ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2455/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2455/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamantul T.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Tineretului și Sportului, anularea O.U.G. nr. 36/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice, anularea Ordinului nr. 572/2009

emis de M.T.S. și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 572/2009.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a precizat că, începând cu data 30 august 2005, a fost numit în

funcția publică de director al Direcției Județene pentru Tineret Constanța

(D.J.T.C.) prin Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Tineret nr.

456 din 30 august 2005, emis în urma concursului organizat la 18 august 2005,

iar începând cu 10 aprilie 2009, a fost numit director adjunct în baza

Ordinului M.T.S. nr. 479/2009.

Prin Ordinul nr. 572/2009

emis de M.T.S. în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a

desființat funcția publică de conducere de director adjunct și, începând cu 23

mai 2009, s-a dispus încetarea raportului său de muncă.

Reclamantul a susținut

că Ordinul nr. 572/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului este

nelegal, întrucât, pe de o parte, funcția publică de director adjunct s-a

transformat în funcția de director coordonator adjunct, atribuțiile fiind

aceleași, schimbându-se doar denumirea, iar pe de altă parte, au fost

nesocotite dispozițiile art. 65 și art. 73 și 76 C. muncii.

Ulterior, prin

precizările formulate la 22 iunie 2009 și 20 iunie 2010, reclamantul a arătat

că înțelege să solicite anularea Ordinului nr. 572/2009, în raport de care a

chemat în judecată doar Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului (continuatorul personalității juridice al Ministerului Tineretului și

Sportului).

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 572/2009 și excepția

neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, instanța s-a pronunțat prin

încheierile de ședință din 23 iunie 2009 și 6 iulie 2009.

Prin întâmpinarea

formulată, autoritatea pârâtă a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar

pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.

226/ CA din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr.

226/ CA din 28 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 733/36/2009, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât, a admis acțiunea

promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamantul T.C.D. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și a anulat Ordinul nr. 572/2009 emis de pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității

cererii de anulare a Ordinului nr. 572/2009 pentru neparcurgerea procedurii

prealabile, a reținut, în raport cu dispozițiile art. 7 pct. 5 și art. 9 din

Legea nr. 554/2004, că nu este obligatorie plângerea prealabilă, întrucât reclamantul

a solicitat anularea ordinului emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 și față de care

a invocat excepția de neconstituționalitate.

Cu privire la fondul

cauzei, prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin Ordinul

nr. 456 din 30 august 2005 emis de Autoritatea Națională pentru Tineret,

reclamantul T.C.D. a fost numit în funcția publică de director al Direcției

Județene de Tineret Constanța, iar în baza acestui ordin s-a încheiat

contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 160 din 30 august 2005.

Ulterior, prin

Ordinul M.T.S. nr. 456 din 10 aprilie 2009, reclamantul a fost numit în funcția

de director adjunct, ca apoi, prin Ordinul nr. 572/2009, să se dispună

încetarea raportului de muncă al reclamantului, începând cu data de 23 mai 2009.

Instanța de fond a

constatat faptul că ordinul contestat a fost emis în baza prevederilor art. 3 alin.

(1) din O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a dispus desființarea funcției de

conducere de director adjunct al Direcției pentru Tineret a Județului

Constanța.

Analizând prevederile

art. 65 C. muncii, Curtea a apreciat că, în cauză, niciuna din condițiile

impuse de textul de lege nu este îndeplinită, întrucât, pe de o parte, nu a

operat o desființare efectivă, postul ocupat de reclamant suferind doar o

modificare a denumirii, din director adjunct în director coordonator adjunct,

cu aceleași atribuții, iar pe de altă parte, ordonanța a fost declarată

neconstituțională, prin Decizia nr. 1257/2009.

Mai mult, a reținut

judecătorul fondului, însuși emitentul actului a hotărât abrogarea sa prin

O.U.G. nr. 105/2009 și, întrucât excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.

37/2009 a fost soluționată ulterior admiterii sesizării Curții Constituționale,

într-o altă cauză, Curtea, a procedat la valorificarea Deciziei nr. 1257/2009

pronunțată de Curtea Constituțională.

283/ CA din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr.

283/ CA din 06 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 733/36/2009, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 226/CA/2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, formulată de reclamantul T.C.D. și a

obligat intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la

plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, a reținut culpa procesuală a autorității pârâte,

precum și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată, astfel încât, în temeiul art. 274 și art.

281

2

C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului și la plata

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

formulate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.

Împotriva sentințelor

civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010 și nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010

pronunțate în dosarul nr. 733/36/2009 al Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a formulat cereri de

recurs Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în calitate de organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și

care funcționează, în baza H.G. nr. 141/2010, în subordinea Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și prin care acesta își exercită atribuțiile

în domeniul activității de sport și tineret.

4.1. Recursul

declarat împotriva Sentinței civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010.

Autoritatea recurentă

a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii

reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304¹ C. proc.

civ., susținând, în esență, că Ordinul nr. 572/2009 a fost emis de fostul

Minister al Tineretului și Sportului în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ

care, la data emiterii ordinului contestat, era constituțional.

Astfel, a precizat

recurenta, instituția emitentă nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile

O.U.G. nr. 37/2009, potrivit cărora se desființează funcțiile publice, funcțiile

publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă

calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și

ale celorlalte organe ale administrației publice centrale.

4.2. Recursul declarat

împotriva Sentinței civile nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010.

Invocând prevederile art.

274 alin. (3) C. proc. civ., recurenta a solicitat micșorarea cuantumului

cheltuielilor de judecată, susținând că acțiunea dedusă judecății nu a presupus

o procedură judiciară complexă, iar instituția publică care a căzut în pretenții

are un buget limitat.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursurilor.

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele expuse în continuare.

împotriva Sentinței civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010.

Intimatul-reclamant T.C.D.

a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 572/2009

emis de Ministerul Tineretului și Sportului, prin care s-a dispus, începând cu

data de 23 mai 2009, încetarea raportului de muncă al reclamantului, ca urmare

a desființării funcției publice de conducere de director adjunct al Direcției

pentru Tineret a Județului Constanța.

Temeiul juridic al

acestei măsuri administrative l-a constituit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,

potrivit căruia:

„(1) Funcțiile

publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim

contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la

prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum

și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

Înalta Curte, reține

faptul că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională,

ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a

constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională,

ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de

neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art.

115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență nu pot

afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului”.

Or, a argumentat

Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este de necontestat

că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 16 din O.U.G. nr. 105/2009

publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin

Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința

dispozițiilor art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 2, art. 4, art. 5, art. 8 și anexa 1,

cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții

legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința

neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia

nr. 1257/2009.

În plus, Curtea

Constituțională, a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009,

a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora

deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte, reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond

că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe

de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este

neconstituțională.

Sunt neîntemeiate

susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat

este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor

imperative ale art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului

este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în

temeiul și în executarea cărora a fost emis.

Așadar, Înalta Curte,

reține că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două

ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au

fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura

reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei

dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale.

Admiterea opiniei

contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii

de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.

împotriva sentinței civile nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010.

Înalta Curte, reține

faptul că, în mod corect, instanța de primă jurisdicție a constatat culpa

procesuală a autorității pârâte și a obligat Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Având în vedere

complexitatea și miza cauzei, munca îndeplinită de avocat și exercitarea

recursurilor împotriva hotărârilor instanței de fond, Înalta Curte, constată că

nu se impune aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii

cheltuielilor de judecată la care a fost obligată instituția pârâtă în etapa

procesuală a judecării fondului.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, constată că sentințele recurate nu sunt afectate de

niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările ulterioare, Înalta Curte, va respinge recursurile formulate în

prezenta cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva sentințelor

civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010 și nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010

pronunțate în dosarul nr. 733/36/2009 al Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 mai 2011.