ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, anularea Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de pârât prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că postul deținut nu s-a desființat efectiv, ci doar i s-a schimbat denumirea din „ director executiv „în „director coordonator ” , iar pentru a justifica măsura dispusă, pârâtul a dispus evaluarea profesională, evaluare care a avut drept scop numirea unei persoane agreate politic, susținând astfel că numirea sa pe funcție s-a făcut în temeiul promovării unui examen complex, ocazie cu care i-au fost testate cunoștințele profesionale, spre deosebire de criteriile superficiale impuse pentru evaluarea necesară ocupării postului, după eliberarea sa din funcția de conducere. Prin cererea completatoare formulată la data de 11 iunie 2006, reclamantul a solicitat și suspendarea Ordinului nr. 541 din 12 aprilie 2009, arătând că dreptul său a fost vătămat prin emiterea acestui act administrativ în temeiul unei ordonanțe neconstituționale.

În motivarea acestei cererii, reclamantul a arătat că există un caz bine justificat ce rezultă din faptul că nu i-a fost acordată perioada de preaviz, deși aceasta este reglementată de art. 99 alin. (5)-(7) din Legea nr. 188/1999 și nu i s-a pus la dispoziție lista funcțiilor publice vacante, pentru a opta pentru o funcție corespunzătoare, așa încât actul atacat îi produce consecințe grave, prin aceea că și-a pierdut locul de muncă ocupat prin examen, lipsindu-l de veniturile necesare asigurării subzistenței. Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, arătând că aceasta încalcă art. 11 din Constituția României, art. 54 alin. (2) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, iar Ordonanța nu este motivată din punct de vedre al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare.

A mai arătat că au fost încălcate art. 20 din Constituție raportat la art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 44 din Constituție și art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la CEDO. Pârâta Direcția pentru Sport a Județului Olt a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul a avut raport de serviciu cu Ministerul Tineretului și Sportului. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 265 din 14 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a r espins cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția invocată, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a respins ca inadmisibile cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat și cererea privind anularea actului administrativ formulate de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului, Direcția Pentru Sport a Județului Olt și Guvernul României . 3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, în temeiul prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 funcția publică de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport A Județului Olt, s-a desființat, iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 reclamantului M.I., director executiv, i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 reclamantului i s-a acordat un termen de preaviz de 30 zile calendaristice, în această perioadă beneficiind de prevederile art. 99 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 188/1999. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 37/2009, prima instanță a reținut că potrivit art. 29 alin. (3) din Legea 47/1992 nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, O.U.G. nr. 37/2009 nemaiputând face obiectul controlului constituțional, astfel în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanța a reținut că îndeplinirea acestei proceduri este obligatorie în virtutea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 dispun în sensul că acțiunea în contencios administrativ împotriva actului se exercită „în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”.

Așa fiind, prima instanță a constatat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, afectându-se astfel dreptul reclamantului la acțiune, atât în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, una din condițiile de admisibilitatea a acesteia fiind sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a autorității emitente, cât și în ce privește cererea principală de anulare a actului administrativ, având în vedere că procedura prealabilă este o condiție de exercițiu a acțiunii în contenciosul administrativ. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, întrucât prima instanță a eludat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea pentru lipsa plângerii prealabile, neținând cont de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care exclude procedura administrativă prealabilă în cazul acțiunilor care privesc persoane vătămate în drepturile lor prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe declarate neconstituționale. Totodată, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță nu a pus în discuția părților cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, cerere ce a fost respinsă în ședința publică de la 14 mai 2010, or, soluția asupra acestei cereri trebuia raportată la prevederile art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a mai susținut că Ministerul Tineretului și Sportului a fost desființat, drepturile și obligațiile acestuia fiind preluate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - entitate care nu a fost citată în cauză. Prin notele scrise depuse la dosar, reclamantul a reitereat criticile din recurs, precizând că acțiunea sa este întemeiată pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Obiectul dedus judecății îl constituie anularea Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport A Județului Olt. Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 541/2009, a fost emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, aspect reținut și de prima instanță, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv.

Potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I. În conformitate cu art. 9 alin. (5) din aceeași reglementare legală, acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Înalta Curte reține că temeiul de drept al acțiunii reclamantului îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004 și constată astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză este nevoie să se efectueze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare, prin urmare în speță sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va lămuri și aspectele ce țin de stabilirea cadrului procesual invocate în recurs, cu respectarea principiului disponibilității și prevederilor incidente în cauză. 2.Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinței nr. 265 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.