ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3391/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 decembrie 2009, reclamantul M.V.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a solicitat anularea Ordinului nr. 1641 din 05 octombrie 2009 și a Ordinului nr. 1725 din 09 octombrie 2009 de completare a „bazei legale a Ordinului 1641 din 05 octombrie 2009", ambele emise de Ministerul Tineretului și Sportului și, pe cale de consecință, reintegrarea în funcția publică de director coordonator al C.S.M. Bistrița și obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor de serviciu, 21 octombrie 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcția publică, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de director coordonator al C.S.M. Bistrița în baza contractului de management nr. 274 din 23 mai 2009, încheiat în baza Ordinului nr. 903 din 22 mai 2009 emis de pârât, cu îndeplinirea condițiilor legale privind evaluarea cunoștințelor și al proiectului de management. A mai susținut că dispozițiile art. III pct. 7 din O.U.G. nr. 37/2009 arată că: „Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate", așa încât se observă încălcarea flagrantă a dispozițiilor referitoare la procedura și formalitățile de încetare a contractului de muncă prevăzute de Codul Muncii pentru măsuri care nu țin de persoana salariatului sau măsuri sancționatorii pentru că în cuprinsul ordinului atacat nu este prevăzută nici o împrejurare care să fi justificat încetarea contractului de management al reclamantului.

2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 27/2010 din data de 21 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul M.V.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a anulat ordinele nr. 1641 din 05 octombrie 2009 și nr. 1725 din 09 octombrie 2009, emise de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de director coordonator al C.S.M. Bistrița. Totodată, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumelor de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite funcției publice de director coordonator începând cu data de 21 octombrie 2009 și până la reintegrarea efectivă precum și la plata către reclamant a sumei de 1503,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut,așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Prin ordinul nr. 1641 din 05 octombrie 2009, pârâtul Ministrul Tineretului și Sportului a dispus, în baza O.U.G. nr. 37/2009, H.G. nr. 527/2009, H.G. nr. 1721/2008, încetarea contractului de management al reclamantului, având funcția de director coordonator al C.S.M. Bistrița, începând cu data de 21 octombrie 2009. Ulterior, pârâtul a emis Ordinul nr. 1725 din 09 octombrie 2009 prin care a stabilit că baza legală a notificării nr. 778 din 05 octombrie 2009 și a Ordinului nr. 1641 din 05 octombrie 2009 se completează cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009. A mai reținut instanța că actele normative în baza cărora au fost emise ordinele atacate au fost declarate neconstituționale, astfel că actele emise în baza acestora sunt nelegale.

î n conformitate dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, curtea de apel a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de director coordonator al C.S.M. Bistrița, ca o consecință a anulării actelor contestate. De asemenea, în baza acelorași dispoziții legale, pârâtul a fost obligat la plata, în favoarea reclamantului, a sumelor de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite funcției publice de director coordonator, începând cu data de 21 octombrie 2009 și până la reintegrarea efectivă. î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căi de atac, recurentul-pârât a arătat că încetarea contractului de management al intimatului-reclamant a intervenit în temeiul art. 3 din contract, coroborat cu art. 9 alin. (1) lit. a) din Modelul Cadru de contract de management reglementat de H.G.

nr. 527/2009, prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, astfel că aprecierile în sens contrar ale instanței de fond sunt greșite. A mai arătat că la data emiterii ordinelor, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009 erau constituționale, iar conform art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României și, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Prin notele scrise depuse ulterior la dosar, recurentul-pârât a făcut referire la efectele deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale, în temeiul cărora în momentul de față reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse Legii nr. 188/1999 prin O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. În consecință, a arătat că reintegrarea reclamantului în postul de conducere înființat prin O.U.G. nr. 37/2009 nu mai are temei legal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu privire la legalitatea ordinelor Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ ordinul nr. 1641 din 5 octombrie 2009, completat prin ordinul nr. 1725 din 9 octombrie 2009, prin care ministrul tineretului și sportului a dispus încetarea contractului de management nr. 274 din 23 mai 2009, cu consecința revocării din funcția de director coordonator al C.S.M.

Bistrița, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, al O.U.G. nr. 105/2009, al H.G. nr. 527/2009, al H.G. nr. 1721/2008 și al art. 3 din contractul de management. Instanța de fond a reținut corect că actele administrative contestate au fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare și respectiv neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009.

Acceptarea tezei susținute de recurentul-pârât, în sensul că ordinele își păstrează validitatea pentru că ordonanțele de urgență erau în vigoare la data emiterii lor, ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Independent de acest considerent ținând de evoluția legislativă, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului-pârât, că art.3 din contractul de management nr. 274 din 23 mai 2009 nu poate constitui, prin el însuși, un temei al încetării contractului „la expirarea duratei pentru care a fost încheiat” fără o motivare care să justifice măsura aplicată, pentru că, potrivit clauzei respective, contractul de management a fost încheiat „pe o perioadă de până la 4 (patru) ani”.

Cu privire la reintegrarea în funcție Sentința este însă criticabilă sub aspectul reintegrării intimatului-reclamant în funcția deținută anterior ordinelor anulate și întinderii despăgubirilor bănești acordate, prin prisma unor considerente ținând, de asemenea, de neconstituționalitatea legii, în sensul raționamentului expus anterior cu privire la încetarea funcției. Din înscrisurile dosarului, rezultă că ordinul nr. 903 din 22 mai 2009, de numire în funcția de director coordonator al C.S.M. Bistrița și contractul de management nr. 274 din 23 mai 2009 au fost încheiate în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009. Așa fiind, declararea neconstituționalității și eliminarea din ordinea juridică a înseși prevederilor legale în baza cărora a fost înființat postul de director coordonator și a fost numit în funcție, măsura de reintegrare a intimatului-reclamant este, la rândul său, lipsită de temei legal.

Această concluzie este susținută și de considerentele deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcția de director coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune pe care Curtea Constituțională o consideră „diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

Cu privire la drepturile bănești acordate reclamantului Este cert că punerea în aplicare a celor două ordonanțe de urgență menționate, prin numirea și revocarea din postul de director coordonator în interval de numai 5 luni, din motive ce exclud culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acestuia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se impun a fi înlăturate prin repararea pagubei cauzate, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Având însă în vedere circumstanțele faptice și normative prezentate mai sus, care nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării în funcție și plății drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte apreciază că obligarea autorității emitente la plata de despăgubiri până la data pronunțării deciziei reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul celor reținute la pct. II.1 din cuprinsul prezentei decizii.

Urmare a modificării parțiale a soluției, Curtea va face aplicarea art. 276 C. proc. civ., reducând în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată aferente fondului pe care urmează a le suporta recurentul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 27 din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal . Modifică în parte sentința atacată, în sensul că: - respinge cererea de reintegrare a reclamantului M.V.A. din funcția de director coordonator al C.S.M. Bistrița, ca nefondată. - obligă pârâtul să-i plătească reclamantului drepturile salariale aferente funcției menționate începând cu data de 21 octombrie 2009 și până la data pronunțării prezentei decizii; - obligă pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.