ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5284/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. suspendarea punerii în executare a deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de directorul general, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare a actului administrativ. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia din 24 aprilie 2009, prin care se dispune desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct la Centrul Județean Alba a fost emisă în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar împotriva acesteia a formulat plângere prealabilă.

A susținut, de asemenea, că în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat în sensul că există o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, deoarece funcția de conducere de director executiv adjunct ocupată de petentă nu este o funcție publică dintre cele vizate de O.U.G. nr. 37/2009, atâta timp cât este înlocuită cu o nouă funcție de director coordonator care înlocuiește funcția pretins desființată. S-a mai arătat că este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă, întrucât prin emiterea deciziei atacate sunt afectate grav drepturile fundamentale ale reclamantei și anume dreptul al muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, cauzându-se un prejudiciu material și moral al acesteia.

S-a mai arătat că suspendarea executării actului administrativ este în concordanță cu recomandarea adoptată la 13 septembrie de Comitetul de Miniștrii din Cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. În drept s-au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pârâta A.P.I.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 130/F/CA/2009 din 29 mai 2009, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a admis cererea de suspendare formulată de M.C.

ia în contradictoriu cu A.P.I.A. și a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de directorul general al A.P.I.A. până la soluționarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la suspendarea executării actului administrativ respectiv condiția cazului bine justificat și paguba iminentă. Cazul bine justificat rezidă din împrejurarea că dreptul public recunoaște dreptul la carieră a funcționarului public ce semnifică posibilitatea de a avansa în grade și funcții.

În condițiile în care reclamanta a fost numită într-o funcție publică de conducere s-a apreciat că exercitarea acesteia se realizează cu respectarea principiilor ce guvernează funcția publică și care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, angajatorul având obligația de a asigura stabilitate în funcție a persoanei cu care se află în raporturi de serviciu. Condiția pagubei iminente este îndeplinită de asemenea prin faptul că actul emis este prejudiciabil pentru funcționarul public, sub aspect pecuniar, fiind afectate direct drepturile salariale pe care le încasează reclamanta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 A.P.I.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a admis cererea de suspendare a executării deciziei din 24 aprilie 2004 prin care a fost eliberată din funcția publică de director executiv adjunct la centrul A.P.I.A. Alba întrucât în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. La data de 16 noiembrie 2009 A.P.I.A., prin reprezentantul său legal a formulat și depus la dosar cerere de renunțare la judecata recursului. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., reclamanta poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Așa fiind, și cum în cauză, recurenta-pârâtă A.P.I.A. a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 246 alin. (2) C. proc. civ. procedură civilă, va lua act de renunțarea la judecarea recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțare la judecata recursului declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 130/F/CA din 29 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.