ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2011

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1180 din 9 martie 2010,

Curtea de Apel București, s

ecția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis acțiunea precizată la data de 09.03.2010

privind pe reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

Ministerul Tineretului și Sportului și intervenientul Ministerul Administrației

și Internelor, acțiune având ca obiect anularea Ordinului ministrului

tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care s-a prevăzut

că, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de

conducere de director executiv al Direcției pentru Sport a Județului Neamț se

desființează, iar domnului P.G. - director executiv - îi încetează raportul de

serviciu prin eliberarea din funcția publică de

conducere la data expirării termenului de

preaviz, respectiv la data de

23 mai 2009;

- a anulat Ordinul nr. 540 din 23 aprilie 2009 emis de

ministrul tineretului și sportului;

- a respins cererea de intervenție formulată de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative (reorganizat ulterior ca

Ministerul Administrației și Internelor). Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut următoarele: Ordinul contestat a fost emis în temeiul

O.U.G. nr. 37/2009, care a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009,

în privința căreia, prin Decizia

nr. 1629

din 03 decembrie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate a

dispozițiilor art. III, art.

IV,

art. V, art.

VIII și anexa nr. 1.

A reținut Curtea

de apel că, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire

a activității administrației publice, prin care funcția de conducere de

director executiv s-a desființat, a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, nu

mai subzistă motivul eliberării din funcție a reclamantului.

2.

Cererile

de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1180 din 9 martie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

au declarat recurs pârâtul Guvernul României și Autoritatea Națională pentru

Sport și Tineret (organ de specialitate al administrației publice centrale care

a preluat atribuțiile fostului Minister al

Tineretului

și Sportului, desființat in baza art. 6 din O. U.G. nr. 115/2009).

2.1.

Recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret

Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Sport și

Tineret a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că

intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică în temeiul art. 99

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 și că ordinul contestat este legal

fiind emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar prin art. IV

din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că funcțiile publice sunt și rămân

desființate, astfel că instanța în mod greșit a reținut că nu mai subzistă

motivul eliberării din funcție a reclamantului.

2.2.

Recursul

declarat de pârâtul Guvernul României

Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Guvernului României, întrucât emitentul actului contestat este

Ministerul Tineretului și

Sportului, iar Guvernul României nu are

calitatea de angajator al reclamantului.

3.

Hotărârea

instanței de recurs

3.1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret este nefondat.

în cauză este necontestat faptul Ordinul ministrului

tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care reclamantul a

fost eliberat din funcția publică de conducere și a cărui anulare este

solicitată în prezenta cauză, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, potrivit cărora:

„(1) Funcțiile

publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în

regim

contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la

prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum

și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență'".

De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări

formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/ 2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că

această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate,

fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din

Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(...) nu pot afecta regimul

instituțiilor fundamentale ale statului (...)"

Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G.

nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere

funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate

ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a

fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668

din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost

declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26,

art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin

aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și

cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009

în privința neconstituționalității căreia

Curtea Constituțională s-a

pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

In plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că

Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art.

147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general

obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că

întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat

este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia

Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.

Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare

la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a

fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul

de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a

fost emis.

Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite

susținerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G. nr. 37/2009, cele

referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a

prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din care a fost

eliberată reclamanta ori susținerile referitoare la faptul că deciziile Curții

Constituționale au putere numai pentru viitor.

Față de aceste susțineri, Înalta Curte reține că

desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe

este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost

declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura

reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei

dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.

Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu

lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de

constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.

3.2. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României

este fondat.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor

dosarului, litigiul are ca obiect anularea Ordinului ministrului tineretului și

sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care s-a prevăzut că, în temeiul

art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere de

director executiv al Direcției pentru Sport

a

Județului Neamț se desființează, iar domnului P.G. - director executiv - îi

încetează

raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere la data

expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009.

Astfel fiind, în condițiile în care reclamantul a

solicitat anularea unui act administrativ emis de Ministerul Tineretului și

Sportului (al cărui succesor în drepturi și obligații este Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret, organ de specialitate al administrației

publice centrale, care funcționează în subordinea Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului), iar Guvernul României nu este parte în raportul

juridic de funcție publică dintre reclamant și ministerul respectiv, în mod

greșit instanța de fond a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului

României. în același sens,

faptul că intimatul-reclamant nu are nicio pretenție în contradictoriu cu

Guvernul României rezultă și din precizarea de acțiune formulată la termenul

din 9 martie 2010, când P.G. a precizat că singurul capăt de cerere a rămas

anularea Ordinului ministrului tineretului și sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009

și nu mai insistă în soluționarea capetelor de cerere inițiale privind

suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi admis

recursul declarat de Guvernul României și va fi modificată sentința atacată în

sensul respingerii acțiunii precizate de reclamantul P.G. față de Guvernul

României pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret împotriva sentinței civile nr. 1180 din 9 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Admite recursul declarat de Guvernul României

împotriva aceleiași sentințe civile.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea precizată a reclamantului P.G. față de Guvernul României pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie

2011.