ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.V. a chemat în judecată Ministerul

Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca în contradictoriu

cu pârâtul să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1650

din 5 octombrie 2009, emis de acesta din urmă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la data de 24 aprilie 2009, urmare a unui

examen susținut pentru ocuparea postului de director coordonator în cadrul

Clubului Sportiv Municipal Danubiu Tulcea, a încheiat contractul de management

din 23 mai 2009, iar prin Ordinul din 22 mai 2009 emis de Ministerul

Tineretului și Sportului a fost numit în funcția de Director

Coordonator al C.S.M Danubiu Tulcea pe o perioadă de 4 ani.

Ulterior, prin Ordinul din 5

octombrie 2009, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, reclamantul a

fost revocat din această funcție, pârâtul dispunând încetarea

contractului de management din 23 mai 2009, începând cu data de 21 octombrie

2009, motiv pentru care reclamantul a solicitat suspendarea actului

administrativ în temeiul art. 14 alin. (1), raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 527 din 11 noiembrie 2009, a

admis cererea de suspendare formulată de reclamant, dispunând suspendarea

executării Ordinului nr. 1650 din 5 octombrie 2009, emis de Ministerul

Tineretului și Sportului, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că măsura

solicitată de reclamant se justifică prin existența în

cauză a unui caz bine justificat, de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ

(astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

aceasta fiind decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea

Constituțională s-a pronunțat, în cadrul controlului anterior

promulgării legii, prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție,

asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.U.G.

nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Instanța de fond a reținut

că și cea de a doua condiție de admisibilitate a

suspendării este îndeplinită, respectiv paguba iminentă, urmare

a executării Ordinului din 5 octombrie 2009. Astfel, pipăind fondul

litigiului se reține că prin punerea în executare a unui act

administrativ emis în temeiul unui act normativ eminamente

neconstituțional, reclamantului i se produce în mod nejustificat un

prejudiciu iminent, de ordin material.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul

Tineretului și Sportului.

Recurentul a susținut, în

esență, că, prin Ordinul din 5 octombrie 2009 de eliberare din

funcție, nu se creează o pagubă iminentă Direcției județene

pentru Tineret, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, susține recurentul,

instanța de fond a reținut că măsura solicitată de

reclamant se justifică prin existența în cauză a unui caz bine

justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ, aceasta fiind

decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea

Constituțională s-a pronunțat în cadrul controlului anterior

promulgării legii, ori ordinul nr. 1650 a fost emis la 5 octombrie 2009,

dată anterioară emiterii deciziei de către Curtea

Constituțională, iar conform art. 147 din Constituție, deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere

numai pentru viitor.

Recurentul a mai susținut

și faptul că, în speță, încetarea contractului a survenit în

condițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din „Modelul Cadru” de contract de

management coroborat cu dispozițiile art. 3 din Contractul de management nr.

375/2009.

În mod neîntemeiat, susține recurentul

instanța de contencios a reținut iminența producerii pagubei;

motivarea acesteia potrivit căreia este iminentă producerea unui

prejudiciu în patrimoniul acestuia prin diminuarea considerabilă a

veniturilor sale, prejudiciu a cărui producere se impune a fi

prevenită, nu poate fi primită, întrucât legiuitorul a avut în vedere

atunci când a reglementat instituția juridică a suspendării unui

act administrativ, protejarea instituției publice, respectiv Clubul

Sportiv Danubiu Tulcea, care în speță nu este protejată, în nici

un fel.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de suspendare a

executării Ordinului nr. 1650 din 5 octombrie 2009, formulată de

intimatul-reclamant S.V., până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului, a fost admisă

de către instanța de fond, prin aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate

dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea producerii unui prejudiciu.

Este incontestabil faptul că

suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie

noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor

particularilor până la momentul la care instanța competentă va

cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție,

presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului

administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se

poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine

justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit.

ș) și t) din aceeași lege.

Îndeplinirea respectivelor

condiții se analizează în funcție de circumstanțele

concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere

indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care

se bucură actul administrativ și să facă verosimilă

iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus

evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete

ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect

reținută.

Ordinul din 5 octombrie 2009 a fost

emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, fără ca motivul încetării contractului

de management să se regăsească în una din cauzele enumerate la art.

9 al respectivului contract.

Actul normativ care a constituit temeiul

legal al acestui ordin a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009. De asemenea,

atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 (supusă controlului de

constituționalitate anterior promulgării), cât și prevederile din

respectiva ordonanță ce au fost preluate integral în O.U.G. nr. 105/2009

au fost declarate ca fiind neconstituționale.

Curtea Constituțională a

statuat astfel că, prin întreg conținutul reglementării,

Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență

materială, încălcând dispozițiile art. 115 alin. (6) din

Constituție.

S-a reținut, totodată,

că O.U.G. nr. 37/2009 a exprimat, prin dispozițiile sale, o

tendință de politizare a structurilor guvernamentale din

unitățile administrativ-teritoriale, punând în discuție

însuși regimul constituțional și legal al funcției publice.

Totodată, în condițiile în

care prin actele contestate, nu s-a dispus în niciun mod asupra unei eventuale încadrări

a reclamantului pe o funcție de execuție, îndeplinirea condiției

privind iminența pagubei a fost corect reținută, lipsirea acestuia

de drepturile salariale, în integralitatea lor, echivalând cu un prejudiciu

material previzibil și dificil de reparat, în acest caz particular supus

evaluării.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva

încheierii nr. 527/CA din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.