ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Tineretului și Sportului, prin ministru, suspendarea punerii în executare a

Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de pârât, până la pronunțarea

instanței de fond asupra cererii în anulare a acestui act administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009, emis în baza O.U.G. nr.

37/2009, s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director

executiv al Direcției pentru Sport al Județului Alba. A susținut reclamantul că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv existența cazului bine justificat – în sensul că există o îndoială

serioasă asupra legalității acestui act, funcția de conducere desființată,

nefiind dintre cele vizate de O.U.G. nr. 37/2009, atâta timp cât este înlocuită

cu o nouă funcție de director coordonator – precum și condiția privind paguba

iminentă – ordinul atacat afectându-i grav drepturi fundamentale, precum

dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel

de trai decent, cauzându-i prejudicii atât materiale, cât și morale.

Prin sentința civilă nr.

154/F/CA/2009 din 26 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării

ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și

Sportului București, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut, în esență faptul că dreptul public recunoaște dreptul la

carieră al funcționarului public ce semnifică posibilitatea de a avansa în

grade și funcții, astfel încât în condițiile în care reclamantul a fost numit

într-o funcție publică de conducere, exercitarea acesteia trebuie să se

realizeze cu respectarea principiilor ce guvernează funcția publică ce implică

exercitarea prerogativelor de putere publică, angajatorul având obligația de a

asigura stabilitatea în funcție a persoanei cu care se află în raporturi de

serviciu.

Constatând așadar, că ordinul în

cauză are repercusiuni asupra carierei funcționarului public, reținând și faptul

că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prin care a solicitat

autorității emitente revocarea actului atacat, curtea de apel a apreciat că în

cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat cerută de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cea de a doua

condiție, cea a pagubei iminente, prevăzută de același art. 14 din Legea nr.

554/2004, instanța a reținut că actul administrativ este prejudiciabil pentru

funcționarul public sub aspect pecuniar, acestuia fiindu-i afectate direct

drepturile salariale, și mai mult, în speță se conturează și un prejudiciu de

imagine, punerea în executare a acestui act, fiind de natură a-i afecta

reclamantului cariera de funcționar public.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând

admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea

cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs,

pârâta a susținut în esență că instanța de fond, în mod neîntemeiat a admis

acțiunea reținând că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de

lege, fără a motiva care sunt împrejurările legate de stare de fapt și de drept

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, respectiv, cazul justificat precum și paguba iminentă

care ar justifica suspendarea.

Consideră recurenta că instanța de

fond nu a indicat în concret și argumentat cele două condiții care trebuie

îndeplinite cumulativ pentru suspendarea executării actului administrativ.

Totodată, în opinia

recurentei-pârâte prin ordinul de eliberare din funcție a cărei suspendare s-a

dispus nu se creează o pagubă iminentă Direcției pentru Sport a județului Alba,

conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind emis în

conformitate și în executarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, în cauză

nefiind îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În drept au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. O.U.G. nr. 37/2004 privind unele măsuri de îmbunătățire

a administrației publice centrale.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut corect

situația de fapt în raport cu materialul probator administrat în cauză,

realizând o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

Actul administrativ a cărui suspendare

până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării s-a solicitat este

Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului

prin care, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus desființarea

funcției publice de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport a

județului Alba. Totodată, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al

reclamantului prin eliberarea sa din funcția publică de conducere, la data

expirării termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice. Temeiul juridic

al actului administrativ îl reprezintă dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, partea vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la

pronunțarea instanței de fond.

În speța de față , Înalta Curte constată

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel

cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În ceea ce privește cazul bine justificat

în raport de împrejurarea că O.U.G. nr. 37/1009 a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea Constituțională, confirmă existența acestei condiții legale, întrucât

Ordinul a cărui suspendare s-a solicitat a fost emis în vederea punerii în

executare a prevederilor acestei ordonanțe.

În ceea ce privește condiția pagubei

iminente, Curtea constată că și aceasta este îndeplinită în cauză, fiind afectate

drepturile salariale pe care intimatul – reclamant le încasa, acest prejudiciu

material viitor fiind previzibil conform definiției legale prevăzute de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare se constată că în speța de

față sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat,

până la pronunțarea instanței de fond.

Având în vedere considerentele expuse, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât

va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Tineretului și Sportului (Autoritatea Națională pentru Tineret și

Sport) împotriva sentinței civile nr. 154/F/CA/2009 din 26 iulie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.