ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.V. a chemat în judecată Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1650 din 5 octombrie 2009, emis de acesta din urmă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 24 aprilie 2009, urmare a unui examen susținut pentru ocuparea postului de director coordonator în cadrul Clubului Sportiv Municipal Danubiu Tulcea, a încheiat contractul de management din 23 mai 2009, iar prin Ordinul din 22 mai 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului a fost numit în funcția de Director Coordonator al C.S.M Danubiu Tulcea pe o perioadă de 4 ani.

Ulterior, prin Ordinul din 5 octombrie 2009, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, reclamantul a fost revocat din această funcție, pârâtul dispunând încetarea contractului de management din 23 mai 2009, începând cu data de 21 octombrie 2009, motiv pentru care reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ în temeiul art. 14 alin. (1), raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 527 din 11 noiembrie 2009, a admis cererea de suspendare formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1650 din 5 octombrie 2009, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că măsura solicitată de reclamant se justifică prin existența în cauză a unui caz bine justificat, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat, în cadrul controlului anterior promulgării legii, prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție, asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Instanța de fond a reținut că și cea de a doua condiție de admisibilitate a suspendării este îndeplinită, respectiv paguba iminentă, urmare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009. Astfel, pipăind fondul litigiului se reține că prin punerea în executare a unui act administrativ emis în temeiul unui act normativ eminamente neconstituțional, reclamantului i se produce în mod nejustificat un prejudiciu iminent, de ordin material. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Tineretului și Sportului. Recurentul a susținut, în esență, că, prin Ordinul din 5 octombrie 2009 de eliberare din funcție, nu se creează o pagubă iminentă Direcției județene pentru Tineret, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, susține recurentul, instanța de fond a reținut că măsura solicitată de reclamant se justifică prin existența în cauză a unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, aceasta fiind decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat în cadrul controlului anterior promulgării legii, ori ordinul nr. 1650 a fost emis la 5 octombrie 2009, dată anterioară emiterii deciziei de către Curtea Constituțională, iar conform art. 147 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Recurentul a mai susținut și faptul că, în speță, încetarea contractului a survenit în condițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din „Modelul Cadru” de contract de management coroborat cu dispozițiile art. 3 din Contractul de management nr. 375/2009.

În mod neîntemeiat, susține recurentul instanța de contencios a reținut iminența producerii pagubei; motivarea acesteia potrivit căreia este iminentă producerea unui prejudiciu în patrimoniul acestuia prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale, prejudiciu a cărui producere se impune a fi prevenită, nu poate fi primită, întrucât legiuitorul a avut în vedere atunci când a reglementat instituția juridică a suspendării unui act administrativ, protejarea instituției publice, respectiv Clubul Sportiv Danubiu Tulcea, care în speță nu este protejată, în nici un fel. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1650 din 5 octombrie 2009, formulată de intimatul-reclamant S.V., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului, a fost admisă de către instanța de fond, prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unui prejudiciu.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Îndeplinirea respectivelor condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută. Ordinul din 5 octombrie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009, fără ca motivul încetării contractului de management să se regăsească în una din cauzele enumerate la art. 9 al respectivului contract. Actul normativ care a constituit temeiul legal al acestui ordin a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009. De asemenea, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 (supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării), cât și prevederile din respectiva ordonanță ce au fost preluate integral în O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale. Curtea Constituțională a statuat astfel că, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

S-a reținut, totodată, că O.U.G. nr. 37/2009 a exprimat, prin dispozițiile sale, o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, punând în discuție însuși regimul constituțional și legal al funcției publice. Totodată, în condițiile în care prin actele contestate, nu s-a dispus în niciun mod asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o funcție de execuție, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei a fost corect reținută, lipsirea acestuia de drepturile salariale, în integralitatea lor, echivalând cu un prejudiciu material previzibil și dificil de reparat, în acest caz particular supus evaluării. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva încheierii nr. 527/CA din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.