ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4857/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22 februarie 2012,

reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâții Universitatea „SH” și Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat obligarea acestora

la recunoașterea și eliberarea diplomei de licență, în calitate de absolvent al

Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene, forma ID, eliberarea

diplomei de bacalaureat, obligarea USH la plata de daune interese în cuantum de

100 RON pe zi de întârziere și a Ministerului la plata de daune interese în

cuantum de 500 RON pe zi de întârziere până la momentul eliberării efective a

diplomei, cu cheltuieli de judecată.

instanței aflate în conflict

Prin Sentința civilă

nr. 1662 din 19 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.Ș., în

contradictoriu cu pârâții Universitatea „SH” și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului sunt

îndreptate și împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului și, având în vedere că în speță se solicită obligarea pârâților la

emiterea diplomei de licență pentru reclamant, iar unul dintre pârâți este o

instituție centrală, văzând și dispozițiile art. 158 - 160 C. proc. civ.,

Tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepției necompetenței materiale.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă

nr. 4343 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială,

a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.Ș., în

contradictoriu cu pârâții Universitatea SH București și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului București,

secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut că, în prezenta cauză, litigiul are

ca obiect un act administrativ, întrucât a fost emis de o persoană juridică ce

poate fi asimilată unei autorități publice.

Universitatea SH

București, deși este o persoană juridică de drept privat, are calitatea de

autoritate publică, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

554/2004, fiind autorizată să presteze serviciul public de învățământ.

Cu privire la nivelul

ierarhic al acestei autorități publice, Curtea a constatat că este de nivel

local, fiind o structură teritorială a învățământului public național.

Instanța a mai

reținut faptul că, privitor la universități, academii și alte unități de

învățământ, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios

administrativ și fiscal a pronunțat o soluție de principiu pentru unificarea

practicii judiciare, în luna februarie 2012, în sensul că instituțiile de

învățământ au nivel ierarhic de autorități publice locale, iar litigiile în

legătură cu actele emise de aceste autorități sunt de competența tribunalelor

de contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte,

Curtea a reținut că, în speță, reclamantul a chemat în judecată și o autoritate

publică centrală, dar capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor

de diplomă de licență este accesoriu cererii de eliberare a diplomei de licență

și a suplimentului de diplomă.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Așa cum s-a arătat

anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl

reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să

elibereze diploma de licență.

Pârâta Universitatea

„SH” din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Universitatea „SH”

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

Totodată, potrivit

art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și

coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul

educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice,

tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamant) nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a

sistemului național de învățământ. Conform dispozițiilor legii respective,

autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În speță,

Universitatea „SH” din București nu poate fi considerată autoritate

administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt

consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de

a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de

învățământ.

În mod evident,

Universitatea „SH” din București este o autoritate publică descentralizată din

punct de vedere teritorial.

În alți termeni,

Universitatea „SH” din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai

mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la

universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice

locale.

Față de argumentele

expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al

autorității publice pârâte - Universitatea „SH” din București - competența de

soluționare a litigiului revine tribunalului.

Conform art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamantul se poate adresa instanței

de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a

optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca

excepția necompetenței teritoriale.

Reclamantul a optat

pentru instanța de la sediul autorităților pârâte, astfel că nu se mai poate

pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

De asemenea, se

cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Or, în litigiul de

față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere

incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze

cererea principală.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București,

secția a XI-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu

pârâții Universitatea SH și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM