ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5280/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18 decembrie 2009

și ulterior precizată, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Tineretului și Sportului, anularea Ordinului nr. 1665 din 05

octombrie 2009 și a Ordinului nr. 1754 din 09 octombrie 2009 de completare a

„bazei legale a Ordinului nr. 1665 din 05 octombrie 2009", ambele emise de

Ministerul Tineretului și Sportului și repunerea în funcția publică de director

coordonator al Direcției pentru Sport a Județului Vrancea.

Subsecvent, a solicitat suspendarea executării celor

două acte administrative, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a

îndeplinit funcția de director coordonator al Direcției pentru Sport a

Județului Vrancea în baza contractului de management nr. 387 din 23 mai 2009,

încheiat pe o perioadă de 4 ani cu respectarea procedurilor legale.

Prin Ordinul nr. 1665 din 5 octombrie 2009 emis de

autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea sa din funcția de director coordonator

al Direcției pentru Sport a Județului Vrancea, motivat de aducerea la

îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 precum și de necesitatea

reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte.

A mai susținut că măsura dispusă nu este reală,

necorespunzând în realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în

condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași.

Totodată, a susținut împrejurarea că temeiul de drept

al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, este contrar principiilor

statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederilor cuprinse în

acte internaționale, precum Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel

Galați a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 1665

din 05 octombrie 2009 și nr. 1754 din 09 octombrie 2009 emise de autoritatea

pârâtă, reținând pe de-o parte, faptul că temeiul de drept a fost indicat în

mod greșit ca fiind art. 14, în loc de art. 15 din Legea nr. 554/2004,

încadrare în care se poate justifica cererea sa, iar pe de altă parte, reclamantul

nu a făcut vorbire și nici nu a motivat cele două condiții de admisibilitate

cerute de textul de lege anterior individualizat.

I. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 24 din 26 ianuarie 2010, Curtea de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamant, a dispus anularea Ordinelor nr. 1665 din 05 octombrie 2009

și nr. 1754 din 09 octombrie 2009 emise de autoritatea pârâtă și reintegrarea

reclamantului în funcția corespunzătoare și atribuțiile specifice la data sus

menționatei decizii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut, în esență, că măsura dispusă de pârât este lipsită de temei legal,

întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.

1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

Instanța de fond a apreciat că actul administrativ

atacat este lipsit total de justificare legală, contravenind legii

fundamentale, astfel încât va fi anulat ca fiind lipsit de temei juridic.

pentru Sport și Tineret

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta

Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în calitate de succesoare în

drepturile și obligațiile Ministerului Tineretului și Sportului, în domeniul

activității de sport și tineret, în temeiul art. 6 din H.G. nr. 81/2010,

invocând dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căi de atac, recurenta-pârâtă a arătat

că la data emiterii ordinelor, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, cât

și O.U.G. nr. 105/2009 erau constituționale.

A mai arătat că deși instanța de fond a anulat actele

administrative prin care raporturile de muncă ale reclamantului au încetat,

invocându-se neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009, aceeași soluție trebuia

aplicată și actului administrativ de numire în funcție, pentru aceleași

rațiuni.

În acest sens, a arătat că lipsirea de temei

constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea

efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, ceea ce duce la concluzia

că și Ordinul nr. 956 din 22 mai 2009 de numire a recurentului în funcția

publică de conducere este lipsit de efecte juridice.

Prin urmare, în momentul de față, reglementarea în

vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea

anterioară modificărilor aduse Legii nr. 188/1999 prin O.U.G. nr. 37/2009 și

O.U.G. nr. 105/2009 și în consecință, reintegrarea reclamantului în postul de

conducere înființat prin O.U.G. nr. 37/2009 nu mai există.

II.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de

recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de

contencios administrativ Ordinul nr. 1665 din 5 octombrie 2009, completat prin

Ordinul nr. 1754 din 9 octombrie 2009, prin care Ministrul Tineretului și

Sportului a dispus încetarea contractului de management nr. 387 din 23 mai 2009,

cu consecința revocării din funcția de director coordonator al Direcției pentru

Sport a Județului Vrancea, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, al O.U.G. nr. 105/2009,

al H.G. nr. 527/2009, al H.G. nr. 1721/2008 și al art. 3 din contractul de

management.

Instanța de fond a reținut corect faptul că actele

administrative contestate au fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a

deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin

care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de

aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență,

devenite parte integrantă a legii de aprobare și respectiv neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 105/2009, însă, Ordinul nr. 956 din 22 mai 2009, de numire în

funcția de director coordonator al Direcției pentru Sport a Județului Vrancea

și contractul de management nr. 387 din 23 mai 2009 au fost încheiate în

temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009.

Prin urmare, cererea reclamantului de anulare a

ordinelor contestate apare ca neîntemeiată, în condițiile în care, însuși actul

administrativ de numire în funcție a devenit lipsit de efecte juridice, urmare

a declarării ca neconstituțional a actului normativ în baza căruia a fost emis.

In condițiile declarării neconstituționalității și

eliminării din ordinea juridică a înseși prevederilor legale în baza cărora a

fost înființat postul de director coordonator și a fost numit în funcție, măsura

de reintegrare a intimatului-reclamant este, la rândul său, lipsită de temei

legal.

Această concluzie este susținută și de considerentele

deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând

controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a

Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28

februarie 2010, funcția de director coordonator nu mai există, reglementarea în

vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea

anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009,

acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a

celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune pe care Curtea Constituțională

o consideră „diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text

normativ".

In consecință, în lipsa legitimității dreptului

subiectiv de a ocupa o funcție ce a fost eliminată, soluția instanței de fond

apare ca nelegală și netemeinică.

Având în vedere toate considerentele expuse, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată și

va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret împotriva sentinței nr. 24 din 26 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie

2010.