ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5308/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 42945/3/2010, reclamanta S.S.C. Snagov a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns punctual, obiectiv și cu temei

legal la cererea adresată acestuia, înregistrată din data de 22 iunie 2010 și

repetată în data de 20 iulie 2010.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că prin memoriul adresat pârâtului, a solicitat

răspuns la 17 întrebări, iar prin adresa din 1 iulie 2010, Autoritatea Națională

pentru Sport a emis o adresă de răspuns, deși cererea nu îi fusese adresată.

Reclamantul a susținut

că prin adresa transmisă nu s-a răspuns la niciuna dintre întrebările adresate pârâtului,

motiv pentru care s-a adresat din nou acestuia prin adresa din data de 20 iulie

2010, la care nu a primit răspuns.

În drept, reclamantul

a invocat Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 27/2002 și art. 998 C. civ.

Pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă

nr. 2265 din data de 3 iunie 2011, Tribunalul București a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, cu motivarea că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, ca autoritate publică organizată la nivel național, este organ al administrației

centrale.

Prin sentința civilă

nr. 6385 din 2 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârât.

A respins acțiunea formulată

de reclamantul S.S.C. Snagov prin T.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de ministerul pârât, prima instanță

a constatat că prezenta acțiune se referă la refuzul pârâtului de a răspunde unei

petiții adresate de reclamant, fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004

și pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare

a petițiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Or, în conformitate cu

prevederile O.G. nr. 27/2002, calitatea de autoritate publică sesizată cu o petiție

de cetățeni sau de organizații legal constituite conferă legitimitate procesuală

pasivă în litigiile având ca obiect refuzul de soluționare a petiției respective,

actul normativ prevăzând în mod expres obligația autorității sesizate, chiar și

în ipoteza petițiilor greșit îndreptate, de a le transmite autorităților publice

în a căror competență intră rezolvarea aspectelor sesizate.

În cazul de față, petiția

a fost adresată Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar

acțiunea are ca obiect refuzul acestei autorități publice de a răspunde la petiție,

ceea ce conferă pârâtului calitate procesuală pasivă.

Pe de altă parte, a reținut

instanța de fond, chiar dacă în domeniul sportului, atribuțiile ministerului sunt

exercitate prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, conform

prevederilor art. 7 din H.G. nr. 81/2010, nu se poate spune că pârâtul nu are atribuții

în ceea ce privește constituirea federațiilor sportive naționale, întrucât, așa

cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 69/2000, federațiile sportive

naționale se constituie numai cu avizul expres al Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Pe fondul cauzei, Curtea

de apel a reținut următoarele:

La data de 22 iunie 2010,

reclamantul a adresat pârâtului o petiție înregistrată în data de 22 iunie 2010,

prin care a semnalat o serie de aspecte referitoare la legalitatea înființării Federației

române de snooker, solicitând răspuns la 17 întrebări, precum și revocarea recunoașterii

funcționării acestei federații.

Prin adresa înregistrată

în data de 1 iulie 2010, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a răspuns

petiției adresate de reclamant, în sensul că problemele semnalate nu se confirmă

că petiția se referă la aceleași subiecte, relația și nemulțumirile reclamantului

față de Federația română de snooker.

În cuprinsul adresei se

mai precizează și faptul că, anterior, între pârâtul Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret pe de o

parte și reclamant, pe de altă parte, s-a mai purtat anterior corespondență referitoare

la aceleași aspecte.

Ulterior, la data de 20

iulie 2010, reclamantul, nemulțumit de răspunsul primit, a revenit cu o nouă petiție

adresată pârâtului, înregistrată în data de 20 iulie 2010 prin care reiterează solicitarea

de a se răspunde punctual la cele 17 întrebări adresate.

Întrucât reclamantul nu

a primit răspuns la această ultimă petiție, a formulat prezenta acțiune întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și

pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu

art. 8 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, „

De

asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră

vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau

prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de

efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau

protejarea dreptului sau interesului legitim.”

Potrivit prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. i) din același act normative refuzul nejustificat de a soluționa

o cerere reprezintă „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea

în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a

cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”.

Or, în cazul de față,

Curtea constată că pârâtul a transmis petiția la autoritatea în a cărei sferă de

competență intră analizarea aspectelor semnalate de reclamantul-petiționar iar autoritatea

competentă, respectiv

Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret a răspuns petiției formulate de reclamant, înăuntrul

termenului legal de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002,

având în vedere faptul că petiția a fost înregistrată la data de 22 iunie 2010,

iar răspunsul a fost transmis la data de 1 iulie 2010, neaflându-ne, așadar, în

prezența unui refuz al autorității de a soluționa o cerere.

În ceea ce privește critica

reclamantului în sensul că nu s-a răspuns punctual celor 17 întrebări, Curtea de

apel a apreciat nu o poate reține, având în vedere, pe de o p caarte, că unele întrebări

depășesc limitele unui limbaj decent sau se referă la săvârșirea unor presupuse

fapte infracționale de către anumite persoane, formularea unui răspuns la aceste

întrebări excedând atribuțiilor pârâtului și a

Autorității Naționale pentru Sport și

Tineret.

De asemenea, Curtea de

apel a reținut și faptul că, așa cum rezultă din adresa de răspuns, între reclamant

și pârât a mai existat o corespondență anterioară cu privire la aceleași aspecte,

reclamantul necontestând această afirmație, situație în care devin incidente prevederile

art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora „

Dacă după trimiterea răspunsului

se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție

publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial

făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns.”.

Pe de altă parte, a reținut

prima instanță că

rezolvarea unei cereri într-un sens care nu mulțumește pe deplin pe petiționar nu

echivalează cu un refuz nejustificat, autoritatea fiind obligată doar să soluționeze

cererea și nu să dea o soluție favorabilă sau mulțumitoare pentru petiționar, în

acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește critica

reclamantului, în sensul că răspunsul la petiția sa a fost comunicat de Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret și nu de către pârât, instanța de fond a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002 „

Petițiile greșit îndreptate

vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut

la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții

rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre

aceasta”.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul

S.S.C. Snagov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 C. proc.

civ., fără ale dezvolta pe fiecare în parte.

În susținerea recursului,

recurentul-reclamant arată, în esență, că în mod greșit instanța de fond a considerat

că în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat, prin prisma faptului că

la cele 17 întrebări adresate de reclamant ministerului pârât, a răspuns Autoritatea

Națională pentru Tineret, prin adresa din iulie 2010 și că la aspectele semnalate

s-a mai răspuns anterior. Afirmă recurentul că instanța de fond și-a însușit susținerile

pârâtului, fără a avea vreo dovadă la dosar în acest sens.

Mai arată recurentul că,

nelegal, a considerat prima instanță că petiția a fost greșit îndreptată, deși în

antetul acesteia era menționat că este adresată Ministerului Sportului, în atenția

domnului ministru.

Recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs,

sumar motivată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale

aplicabile speței, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect

situația de fapt și a aplicat temeinic prevederile legale invocate de reclamant

în cererea introductivă de instanță.

De altfel, recurentul-reclamant

nu a indicat în motivele de recurs nicio normă legală pe care instanța de fond a

încălcat-o prin hotărârea pronunțată, limitându-se a face aprecieri asupra modului

în care prima instanță a apreciat inscrisurile depuse ca probă în dosar.

Cercetând cauza sub toate

aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

fără a relua raționamentul

juridic al instanței de fond, la care s-a ajuns prin argumente de fapt și de drept

amplu dezvoltate și pe care instanța de recurs și-l însusește în totalitate, Înalta

Curte reține faptul că

dispozițiile H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, stabilesc faptul că atribuțiile în domeniul

sportului se exercită prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret,

iar în temeiul dispozițiilor art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002, în mod corect,

pârâtul a procedat la trimiterea petiției către această autoritate, în vederea soluționării,

în raport de aspectele semnalate de reclamant.

Totodată, se constată

că

Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret i-a transmis reclamantului răspunsul în termen

de 10 zile de la formularea petiției, deci, în interiorul termenului prevăzut de

lege, iar împrejurarea că nu a fost înștiințată, în prealabil, în legătură cu acest

aspect, nu este în măsură să îl prejudicieze.

Pe de altă parte, răspunsul

primit de clubul sportiv reclamant satisface exigențele O.G. nr. 27/2002, astfel

încât, Înalta Curte constată că nu există un refuz nejustificat al pârâtului de

soluționare a petiției reclamantului, instanța de fond pronunțând o sentință legală

și temeinică.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.S.C. Snagov, împotriva sentinței civile nr. 6385 din 2 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.