ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5246/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.M.

a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 1600 din

5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, reîncadrarea în funcția de

director coordonator adjunct în cadrul Direcției de Tineret Maramureș, cu

obligarea ministerului la plata drepturilor salariale, începând cu data

revocării din funcție și până la completa reintegrare.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin

ordinul atacat s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, care au luat

naștere prin emiterea Ordinului nr. 993 din 22 mai 2009, act prin care

reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul

Direcției de Tineret Maramureș.

A mai arătat că în executarea Ordinului nr. 993 din

22 mai 2009 a încheiat contractul de management nr. 465 din 23 mai 2009 pe o

perioadă de maxim 4 ani, iar prin ordinul de eliberare din funcție se încalcă

prevederile care ocrotesc funcționarul public, statuate prin Legea nr.

188/1999, iar nemotivarea în fapt a actului constituind în sine un motiv de

nulitate absolută. A mai arătat că ordinul a fost emis în timpul în care

reclamantul se afla în incapacitate de muncă, aflând despre existența acestuia

telefonic.

Prin sentința civilă nr. 53 din 9 februarie 2010,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admis

acțiunea formulată de reclamantul S.M., dispunând anularea Ordinului nr. 1600

din 05 octombrie 2009 emis de pârât, repunerea reclamantului în funcția

deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii

Ordinului și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior

emiterii ordinului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a hotărât

următoarele:

- din preambulul Ordinului atacat rezultă că acesta a

fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în

domeniul funcției publice, act normativ care a fost declarat neconstituțional

prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale, decizie

publicată în Monitorul Oficial din 14 ianuarie 2010.

In acest context, reținând și dispozițiile art. 31 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, instanța de fond a apreciat că efectele deciziei Curții

Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza

în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, dar și în celelalte

cauze cum este și speța de față.

A concluzionat prima instanță că nelegalitatea

Ordinului nr. 1600/2009 derivă și din faptul că este emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 9 lit. c) din contractul de management care prevăd că

revocarea trebuie să se efectueze cu o notificare prealabilă scrisă, comunicată

cu minim 15 zile înainte de aplicarea măsurii, termen care însă nu a fost

respectat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în

termen legal, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în calitate

de succesoare a Ministerului Tineretului și Sportului, potrivit dispozițiilor

art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare

în cadrul administrației publice centrale, criticând-o pentru nelegalitate,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se aduc critici sentinței

atacate în sensul:

- în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a

admis cererea de anulare a Ordinului nr. 1600 din 05 octombrie 2009, ca urmare

a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost

emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia

verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu

în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Se susține că regula care-și găsește aplicabilitate

în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o

situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în

vigoare la data producerii ei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat la prevederile legale

incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

următoarele considerente.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin

Ordinul nr. 993 din 22 mai 2009 al Ministrului Tineretului și Sportului,

intimatul-reclamant S.M. a fost numit în funcția de director coordonator

adjunct al Direcției pentru Tineret Maramureș, în baza art. III alin. (3), (4),

(5), (6)-(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, funcție nou creată prin acest act

normativ. Legea de aprobare a acestei ordonanțe de urgență și implicit

dispozițiile acesteia din urmă au fost declarate neconstituționale prin Decizia

Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie

conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, republicată. Cunoscut este și faptul că

prin O.U.G. nr. 105/2009, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată.

Prin Ordinul nr. 1600 din 59 octombrie 2009 al

Ministrului Tineretului și Sportului, contestat în prezenta cauză, s-a dispus

încetarea contractului de management nr. 465 din 23 mai 2009, ca urmare a

desființării postului.

Temeiul juridic al ordinului a cărui anulare se

solicită îl constituie O.U.G. nr. 37/2009 și H.G. nr. 1721/2008 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului și Sportului și Ordinul

Ministrului Tineretului și Sportului nr. 1586 din 5 octombrie 2009 privind

reducerea numărului de posturi prin desființarea postului de director

coordonator adjunct al Direcției pentru Tineret a Județului Maramureș.

Este cunoscut că prin Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale

dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și

anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Prin urmare, neconstituționalitatea actului normativ

avut în vedere de recurentul-pârât la emiterea actului contestat, respectiv

O.U.G nr. 105/2009, are drept consecință lipsirea de fundament legal a actului

administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, respectiv

Ordinul nr. 1600 din 05 octombrie 2009 al Ministrului Tineretului și Sportului.

Susținerea recurentei-pârâte în sensul că ordinul își

păstrează validitatea pentru că ordonanța de urgență era în vigoare la data

emiterii acestuia este nefondată. Pe de o parte, ar fi lipsit de finalitate

controlul de constituționalitate, iar pe de altă parte, legiuitorul, potrivit

dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, mergând pe principiul

protecției efective a drepturilor și libertăților fundamentate ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale, a instituit dreptul

persoanei vătămate de a se prevala de decizia instanței de contencios

constituțional pentru a se adresa instanței de contencios administrativ pentru

anularea actului administrativ individual vătămător și în situația în care,

ulterior emiterii acestuia, ordonanța ce a constituit temeiul legal al acestuia

a fost declarată neconstituțională.

Prin urmare, actul administrativ care a fost dat în

baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanță care au fost declarate ca

fiind neconstituționale este lipsit de efecte juridice, nu mai are suport legal

și nu mai există nici un temei pentru menținerea acestuia.

In consecință, date fiind considerentele expuse,

soluția instanței de fond în ceea ce privește anularea Ordinul nr. 1600 din 05

octombrie 2009 este corectă.

In altă ordine, sentința este însă greșită sub

aspectul reintegrării intimatului-reclamant în funcția deținută anterior

ordinului anulat și întinderii despăgubirilor bănești acordate.

Din înscrisurile dosarului rezultă că atât ordinul de

numire cât și cel de eliberare din funcție au fost emise având ca temei legal

ordonanțe de urgență ale guvernului afectate de viciul de neconstituționale,

astfel cum s-a menționat anterior. De asemenea, funcția pentru care s-a

solicitat reintegrarea a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 și desființată

prin Ordinul M.T.S. nr. 1586 din 5 octombrie 2009.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,

republicată, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare,

respectiv a O.U.G. nr. 37/2009 are drept consecință încetarea efectelor actelor

subsecvente emise în baza acestora (contractele de management, actele

administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență etc.), astfel

că și ordinul de numire în funcția de director coordonator adjunct a

reclamantului este lipsit de efecte juridice.

De altfel, Curtea Constituțională în considerentele

Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 a reținut că „începând cu data de 28

februarie 2010 continuă să își producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu

conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce i-au

fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art.

I

pct. 1-5 și

26, art. III, art.

IV,

art.

V,

art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Acesta este un efect specific al pierderii legitimității constituționale a

celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune diferită și mult mai

gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".

In consecință, soluția de reintegrare a

intimatului-reclamant este greșită, nemaiexistând funcția pentru care s-a

solicitat reintegrarea, reclamantul neputându-se prevala de un act

administrativ de numire lipsit de temei legal.

Instanța de recurs apreciază că nu este corectă

soluția primei instanțe nici cu privire la drepturile bănești acordate

reclamantului.

Este cert că punerea în aplicare a celor două

ordonanțe de urgență menționate, prin numirea și revocarea din postul de

director coordonator adjunct, din motive ce exclud culpa intimatului-reclamant,

a produs efecte vătămătoare asupra carierei acestuia, inducând o stare de

instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se impun a fi înlăturate

prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr.

105/2009 și implicit prin ordinul a cărui anulare s-a dispus , conform art. 9

alin. (5) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr.554/2004 și art. 106 din

Legea nr. 188/1999.

Insă, date fiind considerentele de fapt cât și cele

normative prezentate anterior, care nu permit încadrarea în ipoteza tipică a

prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării în funcție

și plății drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte apreciază că

obligarea autorității emitente la plata de despăgubiri constând în drepturi

salariale până la data pronunțării prezentei deciziei reprezintă o modalitate

adecvată și echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu

art. 312 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va

modifica în parte hotărârea atacată astfel: va respinge cererea reclamantului

privind reintegrarea în funcția de director coordonator adjunct la Direcția de

Tineret Maramureș; va obliga pârâtul la plata drepturilor salariale de la data

emiterii ordinului anulat, până la pronunțarea prezentei decizii; va menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret, împotriva sentinței civile nr. 53 din 9 februarie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării și reduce despăgubirile sub

forma drepturilor salariale cuvenite, până la data pronunțării prezentei

decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie

2010.