ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
1.Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, anularea
Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de pârât prin care a fost eliberat
din funcția publică de conducere.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că postul deținut nu s-a desființat efectiv, ci doar i s-a
schimbat denumirea din „ director executiv „în „director coordonator
”
, iar pentru a
justifica măsura dispusă, pârâtul a dispus evaluarea profesională, evaluare
care a avut drept scop numirea unei persoane agreate politic, susținând astfel
că numirea sa pe funcție s-a făcut în temeiul promovării unui examen complex,
ocazie cu care i-au fost testate cunoștințele profesionale, spre deosebire de
criteriile superficiale impuse pentru evaluarea necesară ocupării postului,
după eliberarea sa din funcția de conducere.
Prin cererea
completatoare formulată la data de 11 iunie 2006, reclamantul a solicitat și
suspendarea Ordinului nr. 541 din 12 aprilie 2009, arătând că dreptul său a
fost vătămat prin emiterea acestui act administrativ în temeiul unei ordonanțe
neconstituționale.
În motivarea acestei cererii,
reclamantul a arătat că există un caz bine justificat ce rezultă din faptul că nu
i-a fost acordată perioada de preaviz, deși aceasta este reglementată de art. 99
alin. (5)-(7) din Legea nr. 188/1999 și nu i s-a pus la dispoziție lista
funcțiilor publice vacante, pentru a opta pentru o funcție corespunzătoare, așa
încât actul atacat îi produce consecințe grave, prin aceea că și-a pierdut
locul de muncă ocupat prin examen, lipsindu-l de veniturile necesare asigurării
subzistenței.
Totodată, reclamantul
a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009,
arătând că aceasta încalcă art. 11 din Constituția României, art. 54 alin. (2)
și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, iar Ordonanța nu este motivată
din punct de vedre al urgenței și nu cuprinde justificarea situației
excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de
reglementare. A mai arătat că au fost încălcate art. 20 din Constituție
raportat la art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale, art. 44 din Constituție și art. 1 paragraful 1 din Primul
Protocol adițional la CEDO.
Pârâta Direcția
pentru Sport a Județului Olt a formulat întâmpinare, prin care a invocat
excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul a
avut raport de serviciu cu Ministerul Tineretului și Sportului.
Prin întâmpinarea
formulată, pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a solicitat, în
principal, admiterea excepției inadmisibilității pentru neparcurgerea
procedurii prealabile și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii și
obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea
primei instanțe
Prin
sentința nr.
265
din 14 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, a r
espins cererea de sesizarea a Curții
Constituționale cu excepția invocată, a admis excepția neîndeplinirii
procedurii prealabile, a respins ca inadmisibile cererea de suspendare a
executării actului administrativ atacat și cererea privind anularea actului
administrativ formulate de
reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Tineretului și Sportului, Direcția Pentru Sport a Județului Olt și
Guvernul României
.
Motivele
de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Ordinul nr. 541
din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, în temeiul
prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 funcția publică de
conducere de director executiv al Direcției pentru Sport A Județului Olt, s-a
desființat, iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) și art. 99 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 reclamantului M.I., director executiv, i-a încetat
raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data
expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. În temeiul art.
99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 reclamantului i s-a acordat un termen de
preaviz de 30 zile calendaristice, în această perioadă beneficiind de
prevederile art. 99 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, prima instanță a reținut că
potrivit art. 29 alin. (3) din Legea 47/1992 nu pot face obiectul excepției
prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a
Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, Curtea
Constituțională a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este
neconstituțională, O.U.G. nr. 37/2009 nemaiputând face obiectul controlului
constituțional, astfel în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992.
Referitor la excepția
inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanța a
reținut că îndeplinirea acestei proceduri este obligatorie în virtutea
prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dispozițiile art. 106 alin.
(1) din Legea nr. 188/1999 dispun în sensul că acțiunea în contencios
administrativ împotriva actului se exercită „în condițiile și termenele
prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
ulterioare”.
Așa fiind, prima instanță
a constatat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, afectându-se
astfel dreptul reclamantului la acțiune, atât în ceea ce privește cererea de
suspendare a executării actului administrativ, una din condițiile de
admisibilitatea a acesteia fiind sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004
a autorității emitente, cât și în ce privește cererea principală de anulare a
actului administrativ, având în vedere că procedura prealabilă este o condiție
de exercițiu a acțiunii în contenciosul administrativ.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice,
întrucât prima instanță a eludat temeiul juridic al cererii de chemare în
judecată.
În motivarea căii de atac,
recurentul-reclamant a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins
acțiunea pentru lipsa plângerii prealabile, neținând cont de prevederile art. 7
alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care exclude procedura administrativă
prealabilă în cazul acțiunilor care privesc persoane vătămate în drepturile lor
prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe declarate neconstituționale.
Totodată,
recurentul-reclamant a arătat că prima instanță nu a pus în discuția părților
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, cerere ce a
fost respinsă în ședința publică de la 14 mai 2010, or, soluția asupra acestei
cereri trebuia raportată la prevederile art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a mai
susținut că Ministerul Tineretului și Sportului a fost desființat, drepturile
și obligațiile acestuia fiind preluate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului - entitate care nu a fost citată în cauză.
Prin notele scrise
depuse la dosar, reclamantul a reitereat criticile din recurs, precizând că
acțiunea sa este întemeiată pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele
invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304
1
, Înalta Curte constată că recursul este
fondat.
Argumentele
corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Obiectul
dedus judecății îl constituie anularea Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009
emis de Ministerul Tineretului și Sportului, prin care reclamantul a fost
eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției
pentru Sport A Județului Olt.
Actul
administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului
administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 541/2009, a fost emis în temeiul art.
III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a
activității administrației publice, aspect reținut și de prima instanță, ca
urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv.
Potrivit art. 9 alin.
(4) din Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a
neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză,
acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ
competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data
publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I.
În conformitate cu art.
9 alin. (5) din aceeași reglementare legală, acțiunea prevăzută de prezentul
articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile
cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în
baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la
emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni
administrative.
Înalta Curte reține că
temeiul de drept al
acțiunii reclamantului îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004 și
constată astfel că în
mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză este nevoie să se efectueze procedura
prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că
actul administrativ
contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257
din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea
Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de
urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare, prin urmare în speță
sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Cu ocazia
rejudecării, prima instanță va lămuri și aspectele ce țin de stabilirea cadrului
procesual invocate în recurs, cu respectarea principiului disponibilității și
prevederilor incidente în cauză.
2.Soluția
pronunțată în recurs
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa
sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de
M.I. împotriva sentinței nr. 265 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 11 martie 2011.