ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.J.D. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Tineretului și

Sportului și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret repunerea sa în funcția

anterioară emiterii Ordinului nr. 529 din 23 aprilie 2009 al Ministerului

Tineretului și Sportului, precum și obligarea pârâților la plata despăgubirilor

reprezentând drepturile bănești de care ar fi beneficiat, începând cu data

destituirii din funcție și până la data plății efective.

În subsidiar

reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M.E.C.T.S. la aprobarea

transferului, la cerere, în cadrul ministerului și într-o funcție vacantă de

aceeași categorie, clasă și grad profesional, având în vedere solicitarea

acestui transfer, înregistrată de minister sub nr. 1920 din 22 septembrie 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în data de 23 aprilie 2009 a fost emis Ordinul nr. 529,

în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire

a activității administrației publice, precum și în temeiul prevederilor art. 97

lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor

Publici, republicată, având ca obiect desființarea funcției publice de

conducere de director executiv, precum și încetarea raportului de funcție

publică al reclamantei, prin eliberarea din funcție, începând cu data de 23 mai

2009, data expirării termenului de preaviz.

A mai arătat

reclamanta că aflându-se în termenul de preaviz a solicitat în conformitate cu

dispozițiile art. 90 alin. (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, transferul la

cerere în cadrul ministerului, în funcția de director general adjunct din

cadrul Direcției Generale Programe și Proiecte pentru Structuri Sportive, funcția

publică fiind vacantă și prezentând aceeași categorie, clasă și grad

profesional.

A mai menționat

reclamanta că solicitarea transferului a fost respinsă prin adresa nr. 1920 din

22 mai 2009.

A mai arătat

reclamanta că ulterior prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, publicată

în M. Of. nr. 758 din 06 noiembrie 2009, Curtea Constituțională, a constatat

neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar prin Decizia

nr. 1629 din 3 decembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 28 din 14 ianuarie 2010

a fost constatată neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009, fiind suspendate

efectele de aplicare a O.U.G. nr. 105/2009 până la data de 27 februarie 2010,

astfel încât, începând cu data de 28 februarie 2010, acest act normativ și-a

încetat efectele.

A mai precizat

reclamanta că începând cu data de 28 februarie 2010 începe să curgă termenul de

un an, de promovare a acțiunii în contencios administrativ, reglementat de art.

9 alin. (4) și alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

A susținut reclamanta

că prin Ordinul M.T.S. nr. 529/2009 i-a fost afectat dreptul la muncă și protecție

socială a muncii, precum și dreptul la un nivel de trai decent, drepturi garantate

potrivit art. 41 și art. 47 alin. (1) din Constituție.

Prin întâmpinarea

formulată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

instanțe.

Prin sentința nr. 251

din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, a respins acțiunea formulată de

reclamanta B.J.D.

și de drept care au format convingerea primei instanțe.

Cu privire la excepția

invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului instanța

a constatat că la data emiterii Ordinului nr. 529/2009, atribuțiile de emitere

a actului administrativ erau reglementate în sarcina M.T.S, potrivit dispozițiilor

art. 11 din H.G. nr. 1721/2008.

Astfel s-a reținut că

M.T.S. prezintă calitatea de emitent al actului administrativ atacat.

În ceea ce privește

cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri, precum și cel privind

obligarea la aprobarea transferului, la cerere, s-a reținut că, calitatea de

subiect pasiv se raportează la existența personalității juridice, precum și la

calitatea de ordonator de credite, precum și la existența atribuțiilor de

coordonare a transferului, ulterior reorganizării activității intervenită prin O.U.G.

nr. 115/2009.

În acest sens s-a

apreciat că prin dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 141/2010 este reglementată

personalitatea juridică a A.N.S.T., reținându-se totodată că funcția publică ce

a făcut obiectul cererii de transfer se regăsește în organigrama A.N.S.T.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 541

din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, în temeiul

prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 funcția publică de

conducere de director executiv al Direcției pentru Sport A Județului Dolj, s-a

desființat, iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1) lit. b) din Legea 188/1999 reclamantei B.J.D., director executiv, i-a încetat

raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data

expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. În temeiul art.

99 alin. (3) din Legea 188/1999 reclamantei i s-a acordat un termen de preaviz

de 30 zile calendaristice, în această perioadă beneficiind de prevederile art. 99

alin. (5), (6), (7) din Legea 188/1999.

Prin Decizia nr. 1257/07

octombrie 2009 a Curții Constituționale, s-a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice este neconstituțională, reținându-se existența unui

viciu de neconstituționalitate extrinsecă constând în emiterea de către Guvern

a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6)

din Constituție, este sustras competenței sale.

Față de aceste

dispoziții legale, instanța a apreciat că decizia Curții Constituționale, de

constatare a neconstituționalității Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009

produce efecte cu privire la fondul litigiului din speță, în care se solicită

anularea actului administrativ emis în temeiul unei ordonanțe de urgență

declarate neconstituționale și, drept urmare, actul administrativ atacat este

nelegal.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că, prezenta acțiune în contencios

administrativ a fost formulată de reclamantă cu nerespectarea termenului legal și

imperativ reglementat de art. 9 alin. (4), din Legea nr. 554/2004, indicat de

altfel ca și temei de drept al cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, instanța

de contencios administrativ observând că, obiectul acțiunii vizează atât

acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale

Guvernului, cât și anularea actelor administrative emise în baza acestora,

precum și obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ,

a constatat faptul că reclamanta este decăzută din dreptul de a promova acțiunea

în anularea Ordinului nr. 529/2009, precum și din dreptul de a cere despăgubiri

reprezentând drepturi bănești.

În ceea ce privește

cererea având ca obiect obligarea pârâtului la aprobarea transferului la

cerere, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (5)

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

Astfel, față de cele

anterior menționate, s-a reținut că în materia litigiilor de funcție publică,

cu excepțiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 188/1999, sunt aplicabile

dispozițiile art. 7 alin. (1) și respectiv ale art. 11 din Legea contenciosului

administrativ, constatându-se și în acest caz același omisiuni ale conduitei

procesuale ale reclamantei, referitoare la nerespectarea termenului de prescripție

reglementat de art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ,

respectiv al termenului de decădere din dreptul de a formula acțiunea.

în cauză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță

a respins acțiunea constatând că, raportat la obiectul acțiunii, este decăzută

din dreptul de a promova acțiunea de anulare a Ordinului nr. 529/2009, precum și

din dreptul de a cere despăgubiri reprezentând drepturi bănești.

A mai considerat

recurenta că prin Ordinul nr. 529/2009 al Ministerului Tineretului și

Sportului, emis în temeiul unor dispoziții declarate neconstituționale, i-a

fost afectat dreptul la muncă, la protecție socială, la un nivel de trai

decent, așa cum sunt consfințite prin Constituție la art. 41 și art. 47 alin.

(1).

În continuare prin

cererea de recurs reclamanta a reiterat argumentele expuse în cuprinsul acțiunii

introductive de instanță.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte, constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate.

Obiectul dedus

judecății îl constituie anularea Ordinului nr. 529 din 23 aprilie 2009 emis de

Ministerul Tineretului și Sportului, prin care reclamanta a fost eliberată din

funcția publică de conducere de director executiv al Direcției pentru Sport A

Județului Dolj, repunerea sa în funcția anterioară emiterii Ordinului nr. 529

din 23 aprilie 2009 al Ministerului Tineretului și Sportului, precum și

obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând drepturile bănești de

care ar fi beneficiat, începând cu data destituirii din funcție și până la data

plății efective.

În subsidiar

reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M.E.C.T.S. la aprobarea

transferului, la cerere, în cadrul ministerului și într-o funcție vacantă de

aceeași categorie, clasă și grad profesional, având în vedere solicitarea

acestui transfer, înregistrată de minister sub nr. 1920 din 22 septembrie 2009.

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ,

reprezentat de Ordinul nr. 529/2009, a fost emis în temeiul art. III alin. (1)

din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, aspect reținut și de prima instanță, ca urmare a

desființării funcției publice de conducere de director executiv.

Prin Decizia nr. 1257

din 07 octombrie 2009 publicată în M. Of. al României nr. 758 din 6 noiembrie 2009,

Curtea Constituțională, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este

neconstituțională.

Declararea ca

neconstituțională a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 atrage implicit și

neconstituționalitatea ordonanței de urgență, acest act normativ devenind

inaplicabil pentru viitor.

În speța de față,

reclamanta a introdus acțiunea ulterior declarării ca neconstituțională a O.U.G.

nr. 37/2009 fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr.

554/2004.

Potrivit art. 9 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a

neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză,

acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ

competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data

publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I.

Dispozițiile legale

citate instituie un termen imperativ de un an în care se poate introduce acțiunea

în contencios administrativ, termen care curge de la data publicării deciziei

Curții Constituționale în M. Of.

Înalta Curte, reține

că temeiul de drept al acțiunii reclamantei îl constituie și art. 9 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004 și constată astfel că în mod corect prima instanță a

apreciat că acțiunea în contencios administrativ este formulată cu

nerespectarea termenului legal și imperativ reglementat de dispozițiile legale

anterior menționate, în condițiile în care Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009

a fost publicată în M. Of. al României la data de 6 noiembrie 2009, iar acțiunea

a fost formulată în data de 28 ianuarie 2011.

În ceea ce privește

transferul la cerere, conform prevederilor art. 90 alin. (1) lit. b) și alin.

(5) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici cu

modificările și completările ulterioare, se apreciază că soluția pronunțată de

instanța de fond cu privire la acest capăt subsidiar al cererii de chemare în

judecată a fost argumentat în mod corect și judicios de instanța de fond.

în recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.J.D. împotriva sentinței nr. 251 din 29 aprilie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.