ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, prin ministru, suspendarea punerii în executare a Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare a acestui act administrativ. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport al Județului Alba.

A susținut reclamantul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat – în sensul că există o îndoială serioasă asupra legalității acestui act, funcția de conducere desființată, nefiind dintre cele vizate de O.U.G. nr. 37/2009, atâta timp cât este înlocuită cu o nouă funcție de director coordonator – precum și condiția privind paguba iminentă – ordinul atacat afectându-i grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, cauzându-i prejudicii atât materiale, cât și morale. Prin sentința civilă nr. 154/F/CA/2009 din 26 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului București, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență faptul că dreptul public recunoaște dreptul la carieră al funcționarului public ce semnifică posibilitatea de a avansa în grade și funcții, astfel încât în condițiile în care reclamantul a fost numit într-o funcție publică de conducere, exercitarea acesteia trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor ce guvernează funcția publică ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, angajatorul având obligația de a asigura stabilitatea în funcție a persoanei cu care se află în raporturi de serviciu. Constatând așadar, că ordinul în cauză are repercusiuni asupra carierei funcționarului public, reținând și faptul că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prin care a solicitat autorității emitente revocarea actului atacat, curtea de apel a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat cerută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cea de a doua condiție, cea a pagubei iminente, prevăzută de același art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că actul administrativ este prejudiciabil pentru funcționarul public sub aspect pecuniar, acestuia fiindu-i afectate direct drepturile salariale, și mai mult, în speță se conturează și un prejudiciu de imagine, punerea în executare a acestui act, fiind de natură a-i afecta reclamantului cariera de funcționar public. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a susținut în esență că instanța de fond, în mod neîntemeiat a admis acțiunea reținând că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fără a motiva care sunt împrejurările legate de stare de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, respectiv, cazul justificat precum și paguba iminentă care ar justifica suspendarea. Consideră recurenta că instanța de fond nu a indicat în concret și argumentat cele două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru suspendarea executării actului administrativ. Totodată, în opinia recurentei-pârâte prin ordinul de eliberare din funcție a cărei suspendare s-a dispus nu se creează o pagubă iminentă Direcției pentru Sport a județului Alba, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind emis în conformitate și în executarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009, în cauză nefiind îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. O.U.G. nr. 37/2004 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației publice centrale. Recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport cu materialul probator administrat în cauză, realizând o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică. Actul administrativ a cărui suspendare până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării s-a solicitat este Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului prin care, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport a județului Alba. Totodată, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea sa din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice. Temeiul juridic al actului administrativ îl reprezintă dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. În speța de față , Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. În ceea ce privește cazul bine justificat în raport de împrejurarea că O.U.G.

nr. 37/1009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, confirmă existența acestei condiții legale, întrucât Ordinul a cărui suspendare s-a solicitat a fost emis în vederea punerii în executare a prevederilor acestei ordonanțe. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Curtea constată că și aceasta este îndeplinită în cauză, fiind afectate drepturile salariale pe care intimatul – reclamant le încasa, acest prejudiciu material viitor fiind previzibil conform definiției legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare se constată că în speța de față sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, până la pronunțarea instanței de fond.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Tineretului și Sportului (Autoritatea Națională pentru Tineret și Sport) împotriva sentinței civile nr. 154/F/CA/2009 din 26 iulie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.