lunare de produse accizabile

care au fost produse în ultimele 12 luni.

Este adevărat că potrivit

dispozițiilor pct. 20 alin. (8), așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 1861/2006,

un antrepozitar autorizat pentru producție/transformare/depozitare de produse accizabile,

are obligația de a depune o garanție corespunzătoare unei cote de 6% din suma accizelor

aferente mediei ieșirilor anuale de produse accizabile din antrepozitarul fiscal

în ultimii 2 ani calendaristici.

Susținerea societății

comerciale recurente că prin cele două acte administrative și prin hotărârea recurată

s-ar fi consacrat o aplicare retroactivă a H.G. nr. 1861/2006, este lipsită de temei

legal.

Astfel, prevederile H.G.

nr. 1861/2006 au intrat în vigoare prin publicarea acesteia în M. Of. al României,

Partea I, nr. 1044/29.12.2006, iar actul administrativ - decizia nr. 393 din 7

septembrie 2007 prin care a fost stabilită valoarea garanției aferente antrepozitului

fiscal a fost emis ulterior intrării în vigoare a acestei hotărâri a Guvernului.

Oricum, activitatea și

respectiv, retroactivitatea/neretroactivitatea unui act normativ se raportează la

aplicarea și efectele produse de actul respectiv, iar în cauză este necontestat

că garanția aferentă antrepozitului fiscal a fost calculată pentru perioada ulterioară

emiterii deciziei nr. 393 din 7 septembrie 2007, care este la rândul său ulterioară

intrării în vigoare a H.G. nr. 1861/2006.

În concluzie, pentru considerentele

de mai sus, recursul va fi respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC K.E. SRL Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 25 din 28 ianuarie 2008

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2008.