ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Tineretului și Sportului (M.T.S.): - anularea Ordinului nr. 1650 din 15 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, prin care s-a dispus încetarea contractului de management cu această instituție, începând cu data de 21 octombrie 2009; - repunerea în situația anterioară și plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și până la data reîncadrării, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății; - suspendarea executării actului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

In motivarea cererii, se arată că a deținut funcția de director coordonator al C.S.M.D. Tulcea în baza contractului de management și, fără ca acesta să înceteze, pârâtul a dispus eliberarea din funcția ocupată în temeiul unui act normativ declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională a României, motivat de faptul că a fost emis cu încălcarea disp. art. 115 alin. (6) din Constituție. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 26/CA din 25 ianuarie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Ordinul nr. 1650 din 5 octombrie 2009 emis de pârât, dispunând repunerea reclamantului în situația avută anterior emiterii ordinului și plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și data reîncadrării „actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății de către pârât.

Totodată, a dispus suspendarea executării actului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că ordinul de încetare a contractului de management întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, ce a fost declarată neconstituțională și, în lipsa vreunei cauze de încetare, astfel cum au fost menționate la art. 9 din contractul de management nr. 375/2009, este vădit nelegal.

Pe de altă parte, instanța a reținut că, deși contractul de management nu a încetat din culpa reclamantului ori prin reorganizarea sau desființarea serviciului public deconcentrat, pârâta a înțeles să numească în locul reclamantului un alt director coordonator (prin Ordinul nr. 2050 din 3 noiembrie 2009), încheind cu acesta un nou contract de management – 552 din 4 noiembrie 2009. În fine, instanța de fond a reținut că și cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1650/2009 este întemeiată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv – cazul bine justificat și prevenirea pagubei iminente. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.

Recurenta a susținut că: 1) Reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, considerându-se o persoană vătămată „prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe” și întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. S-a mai susținut de către recurent că atât ordinul de numire nr. 916 din 22 mai 2009 cât și ordinul de destituire al reclamantului au avut la bază O.U.G. nr. 37/2009 ceea ce înseamnă că amândouă sunt legale.

Cu privire la suspendarea Ordinului nr. 1650 recurentul a solicitat instanței de control judiciar să anuleze suspendare acestuia, precizând că prin menținerea sentinței instanței de fond se creează o situație confuză în organizarea și funcționarea Clubului Sportiv Municipal „Tulcea prin coexistența a doi ordonatori terțiari de credite, unul repus prin suspendarea Ordinului nr. 1650 iar al doilea numit de MTS prin Ordinul nr. 2050 din 3 noiembrie 2009. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va admite excepția de inadmisibilitate invocată în cauză și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Criticile formulate de recurentă cu privire la prematuritatea cererii reclamantului, precum și cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează a fi primite de instanța de control judiciar, întrucât aceste critici sunt fondate. Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 3 noiembrie 2009 intimatul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție va modifica hotărârea atacată întrucât a constatat faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că a considerat a nu fi necesară procedura prealabilă, în condițiile în care dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepția de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamantul.

Raportându-se la dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, contrar celor reținute de instanța de fond, este o cauză de inadmisibilitate a acțiunii. De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate pe acest aspect, ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.

Prin urmare, constatându-se că motivul de recurs privind excepția lipsei procedurii prealabile este fondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva sentinței civile nr. 26/CA din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de S.V. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.