ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Reclamantul M.M.C. a chemat în judecată Casa de Cultură a

Studenților Pitești și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și a solicitat constatarea nulității Ordinului nr. 653 din 24 aprilie

2009, emis de Ministerul Tineretului și Sportului prin care s-a dispus

încetarea contractului său de muncă, reintegrarea în funcția de director a

Casei de Cultură a Studenților deținută anterior și plata drepturilor cuvenite,

potrivit art. 78 alin. (1) C. muncii.

În motivarea acțiunii

a susținut că, începând cu data de 24 noiembrie 2004 a ocupat prin concurs pe

perioadă nedeterminată funcția de director la Casa de Cultură a Studenților

Pitești, iar prin ordinul contestat, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, s-a desființat această funcție, încetându-i raportul de muncă

potrivit art. 65 alin. (1) C. muncii, începând cu data de 23 mai 2009.

A mai susținut că,

acest ordin este nelegal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 care a stat la baza

emiterii lui a fost declarată neconstituțională, la fel ca și O.U.G. nr.

105/2009 care a preluat integral forma și conținutul celei dintâi.

De asemenea, a

încălcat și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii, pentru că în

cuprinsul actului administrativ în discuție nu a indicat lista locurilor de

muncă vacante, disponibile și termenul în care putea opta pentru ocuparea unui

alt loc de muncă, precum și dispozițiile art. 62 alin. (2) C. muncii,

nemenționând termenul în care poate fi contestat și instanța competentă,

omisiuni care atrag nulitatea lui.

Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 492/F-C din 21 decembrie 2011 a admis acțiunea formulată de

reclamant și a anulat Ordinul nr. 653 din 24 aprilie 2009, emis de Ministerul

Tineretului și Sportului, dispunând reintegrarea reclamantului pe funcția

publică deținută anterior.

Totodată, a obligat

pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului la plata

drepturilor salariale și a tuturor despăgubirilor prevăzute de art. 78 alin.

(1) C. muncii, plus 140 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. d)

C. muncii nu au fost îndeplinite întrucât în cuprinsul ordinului nu a fost

menționată lista eventualelor, locuri de muncă vacante și nici termenul în care

reclamantul le putea ocupa, iar adresa prin care i s-a comunicat absența

locurilor de muncă disponibile este ulterioară concedierii.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Ministerul Educației Cercetării Tineretului și

Sportului și Casa de Cultură a Studenților Pitești, criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de

Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului.

Printr-o primă

critică, recurentul a susținut că instanța de fond a încălcat normele de

procedură în ceea ce privește citarea sa la adresa corectă respectiv din

București, fiind din greșeală citat în str. V.C.

Ministerul Educației

Cercetării Tineretului și Sportului arată că a luat la cunoștință de existența

litigiului la data de 30 noiembrie 2011, când Curtea de Apel Pitești i-a

solicitat documentele care au stat la baza emiterii Ordinului Ministrului

Tineretului și Sportului nr. 653/2009.

Recurentul susține,

printr-o altă critică, că nu are calitate procesuală în cauză, întrucât prin

O.U.G. nr. 115/2009, Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului

s-a desființat iar prin H.G. nr. 141/2010 a fost înființată Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret care, în prezent, are aceleași atribuții și

îndeplinește aceleași funcții ale fostului M.T.S.

Recursul declarat de

Casa de Cultură a Studenților Pitești.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a

Ordinului nr. 653 din 24 aprilie 2009, ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a

ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în

raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale.

Recursurile sunt

nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Referitor la critica

formulată de recurentul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și

Sportului privind încălcarea de către instanța de fond a normelor de procedură

în ceea ce privește citarea acestuia, urmează să se constate că potrivit

"Dovezii de îndeplinire a procedurii de citare" aflată la dosarul de

recurs, recurentul a fost citat în mod corect la sediul acestuia din Str. G.B.,

București.

Cât privește lipsa

calității procesuale, întrucât actul administrativ a cărei anulare se solicită

a fost emis de o altă instituție, cu personalitate juridică, Ministerul

Tineretului și Sportului nefiind una și aceeași persoană cu Ministerul

Educației Cercetării Tineretului și Sportului, această critică este nefondată,

deoarece Ministerul Tineretului și Sportului a fost înființat prin comasarea

acestui minister cu cel al Educației, preluând întreaga activitate a celor două

ministere aflate în componența sa.

Pe fondul cauzei,

ambele recursuri sunt nefondate.

În fapt, prin Ordinul

nr. 109 din 24 noiembrie 2009, reclamantul a fost numit prin concurs, începând

cu data de 24 noiembrie 2009, în funcția de director al Casei de Cultură a

Studenților Pitești, post desființat ulterior potrivit art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice potrivit cărora funcțiile publice, funcțiile publice

specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea

de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, care face

parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în

termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență.

Prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări

formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că

această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate,

întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin.

(6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență (...) nu pot

afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)".

Ordinul contestat se

constată a fi nelegal, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.

1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea

obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de

urgență, s-a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

În aceste condiții,

instanța de fond a reținut corect că actul administrativ prin care a fost

desființată funcția de conducere ocupată de reclamant și a încetat raportul de

muncă al acestuia este lipsit de fundament legal, actul normativ în temeiul

căruia a fost emis fiind declarat neconstituțional.

În condițiile în care

la emiterea Ordinului nr. 653/2009 s-au avut în vedere dispozițiile art. 65

alin. (1) C. muncii, care reglementează concedierea pentru motive care nu țin

de persoana salariatului, dat fiind adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, declarată

neconstituțională, susținerile acelorași recurenți-pârâți în sensul că ordinul

îndeplinește toate condițiile de fond și formă cerute de C. muncii, sunt

lipsite de relevanță, astfel că și acest motiv de recurs va fi respins ca

nefondat.

Referitor la

despăgubirile acordate de prima instanță ca urmare a anulării actului

administrativ contestat și a reintegrării reclamantului în funcția deținută

anterior, Înalta Curte constată că această măsură este legală și corectă și

este o consecință a restabilirii cu caracter retroactiv a situației anterioare.

Astfel dispozițiile

art. 80 C. muncii prevăd în alin. (1) că: În cazul în care concedierea a fost

efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va

obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

salariatul.

Iar la alin. (2) că:

La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va

repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.

Atât în jurisprudență

cât și în doctrină s-a stabilit că instanța, atunci când dispune anularea

măsurii de concediere, dispune și obligarea angajatorului aflat în culpă la

plata unei despăgubiri egale cu salariile actualizate cu indicele de inflație.

Lipsirea salariatului

de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, produs ca urmare a

concedierii nelegale, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data

concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse, ca

efect al anulării măsurii de concediere și al repunerii părților în situația

anterioară.

Referitor la

cheltuielile de judecată acordate reclamantului, Înalta Curte reține că soluția

este în acord cu dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu

care:

"Partea care

cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată."

Recurenții-pârâți,

fiind părțile care au pierdut procesul, la cererea reclamantului, au fost

obligați în mod legal la plata sumei indicate, reprezentând onorariul de

avocat.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța

de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

și Casa de Cultură a Studenților Pitești împotriva Sentinței nr. 492/F-C din 21

decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL