ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4857/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4857/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare.
Prin Cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22 februarie 2012,
reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâții Universitatea „SH” și Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat obligarea acestora
la recunoașterea și eliberarea diplomei de licență, în calitate de absolvent al
Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene, forma ID, eliberarea
diplomei de bacalaureat, obligarea USH la plata de daune interese în cuantum de
100 RON pe zi de întârziere și a Ministerului la plata de daune interese în
cuantum de 500 RON pe zi de întârziere până la momentul eliberării efective a
diplomei, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea primei
instanței aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 1662 din 19 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.Ș., în
contradictoriu cu pârâții Universitatea „SH” și Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, Tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului sunt
îndreptate și împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului și, având în vedere că în speță se solicită obligarea pârâților la
emiterea diplomei de licență pentru reclamant, iar unul dintre pârâți este o
instituție centrală, văzând și dispozițiile art. 158 - 160 C. proc. civ.,
Tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepției necompetenței materiale.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 4343 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială,
a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.Ș., în
contradictoriu cu pârâții Universitatea SH București și Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului București,
secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării
conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea de apel a reținut că, în prezenta cauză, litigiul are
ca obiect un act administrativ, întrucât a fost emis de o persoană juridică ce
poate fi asimilată unei autorități publice.
Universitatea SH
București, deși este o persoană juridică de drept privat, are calitatea de
autoritate publică, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
554/2004, fiind autorizată să presteze serviciul public de învățământ.
Cu privire la nivelul
ierarhic al acestei autorități publice, Curtea a constatat că este de nivel
local, fiind o structură teritorială a învățământului public național.
Instanța a mai
reținut faptul că, privitor la universități, academii și alte unități de
învățământ, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios
administrativ și fiscal a pronunțat o soluție de principiu pentru unificarea
practicii judiciare, în luna februarie 2012, în sensul că instituțiile de
învățământ au nivel ierarhic de autorități publice locale, iar litigiile în
legătură cu actele emise de aceste autorități sunt de competența tribunalelor
de contencios administrativ și fiscal.
Pe de altă parte,
Curtea a reținut că, în speță, reclamantul a chemat în judecată și o autoritate
publică centrală, dar capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor
de diplomă de licență este accesoriu cererii de eliberare a diplomei de licență
și a suplimentului de diplomă.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de
contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea
dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost
cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Așa cum s-a arătat
anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl
reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să
elibereze diploma de licență.
Pârâta Universitatea
„SH” din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2
alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
Universitatea „SH”
din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de
învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,
parte a sistemului național de învățământ.
Totodată, potrivit
art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu
personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și
coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul
educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice,
tineretului și sportului.
Faptul că
instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au
autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act
normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de
reclamant) nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a
sistemului național de învățământ. Conform dispozițiilor legii respective,
autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului
instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre
altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului
și de a-l suspenda din funcție.
Aceste prerogative
legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea
de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.
În acest context,
trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele
sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi
cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub
controlul general al Parlamentului.
În speță,
Universitatea „SH” din București nu poate fi considerată autoritate
administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt
consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de
a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de
învățământ.
În mod evident,
Universitatea „SH” din București este o autoritate publică descentralizată din
punct de vedere teritorial.
În alți termeni,
Universitatea „SH” din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor
pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai
mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la
universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de
universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice
locale.
Față de argumentele
expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței
competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care
emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul
organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de față,
este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al
autorității publice pârâte - Universitatea „SH” din București - competența de
soluționare a litigiului revine tribunalului.
Conform art. 10 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamantul se poate adresa instanței
de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a
optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca
excepția necompetenței teritoriale.
Reclamantul a optat
pentru instanța de la sediul autorităților pârâte, astfel că nu se mai poate
pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
De asemenea, se
cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile
accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea
principală.
Or, în litigiul de
față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere
incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze
cererea principală.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București,
secția a XI-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu
pârâții Universitatea SH și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM