ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, anularea

Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de pârât prin care a fost eliberat

din funcția publică de conducere.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că postul deținut nu s-a desființat efectiv, ci doar i s-a

schimbat denumirea din „ director executiv „în „director coordonator

”

, iar pentru a

justifica măsura dispusă, pârâtul a dispus evaluarea profesională, evaluare

care a avut drept scop numirea unei persoane agreate politic, susținând astfel

că numirea sa pe funcție s-a făcut în temeiul promovării unui examen complex,

ocazie cu care i-au fost testate cunoștințele profesionale, spre deosebire de

criteriile superficiale impuse pentru evaluarea necesară ocupării postului,

după eliberarea sa din funcția de conducere.

Prin cererea

completatoare formulată la data de 11 iunie 2006, reclamantul a solicitat și

suspendarea Ordinului nr. 541 din 12 aprilie 2009, arătând că dreptul său a

fost vătămat prin emiterea acestui act administrativ în temeiul unei ordonanțe

neconstituționale.

În motivarea acestei cererii,

reclamantul a arătat că există un caz bine justificat ce rezultă din faptul că nu

i-a fost acordată perioada de preaviz, deși aceasta este reglementată de art. 99

alin. (5)-(7) din Legea nr. 188/1999 și nu i s-a pus la dispoziție lista

funcțiilor publice vacante, pentru a opta pentru o funcție corespunzătoare, așa

încât actul atacat îi produce consecințe grave, prin aceea că și-a pierdut

locul de muncă ocupat prin examen, lipsindu-l de veniturile necesare asigurării

subzistenței.

Totodată, reclamantul

a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009,

arătând că aceasta încalcă art. 11 din Constituția României, art. 54 alin. (2)

și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, iar Ordonanța nu este motivată

din punct de vedre al urgenței și nu cuprinde justificarea situației

excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de

reglementare. A mai arătat că au fost încălcate art. 20 din Constituție

raportat la art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,

sociale și culturale, art. 44 din Constituție și art. 1 paragraful 1 din Primul

Protocol adițional la CEDO.

Pârâta Direcția

pentru Sport a Județului Olt a formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul a

avut raport de serviciu cu Ministerul Tineretului și Sportului.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a solicitat, în

principal, admiterea excepției inadmisibilității pentru neparcurgerea

procedurii prealabile și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii și

obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

primei instanțe

Prin

sentința nr.

265

din 14 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a r

espins cererea de sesizarea a Curții

Constituționale cu excepția invocată, a admis excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile, a respins ca inadmisibile cererea de suspendare a

executării actului administrativ atacat și cererea privind anularea actului

administrativ formulate de

reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Tineretului și Sportului, Direcția Pentru Sport a Județului Olt și

Guvernul României

.

de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 541

din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, în temeiul

prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 funcția publică de

conducere de director executiv al Direcției pentru Sport A Județului Olt, s-a

desființat, iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 reclamantului M.I., director executiv, i-a încetat

raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data

expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. În temeiul art.

99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 reclamantului i s-a acordat un termen de

preaviz de 30 zile calendaristice, în această perioadă beneficiind de

prevederile art. 99 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, prima instanță a reținut că

potrivit art. 29 alin. (3) din Legea 47/1992 nu pot face obiectul excepției

prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, Curtea

Constituțională a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este

neconstituțională, O.U.G. nr. 37/2009 nemaiputând face obiectul controlului

constituțional, astfel în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanța a

reținut că îndeplinirea acestei proceduri este obligatorie în virtutea

prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dispozițiile art. 106 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999 dispun în sensul că acțiunea în contencios

administrativ împotriva actului se exercită „în condițiile și termenele

prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare”.

Așa fiind, prima instanță

a constatat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, afectându-se

astfel dreptul reclamantului la acțiune, atât în ceea ce privește cererea de

suspendare a executării actului administrativ, una din condițiile de

admisibilitatea a acesteia fiind sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004

a autorității emitente, cât și în ce privește cererea principală de anulare a

actului administrativ, având în vedere că procedura prealabilă este o condiție

de exercițiu a acțiunii în contenciosul administrativ.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice,

întrucât prima instanță a eludat temeiul juridic al cererii de chemare în

judecată.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins

acțiunea pentru lipsa plângerii prealabile, neținând cont de prevederile art. 7

alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care exclude procedura administrativă

prealabilă în cazul acțiunilor care privesc persoane vătămate în drepturile lor

prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe declarate neconstituționale.

Totodată,

recurentul-reclamant a arătat că prima instanță nu a pus în discuția părților

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, cerere ce a

fost respinsă în ședința publică de la 14 mai 2010, or, soluția asupra acestei

cereri trebuia raportată la prevederile art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a mai

susținut că Ministerul Tineretului și Sportului a fost desființat, drepturile

și obligațiile acestuia fiind preluate de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului - entitate care nu a fost citată în cauză.

Prin notele scrise

depuse la dosar, reclamantul a reitereat criticile din recurs, precizând că

acțiunea sa este întemeiată pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Obiectul

dedus judecății îl constituie anularea Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009

emis de Ministerul Tineretului și Sportului, prin care reclamantul a fost

eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției

pentru Sport A Județului Olt.

Actul

administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului

administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 541/2009, a fost emis în temeiul art.

III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, aspect reținut și de prima instanță, ca

urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv.

Potrivit art. 9 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a

neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză,

acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ

competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data

publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I.

În conformitate cu art.

9 alin. (5) din aceeași reglementare legală, acțiunea prevăzută de prezentul

articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în

baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la

emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni

administrative.

Înalta Curte reține că

temeiul de drept al

acțiunii reclamantului îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004 și

constată astfel că în

mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză este nevoie să se efectueze procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că

actul administrativ

contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257

din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea

Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de

urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare, prin urmare în speță

sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Cu ocazia

rejudecării, prima instanță va lămuri și aspectele ce țin de stabilirea cadrului

procesual invocate în recurs, cu respectarea principiului disponibilității și

prevederilor incidente în cauză.

2.Soluția

pronunțată în recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa

sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de

M.I. împotriva sentinței nr. 265 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.