ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5240/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul B.I.B. a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Tineretului și Sportului și Casa de Cultură a Studenților Pitești,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr.

1669 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, reîncadrarea în funcția

de director coordonator al Casei de Cultură a Studenților Pitești, cu obligarea

pârâților la plata drepturilor salariale, începând cu data revocării din

funcție și până la completa reintegrare.

In motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus încetarea

raporturilor de serviciu, care au luat naștere prin emiterea Ordinului nr. 844

din 22 mai 2009, act prin care reclamantul a fost numit în funcția de director

coordonator al Casei de Cultură a Studenților Pitești

A mai arătat că

în executarea Ordinului nr. 884 din 22 mai 2009 a încheiat contractul de

management nr. 492 din 23 mai 2009 pe o perioadă de maxim 4 ani, iar prin

ordinul de eliberare din funcție se încalcă prevederile care ocrotesc

funcționarul public, statuate prin Legea nr. 188/1999, iar nemotivarea în fapt

a actului constituind în sine un motiv de nulitate absolută. A mai arătat că

ordinul a fost emis în timpul în care reclamantul se afla în incapacitate de

muncă, aflând despre existența acestuia telefonic.

Prin sentința

civilă nr. 56/F-CONT din 19 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea formulată de

reclamantul B.I.B., dispunând anularea Ordinului nr. 1669 din 05 octombrie 2009

emis de pârât așa cum a fost modificat și completat prin Ordinul nr. 1768 din 9

octombrie 2009, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și

plata drepturilor salariale indexate, majorate cuvenite de la data emiterii

Ordinului și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior

emiterii ordinului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a hotărât următoarele:

Din preambulul

Ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, act normativ

care a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009

a Curții Constituționale, decizie publicată în Monitorul Oficial din 14

ianuarie 2010.

In acest

context, reținând și dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de fond a

apreciat că efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o

parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de

neconstituționalitate, dar și în celelalte cauze cum este și speța de față.

A concluzionat

prima instanță că nelegalitatea Ordinului nr. 1669/2009 derivă și din faptul că

este emis cu încălcarea dispozițiilor art. 9 lit. c) din contractul de

management care prevăd că revocarea trebuie să se efectueze cu o notificare

prealabilă scrisă, comunicată cu minim 15 zile înainte de aplicarea măsurii,

termen care însă nu a fost respectat.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret, în calitate de succesoare a Ministerului

Tineretului și Sportului, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice

centrale și pârâta Casa de Cultură a Studenților Pitești, criticând-o pentru

nelegalitate, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ.

Prin cererile de

recurs se aduc critici sentinței atacate în sensul:

- în mod

netemeinic și nelegal instanța de fond a admisă cererea de anulare a Ordinului

nr. 1669 din 05 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității

actului normativ în temeiul căruia a fost emis, tară a ține cont de faptul că

legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislația în

vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o împrejurare ivită

ulterior acestui moment.

Se susține că

regula care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul

tempus

regit actum

, potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care

sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentele-pârâte,

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele,

potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt

fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente.

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că prin Ordinul nr. 844 din 22 mai 2009 al Ministrului

Tineretului și Sportului, intimatul-reclamant B.I.B. a fost numit în funcția de

director coordonator, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) și (12)

din O.U.G. nr. 37/2009, funcție nou creată prin acest act normativ. Legea de

aprobare a acestei ordonanțe de urgență și implicit dispozițiile acesteia din urmă

au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.

1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată. Cunoscut este și faptul că prin O.U.G. nr. 105/2009, O.U.G. nr.

37/2009 a fost abrogată.

Prin Ordinul nr.

1669 din 59 octombrie 2009 al Ministrului Tineretului și Sportului, astfel cum

a fost completat prin Ordinul nr. 1768 din 9 octombrie 2009, contestate în

prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de management nr. 492 din 23

mai 2009, ca urmare a desființării postului.

Temeiul juridic

al ordinului a cărui anulare se solicită îl constituie O.U.G. nr. 37/2009 și

H.G. nr. 1721/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului

și Sportului și Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului nr. 1586 din 5

octombrie 2009 privind reducerea numărului de posturi prin desființarea

postului de director coordonator adjunct al Direcției pentru Tineret a

Județului Maramureș.

Este cunoscut că

prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a României a

declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art.

IV,

art.

V,

art. VIII și anexa nr. 1

din O.U.G. nr. 105/2009.

Prin urmare,

neconstituționalitatea actului normativ avut în vedere de recurentul-pârât la

emiterea actului contestat, respectiv O.U.G nr. 105/2009, are drept consecință

lipsirea de fundament legal a actului administrativ de eliberare din funcție a

intimatului-reclamant, respectiv Ordinul nr. 1669 din 05 octombrie 2009 al

Ministrului Tineretului și Sportului.

Susținerea

recurentelor-pârâte în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că

ordonanța de urgență era în vigoare la data emiterii acestuia este nefondată.

Pe de o parte, ar fi lipsit de finalitate controlul de constituționalitate, iar

pe de altă parte, legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din

Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, mergând pe principiul protecției efective a drepturilor și

libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate

neconstituționale, a instituit dreptul persoanei vătămate de a se prevala de

decizia instanței de contencios constituțional pentru a se adresa instanței de

contencios administrativ pentru anularea actului administrativ individual

vătămător și în situația în care, ulterior emiterii acestuia, ordonanța ce a

constituit temeiul legal al acestuia a fost declarată neconstituțională.

Prin urmare,

actul administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții din

ordonanță care au fost declarate ca fiind neconstituționale este lipsit de

efecte juridice, nu mai are suport legal și nu mai există nici un temei pentru

menținerea acestuia.

In consecință,

date fiind considerentele expuse, soluția instanței de fond în ceea ce privește

anularea Ordinul nr. 1669 din 05 octombrie 2009 este corectă.

In altă ordine,

sentința este însă greșită sub aspectul reintegrării intimatului-reclamant în

funcția deținută anterior ordinului anulat și întinderii despăgubirilor bănești

acordate.

Din înscrisurile

dosarului rezultă că atât ordinul de numire cât și cel de eliberare din funcție

au fost emise având ca temei legal ordonanțe de urgență ale guvernului afectate

de viciul de neconstituționale, astfel cum s-a menționat anterior. De asemenea,

funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea a fost înființată prin O.U.G.

nr. 37/2009.

Potrivit art. 147

alin. (1)

din Constituția României,

republicată, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare,

respectiv a O.U.G. nr. 37/2009 are drept consecință încetarea efectelor actelor

subsecvente emise în baza acestora (contractele de management, actele

administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență etc.), astfel

că și ordinul de numire în funcția de director coordonator adjunct a reclamantului

este lipsit de efecte juridice.

De altfel,

Curtea Constituțională în considerentele Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 a

reținut că „începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să își producă

efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de

modificările neconstituționale ce i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și

prin art.

I

pct. 1-5 și 26, art. III, art.

IV,

art.

V,

art. VIII și anexa nr. 1

din O.U.G. nr. 105/2009. Acesta este un efect specific al pierderii legitimității

constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune

diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".

In consecință,

soluția de reintegrare a intimatului-reclamant este greșită, nemaiexistând funcția

pentru care s-a solicitat reintegrarea, reclamantul neputându-se prevala de un

act administrativ de numire lipsit de temei legal.

Instanța de

recurs apreciază că nu este corectă soluția primei instanțe nici cu privire la

drepturile bănești acordate reclamantului.

Este cert că

punerea în aplicare a celor două ordonanțe de urgență menționate, prin numirea

și revocarea din postul de director coordonator adjunct, din motive ce exclud

culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acestuia,

inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se

impun a fi înlăturate prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate

prin O.U.G. nr. 105/2009 și implicit prin ordinul a cărui anulare s-a dispus,

conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Însă, date fiind

considerentele de fapt cât și cele normative prezentate anterior, care nu

permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999,

în sensul reîncadrării în funcție și plății drepturilor salariale până la acel

moment, Înalta Curte apreciază că obligarea autorității emitente la plata de

despăgubiri constând în drepturi salariale până la data pronunțării prezentei

deciziei reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă de reparare a

prejudiciului cauzat reclamantului.

Pentru

considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1), (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată

astfel: va respinge cererea reclamantului privind reintegrarea în funcția de

director coordonator la Casa de Cultură a Studenților Pitești; va obliga

pârâții la plata drepturilor salariale de la data emiterii ordinului anulat,

până la pronunțarea prezentei decizii; va menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și Casa

de Cultură a Studenților Pitești, împotriva sentinței civile nr. 56/F-CONT din

19 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării și reduce

despăgubirile la drepturile salariale cuvenite, până la data pronunțării

prezentei decizii.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.