ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.V. a solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Tineretului și Sportului (M.T.S.):

- anularea Ordinului

nr. 1650 din 15 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, prin

care s-a dispus încetarea contractului de management cu această instituție,

începând cu data de 21 octombrie 2009;

- repunerea în

situația anterioară și plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada

cuprinsă între data eliberării din funcție și până la data reîncadrării,

actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății;

- suspendarea

executării actului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

In motivarea cererii,

se arată că a deținut funcția de director coordonator al C.S.M.D. Tulcea în

baza contractului de management și, fără ca acesta să înceteze, pârâtul a

dispus eliberarea din funcția ocupată în temeiul unui act normativ declarat

neconstituțional de către Curtea Constituțională a României, motivat de faptul

că a fost emis cu încălcarea disp. art. 115 alin. (6) din Constituție.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 26/CA din 25 ianuarie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Ordinul nr. 1650 din 5 octombrie 2009 emis

de pârât, dispunând repunerea reclamantului în situația avută anterior emiterii

ordinului și plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă

între data eliberării din funcție și data reîncadrării „actualizate cu indicele

de inflație până la data efectuării plății de către pârât.

Totodată, a dispus

suspendarea executării actului atacat până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că ordinul de încetare a contractului de

management întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, ce a fost declarată

neconstituțională și, în lipsa vreunei cauze de încetare, astfel cum au fost

menționate la art. 9 din contractul de management nr. 375/2009, este vădit nelegal.

Pe de altă parte,

instanța a reținut că, deși contractul de management nu a încetat din culpa

reclamantului ori prin reorganizarea sau desființarea serviciului public

deconcentrat, pârâta a înțeles să numească în locul reclamantului un alt

director coordonator (prin Ordinul nr. 2050 din 3 noiembrie 2009), încheind cu

acesta un nou contract de management – 552 din 4 noiembrie 2009.

În fine, instanța de

fond a reținut că și cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1650/2009

este întemeiată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, respectiv – cazul bine justificat și

prevenirea pagubei iminente.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret.

Recurenta a susținut

că:

1) Reclamantul nu a

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ, considerându-se o persoană vătămată „prin

ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe” și întemeindu-și acțiunea pe

dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai susținut de

către recurent că atât ordinul de numire nr. 916 din 22 mai 2009 cât și ordinul

de destituire al reclamantului au avut la bază O.U.G. nr. 37/2009 ceea ce

înseamnă că amândouă sunt legale.

Cu privire la

suspendarea Ordinului nr. 1650 recurentul a solicitat instanței de control

judiciar să anuleze suspendare acestuia, precizând că prin menținerea sentinței

instanței de fond se creează o situație confuză în organizarea și funcționarea

Clubului Sportiv Municipal „Tulcea prin coexistența a doi ordonatori terțiari

de credite, unul repus prin suspendarea Ordinului nr. 1650 iar al doilea numit

de MTS prin Ordinul nr. 2050 din 3 noiembrie 2009.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând motivele de recurs formulate în raport cu

sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză

va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va

admite excepția de inadmisibilitate invocată în cauză și, în consecință, va

respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, pentru considerentele ce

urmează.

Criticile formulate

de recurentă cu privire la prematuritatea cererii reclamantului, precum și cu

privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează a fi primite de

instanța de control judiciar, întrucât aceste critici sunt fondate.

Legea contenciosului

administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în

vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de

instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile,

procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la

acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios

administrativ competentă.

Astfel, conform

prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.

Procedând la

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că

la data de 3 noiembrie 2009 intimatul-reclamant s-a adresat instanței de

contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de

lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul

administrativ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție va modifica hotărârea atacată întrucât a constatat faptul

că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că a

considerat a nu fi necesară procedura prealabilă, în condițiile în care

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură,

excepția de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul

invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul

Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al

celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație

în care nu se afla reclamantul.

Raportându-se la

dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că

reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a

actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ

arătat, motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă.

În aceste condiții,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa parcurgerii procedurii

prealabile, contrar celor reținute de instanța de fond, este o cauză de

inadmisibilitate a acțiunii.

De asemenea,

constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate pe acest aspect,

ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul

pricinii nu mai este necesară.

Prin urmare,

constatându-se că motivul de recurs privind excepția lipsei procedurii

prealabile este fondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va

admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii

formulate de reclamant ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva

sentinței civile nr. 26/CA din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de S.V.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011.