ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 492/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.L.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și

Sportului, anularea Ordinului nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de acesta.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 85 din 24 septembrie 2004 a

Clubului Olimpia București, a fost numit în funcția de conducere de director

general adjunct - expert sportiv I, iar prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie

2009 emis de pârât, în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus încetarea raportului

de muncă între acesta și Clubul Sportiv Olimpia București aflat în subordinea

ministerului.

Ulterior, reclamantul

și-a completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât

a Clubului Sportiv Olimpia și obligarea pârâților la reîncadrarea sa în funcția

din care a fost eliberat prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 a cărui

anulare o solicită, respectiv aceea de director general adjunct - expert

sportiv la Clubul Sportiv Olimpia București și obligarea pârâților la plata

drepturilor salariale la valoarea actualizată cu indicele de inflație, începând

cu data de 24 mai 2009 și până la data reîncadrării efective în funcție.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, față de împrejurarea că prin H.G. nr. 141/2010 a fost înființată

Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret care a preluat de la acest

minister atribuțiile privind activitatea de sport și tineret, iar reclamanta a

precizat la termenul din 14 septembrie 2010 că înțelege să se judece în

contradictoriu și cu această autoritate, depunând o completare a acțiunii prin

care a invocat ca temei de drept și dispozițiile art. 65 și 74 C. muncii.

instanțe

Prin Sentința nr.

4133 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul A.L.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, Clubului Sportiv Olimpia și Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret, în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 672

din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, s-a dispus în

conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) C. muncii, încetarea contractului de

muncă al reclamantului, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la

data de 23 mai 2009, preaviz acordat în conformitate cu art. 73 alin. (1) C.

muncii.

Reclamantul a

încheiat cu Clubul Sportiv Olimpia Contractul de muncă din 01 iulie 2002 pe o

perioadă nedeterminată, în care este menționată funcția de expert sportiv I -

director adjunct, iar încetarea contractului său de muncă a fost consecința

desființării funcției de conducere pe care o ocupa în temeiul disp. art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.

Prima instanță a

reținut astfel că reclamantul a contestat încetarea raportului său de muncă în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003, iar Ministerul Tineretului și

Sportului este o autoritate publică, însă autoritățile publice nu sunt

angrenate numai în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi

juridice aparținând altor ramuri de drept, cum ar fi în speță, raporturi de

dreptul muncii.

În concluzie,

judecătorul fondului a reținut că reclamantul nu are calitatea de funcționar

public, acesta a deținut funcția de conducere în temeiul unui contract de

muncă, ocupând un post încadrat în regim contractual și nu o funcție publică,

apreciind astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 alin. (2) C.

muncii și ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora competența

analizării legalității actului prin care s-a dispus încetarea raportului său de

muncă revine, în primă instanță, tribunalului.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul,

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a interpretat greșit

prevederile art. 2 și 9 din Legea nr. 554/2004, considerând că litigiul dedus

judecății este un litigiu de muncă și nu unul care aparține sferei

contenciosului administrativ.

A învederat că a

încheiat contractul de muncă cu Clubul Sportiv Olimpia și prin Decizia din 24

septembrie 2004 a fost numit director general adjunct, iar prin ordinul atacat,

emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, s-a

desființat postul de director general, în temeiul O.U.G nr. 37/2009 privind

unele măsuri de de îmbunătățire a activității administrației publice,

dispunându-se încetarea raportului său de muncă, conform art. 65 C. muncii.

A susținut astfel că

ordinul atacat este un act administrativ, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 -

art. 2 lit. c), cu caracter individual, întrucât prin el se desființează

funcția de director general adjunct din cadrul Clubului Sportiv Olimpia și

pentru ca măsura să fie efectivă, prevede în subsidiar și încetarea

raporturilor de muncă conform art. 65 C. muncii.

Or, aceasta nu

înseamnă că prevederile ordinului pot fi cercetate de instanța specializată în

conflicte de muncă, întrucât aceasta nu se poate pronunța cu privire la

legalitatea unui act administrativ individual, cu atât mai mult cu cât actul

este emis de o autoritate publică centrală.

Totodată, recurentul

a susținut că ordinul atacat este un act administrativ al unei autorități

publice centrale, respectiv Ministerul Tineretului și Sportului, actualmente

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar instanța de

apel este competentă să soluționeze cauza cu atât mai mult cu cât acțiunea este

întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, cu precădere pe prevederile art.

9, astfel cum a precizat în cererea completatoare.

În concluzie, a

arătat că acțiunea a fost introdusă pentru anularea unui act administrativ emis

în temeiul unei ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009) declarate neconstituționale

(prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009), în termenul de un an de la

data publicării deciziei în M. Of., nr. 758/06.11.2009, respectiv la 04

decembrie 2009.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Obiectul dedus

judecății îl constituie anularea Ordinului nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de

pârâtul Ministerul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director

executiv adjunct - expert sportiv I al Clubului Sportiv Olimpia București.

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ,

reprezentat de Ordinul nr. 672/2009, a fost emis în temeiul art. III alin. (1)

din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, aspect reținut și de prima instanță, ca urmare a

desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct.

În speță, O.U.G nr.

37/2009, care a constituit temeiul juridic al actului administrativ atacat, a

fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a

Curții Constituționale în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al

legii pentru aprobarea respectivei ordonanțe.

Instanța de control

judiciar constată că temeiul de drept al acțiunii reclamantului îl constituie

art. 9 din Legea nr. 554/2004, deși nu este indicat în mod expres, din

motivarea în fapt și în drept a cererii rezultă faptul că ordinul atacat a fost

emis în baza unei ordonanțe declarate neconstituționale.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința

atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță spre competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.L.N. împotriva Sentinței nr. 4133 din 26 octombrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.