ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3391/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 18 decembrie 2009, reclamantul M.V.A., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Tineretului și Sportului, a solicitat anularea Ordinului nr. 1641

din 05 octombrie 2009 și a Ordinului nr. 1725 din 09 octombrie 2009 de

completare a „bazei legale a Ordinului 1641 din 05 octombrie 2009", ambele

emise de Ministerul Tineretului și Sportului și, pe cale de consecință, reintegrarea

în funcția publică de director coordonator al C.S.M. Bistrița și obligarea la

plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor de

serviciu, 21 octombrie 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcția

publică, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a îndeplinit funcția de director coordonator al C.S.M. Bistrița în

baza contractului de management nr. 274 din 23 mai 2009, încheiat în baza Ordinului

nr. 903 din 22 mai 2009 emis de pârât, cu îndeplinirea condițiilor legale

privind evaluarea cunoștințelor și al proiectului de management.

A mai susținut că dispozițiile art.

III pct. 7 din O.U.G. nr. 37/2009 arată că: „Contractul de management este

asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în

muncă și în specialitate", așa încât se observă încălcarea flagrantă a

dispozițiilor referitoare la procedura și formalitățile de încetare a

contractului de muncă prevăzute de Codul Muncii pentru măsuri care nu țin de

persoana salariatului sau măsuri sancționatorii pentru că în cuprinsul ordinului

atacat nu este prevăzută nici o împrejurare care să fi justificat încetarea contractului

de management al reclamantului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 27/2010 din

data de 21 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul M.V.A. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a anulat

ordinele nr. 1641 din 05 octombrie 2009 și nr. 1725 din 09 octombrie 2009,

emise de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția publică de director coordonator al C.S.M. Bistrița.

Totodată, a obligat pârâtul la plata

în favoarea reclamantului a sumelor de bani reprezentând drepturile salariale

cuvenite funcției publice de director coordonator începând cu data de 21

octombrie 2009 și până la reintegrarea efectivă precum și la plata către

reclamant a sumei de 1503,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut,așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Prin ordinul nr. 1641 din 05

octombrie 2009, pârâtul Ministrul Tineretului și Sportului a dispus, în baza O.U.G.

nr. 37/2009, H.G. nr. 527/2009, H.G. nr. 1721/2008, încetarea contractului de

management al reclamantului, având funcția de director coordonator al C.S.M.

Bistrița, începând cu data de 21 octombrie 2009.

Ulterior, pârâtul a emis Ordinul nr.

1725 din 09 octombrie 2009 prin care a stabilit că baza legală a notificării

nr. 778 din 05 octombrie 2009 și a Ordinului nr. 1641 din 05 octombrie 2009 se

completează cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009.

A mai reținut instanța că actele

normative în baza cărora au fost emise ordinele atacate au fost declarate

neconstituționale, astfel că actele emise în baza acestora sunt nelegale.

î

n

conformitate dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999,

curtea de apel a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de

director coordonator al C.S.M. Bistrița, ca o consecință a anulării actelor

contestate.

De asemenea, în baza acelorași

dispoziții legale, pârâtul a fost obligat la plata, în favoarea reclamantului,

a sumelor de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite funcției publice de

director coordonator, începând cu data de 21 octombrie 2009 și până la

reintegrarea efectivă.

î

mpotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căi de atac,

recurentul-pârât a arătat că încetarea contractului de management al

intimatului-reclamant a intervenit în temeiul art. 3 din contract, coroborat cu

art. 9 alin. (1) lit. a) din Modelul Cadru de contract de management

reglementat de H.G. nr. 527/2009, prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat,

astfel că aprecierile în sens contrar ale instanței de fond sunt greșite.

A mai arătat că la data emiterii

ordinelor, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009

erau constituționale, iar conform art. 147 alin. (4) din Constituția României,

deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României

și, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor.

Prin notele scrise depuse ulterior

la dosar, recurentul-pârât a făcut referire la efectele deciziilor nr. 413 și

nr. 414/2010 ale Curții Constituționale, în temeiul cărora în momentul de față

reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice

deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse Legii nr. 188/1999 prin

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. În consecință, a arătat că

reintegrarea reclamantului în postul de conducere înființat prin O.U.G. nr. 37/2009

nu mai are temei legal.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele

și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

relevante

Cu privire la legalitatea ordinelor

Intimatul-reclamant a supus

controlului instanței de contencios administrativ ordinul nr. 1641 din 5

octombrie 2009, completat prin ordinul nr. 1725 din 9 octombrie 2009, prin care

ministrul tineretului și sportului a dispus încetarea contractului de

management nr. 274 din 23 mai 2009, cu consecința revocării din funcția de

director coordonator al C.S.M. Bistrița, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, al

O.U.G. nr. 105/2009, al H.G. nr. 527/2009, al H.G. nr. 1721/2008 și al art. 3

din contractul de management.

Instanța de fond a reținut corect că

actele administrative contestate au fost lipsite de orice fundament legal ca

urmare a deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 decembrie

2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii

de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de

urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare și respectiv

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009.

Acceptarea tezei susținute de

recurentul-pârât, în sensul că ordinele își păstrează validitatea pentru că

ordonanțele de urgență erau în vigoare la data emiterii lor, ar lipsi de

finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea

sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției,

ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Independent de acest considerent

ținând de evoluția legislativă, Înalta Curte constată, contrar susținerilor

recurentului-pârât, că art.3 din contractul de management nr. 274 din 23 mai

2009 nu poate constitui, prin el însuși, un temei al încetării contractului „la

expirarea duratei pentru care a fost încheiat” fără o motivare care să

justifice măsura aplicată, pentru că, potrivit clauzei respective, contractul

de management a fost încheiat „pe o perioadă de până la 4 (patru) ani”.

Cu privire la reintegrarea în

funcție

Sentința este însă criticabilă sub

aspectul reintegrării intimatului-reclamant în funcția deținută anterior

ordinelor anulate și întinderii despăgubirilor bănești acordate, prin prisma

unor considerente ținând, de asemenea, de neconstituționalitatea legii, în

sensul raționamentului expus anterior cu privire la încetarea funcției.

Din înscrisurile dosarului, rezultă

că ordinul nr. 903 din 22 mai 2009, de numire în funcția de director

coordonator al C.S.M. Bistrița și contractul de management nr. 274 din 23 mai

2009 au fost încheiate în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009. Așa fiind,

declararea neconstituționalității și eliminarea din ordinea juridică a înseși

prevederilor legale în baza cărora a fost înființat postul de director

coordonator și a fost numit în funcție, măsura de reintegrare a intimatului-reclamant

este, la rândul său, lipsită de temei legal. Această concluzie este susținută

și de considerentele deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții

Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii

de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a

reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcția de director

coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii

serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin

O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific

al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență

menționate, sancțiune pe care Curtea Constituțională o consideră „diferită și

mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

Cu privire la drepturile bănești

acordate reclamantului

Este cert că punerea în aplicare a

celor două ordonanțe de urgență menționate, prin numirea și revocarea din

postul de director coordonator în interval de numai 5 luni, din motive ce exclud

culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei

acestuia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte

ce se impun a fi înlăturate prin repararea pagubei cauzate, conform art. 18

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Având însă în vedere circumstanțele

faptice și normative prezentate mai sus, care nu permit încadrarea în ipoteza

tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării

în funcție și plății drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte

apreciază că obligarea autorității emitente la plata de despăgubiri până la

data pronunțării deciziei reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă de

reparare a prejudiciului cauzat reclamantului.

adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312

alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

în parte sentința, în sensul celor reținute la pct. II.1 din cuprinsul

prezentei decizii.

Urmare a modificării parțiale a

soluției, Curtea va face aplicarea art. 276 C. proc. civ., reducând în mod

corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată aferente fondului pe care

urmează a le suporta recurentul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 27 din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal .

Modifică în parte sentința atacată, în sensul

că:

- respinge cererea de reintegrare a

reclamantului M.V.A. din funcția de director coordonator al C.S.M. Bistrița, ca

nefondată.

- obligă pârâtul să-i plătească reclamantului

drepturile salariale aferente funcției menționate începând cu data de 21

octombrie 2009 și până la data pronunțării prezentei decizii;

- obligă pârâtul la 1000 lei cheltuieli de

judecată către reclamant.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie

2010.