ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5240/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.I.B. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și Casa de Cultură a Studenților Pitești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 1669 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, reîncadrarea în funcția de director coordonator al Casei de Cultură a Studenților Pitești, cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, începând cu data revocării din funcție și până la completa reintegrare.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, care au luat naștere prin emiterea Ordinului nr. 844 din 22 mai 2009, act prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al Casei de Cultură a Studenților Pitești A mai arătat că în executarea Ordinului nr. 884 din 22 mai 2009 a încheiat contractul de management nr. 492 din 23 mai 2009 pe o perioadă de maxim 4 ani, iar prin ordinul de eliberare din funcție se încalcă prevederile care ocrotesc funcționarul public, statuate prin Legea nr. 188/1999, iar nemotivarea în fapt a actului constituind în sine un motiv de nulitate absolută. A mai arătat că ordinul a fost emis în timpul în care reclamantul se afla în incapacitate de muncă, aflând despre existența acestuia telefonic.

Prin sentința civilă nr. 56/F-CONT din 19 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea formulată de reclamantul B.I.B., dispunând anularea Ordinului nr. 1669 din 05 octombrie 2009 emis de pârât așa cum a fost modificat și completat prin Ordinul nr. 1768 din 9 octombrie 2009, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale indexate, majorate cuvenite de la data emiterii Ordinului și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior emiterii ordinului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a hotărât următoarele: Din preambulul Ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, act normativ care a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale, decizie publicată în Monitorul Oficial din 14 ianuarie 2010. In acest context, reținând și dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de fond a apreciat că efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, dar și în celelalte cauze cum este și speța de față.

A concluzionat prima instanță că nelegalitatea Ordinului nr. 1669/2009 derivă și din faptul că este emis cu încălcarea dispozițiilor art. 9 lit. c) din contractul de management care prevăd că revocarea trebuie să se efectueze cu o notificare prealabilă scrisă, comunicată cu minim 15 zile înainte de aplicarea măsurii, termen care însă nu a fost respectat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în calitate de succesoare a Ministerului Tineretului și Sportului, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pârâta Casa de Cultură a Studenților Pitești, criticând-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc.

civ. Prin cererile de recurs se aduc critici sentinței atacate în sensul: - în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admisă cererea de anulare a Ordinului nr. 1669 din 05 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, tară a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment. Se susține că regula care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum , potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentele-pârâte, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Ordinul nr. 844 din 22 mai 2009 al Ministrului Tineretului și Sportului, intimatul-reclamant B.I.B. a fost numit în funcția de director coordonator, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, funcție nou creată prin acest act normativ.

Legea de aprobare a acestei ordonanțe de urgență și implicit dispozițiile acesteia din urmă au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Cunoscut este și faptul că prin O.U.G. nr. 105/2009, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată. Prin Ordinul nr. 1669 din 59 octombrie 2009 al Ministrului Tineretului și Sportului, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr. 1768 din 9 octombrie 2009, contestate în prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de management nr. 492 din 23 mai 2009, ca urmare a desființării postului.

Temeiul juridic al ordinului a cărui anulare se solicită îl constituie O.U.G. nr. 37/2009 și H.G. nr. 1721/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului și Sportului și Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului nr. 1586 din 5 octombrie 2009 privind reducerea numărului de posturi prin desființarea postului de director coordonator adjunct al Direcției pentru Tineret a Județului Maramureș. Este cunoscut că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Prin urmare, neconstituționalitatea actului normativ avut în vedere de recurentul-pârât la emiterea actului contestat, respectiv O.U.G nr. 105/2009, are drept consecință lipsirea de fundament legal a actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, respectiv Ordinul nr. 1669 din 05 octombrie 2009 al Ministrului Tineretului și Sportului. Susținerea recurentelor-pârâte în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că ordonanța de urgență era în vigoare la data emiterii acestuia este nefondată.

Pe de o parte, ar fi lipsit de finalitate controlul de constituționalitate, iar pe de altă parte, legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, mergând pe principiul protecției efective a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale, a instituit dreptul persoanei vătămate de a se prevala de decizia instanței de contencios constituțional pentru a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului administrativ individual vătămător și în situația în care, ulterior emiterii acestuia, ordonanța ce a constituit temeiul legal al acestuia a fost declarată neconstituțională.

Prin urmare, actul administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanță care au fost declarate ca fiind neconstituționale este lipsit de efecte juridice, nu mai are suport legal și nu mai există nici un temei pentru menținerea acestuia. In consecință, date fiind considerentele expuse, soluția instanței de fond în ceea ce privește anularea Ordinul nr. 1669 din 05 octombrie 2009 este corectă. In altă ordine, sentința este însă greșită sub aspectul reintegrării intimatului-reclamant în funcția deținută anterior ordinului anulat și întinderii despăgubirilor bănești acordate. Din înscrisurile dosarului rezultă că atât ordinul de numire cât și cel de eliberare din funcție au fost emise având ca temei legal ordonanțe de urgență ale guvernului afectate de viciul de neconstituționale, astfel cum s-a menționat anterior.

De asemenea, funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009 are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență etc.), astfel că și ordinul de numire în funcția de director coordonator adjunct a reclamantului este lipsit de efecte juridice. De altfel, Curtea Constituțională în considerentele Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 a reținut că „începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să își producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Acesta este un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ". In consecință, soluția de reintegrare a intimatului-reclamant este greșită, nemaiexistând funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea, reclamantul neputându-se prevala de un act administrativ de numire lipsit de temei legal. Instanța de recurs apreciază că nu este corectă soluția primei instanțe nici cu privire la drepturile bănești acordate reclamantului.

Este cert că punerea în aplicare a celor două ordonanțe de urgență menționate, prin numirea și revocarea din postul de director coordonator adjunct, din motive ce exclud culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acestuia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se impun a fi înlăturate prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 105/2009 și implicit prin ordinul a cărui anulare s-a dispus, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Însă, date fiind considerentele de fapt cât și cele normative prezentate anterior, care nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării în funcție și plății drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte apreciază că obligarea autorității emitente la plata de despăgubiri constând în drepturi salariale până la data pronunțării prezentei deciziei reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului. Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1), (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată astfel: va respinge cererea reclamantului privind reintegrarea în funcția de director coordonator la Casa de Cultură a Studenților Pitești; va obliga pârâții la plata drepturilor salariale de la data emiterii ordinului anulat, până la pronunțarea prezentei decizii; va menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și Casa de Cultură a Studenților Pitești, împotriva sentinței civile nr. 56/F-CONT din 19 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării și reduce despăgubirile la drepturile salariale cuvenite, până la data pronunțării prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.