ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 492/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.L.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, anularea Ordinului nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de acesta. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 85 din 24 septembrie 2004 a Clubului Olimpia București, a fost numit în funcția de conducere de director general adjunct - expert sportiv I, iar prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de pârât, în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus încetarea raportului de muncă între acesta și Clubul Sportiv Olimpia București aflat în subordinea ministerului.

Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Clubului Sportiv Olimpia și obligarea pârâților la reîncadrarea sa în funcția din care a fost eliberat prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 a cărui anulare o solicită, respectiv aceea de director general adjunct - expert sportiv la Clubul Sportiv Olimpia București și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale la valoarea actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 24 mai 2009 și până la data reîncadrării efective în funcție. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de împrejurarea că prin H.G.

nr. 141/2010 a fost înființată Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret care a preluat de la acest minister atribuțiile privind activitatea de sport și tineret, iar reclamanta a precizat la termenul din 14 septembrie 2010 că înțelege să se judece în contradictoriu și cu această autoritate, depunând o completare a acțiunii prin care a invocat ca temei de drept și dispozițiile art. 65 și 74 C. muncii. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4133 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.L.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Clubului Sportiv Olimpia și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, s-a dispus în conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) C. muncii, încetarea contractului de muncă al reclamantului, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009, preaviz acordat în conformitate cu art. 73 alin. (1) C. muncii. Reclamantul a încheiat cu Clubul Sportiv Olimpia Contractul de muncă din 01 iulie 2002 pe o perioadă nedeterminată, în care este menționată funcția de expert sportiv I - director adjunct, iar încetarea contractului său de muncă a fost consecința desființării funcției de conducere pe care o ocupa în temeiul disp.

art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009. Prima instanță a reținut astfel că reclamantul a contestat încetarea raportului său de muncă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003, iar Ministerul Tineretului și Sportului este o autoritate publică, însă autoritățile publice nu sunt angrenate numai în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept, cum ar fi în speță, raporturi de dreptul muncii. În concluzie, judecătorul fondului a reținut că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, acesta a deținut funcția de conducere în temeiul unui contract de muncă, ocupând un post încadrat în regim contractual și nu o funcție publică, apreciind astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii și ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., potrivit cărora competența analizării legalității actului prin care s-a dispus încetarea raportului său de muncă revine, în primă instanță, tribunalului. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 2 și 9 din Legea nr. 554/2004, considerând că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă și nu unul care aparține sferei contenciosului administrativ.

A învederat că a încheiat contractul de muncă cu Clubul Sportiv Olimpia și prin Decizia din 24 septembrie 2004 a fost numit director general adjunct, iar prin ordinul atacat, emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, s-a desființat postul de director general, în temeiul O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de de îmbunătățire a activității administrației publice, dispunându-se încetarea raportului său de muncă, conform art. 65 C. muncii. A susținut astfel că ordinul atacat este un act administrativ, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 - art. 2 lit. c), cu caracter individual, întrucât prin el se desființează funcția de director general adjunct din cadrul Clubului Sportiv Olimpia și pentru ca măsura să fie efectivă, prevede în subsidiar și încetarea raporturilor de muncă conform art. 65 C. muncii.

Or, aceasta nu înseamnă că prevederile ordinului pot fi cercetate de instanța specializată în conflicte de muncă, întrucât aceasta nu se poate pronunța cu privire la legalitatea unui act administrativ individual, cu atât mai mult cu cât actul este emis de o autoritate publică centrală. Totodată, recurentul a susținut că ordinul atacat este un act administrativ al unei autorități publice centrale, respectiv Ministerul Tineretului și Sportului, actualmente Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar instanța de apel este competentă să soluționeze cauza cu atât mai mult cu cât acțiunea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, cu precădere pe prevederile art. 9, astfel cum a precizat în cererea completatoare.

În concluzie, a arătat că acțiunea a fost introdusă pentru anularea unui act administrativ emis în temeiul unei ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009) declarate neconstituționale (prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009), în termenul de un an de la data publicării deciziei în M. Of., nr. 758/06.11.2009, respectiv la 04 decembrie 2009. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Obiectul dedus judecății îl constituie anularea Ordinului nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct - expert sportiv I al Clubului Sportiv Olimpia București. Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 672/2009, a fost emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, aspect reținut și de prima instanță, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct.

În speță, O.U.G nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al actului administrativ atacat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanțe. Instanța de control judiciar constată că temeiul de drept al acțiunii reclamantului îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004, deși nu este indicat în mod expres, din motivarea în fapt și în drept a cererii rezultă faptul că ordinul atacat a fost emis în baza unei ordonanțe declarate neconstituționale. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.L.N. împotriva Sentinței nr. 4133 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.