ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.M.C. a chemat în judecată Casa de Cultură a Studenților Pitești și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a solicitat constatarea nulității Ordinului nr. 653 din 24 aprilie 2009, emis de Ministerul Tineretului și Sportului prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă, reintegrarea în funcția de director a Casei de Cultură a Studenților deținută anterior și plata drepturilor cuvenite, potrivit art. 78 alin. (1) C. muncii. În motivarea acțiunii a susținut că, începând cu data de 24 noiembrie 2004 a ocupat prin concurs pe perioadă nedeterminată funcția de director la Casa de Cultură a Studenților Pitești, iar prin ordinul contestat, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, s-a desființat această funcție, încetându-i raportul de muncă potrivit art. 65 alin. (1) C. muncii, începând cu data de 23 mai 2009. A mai susținut că, acest ordin este nelegal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 care a stat la baza emiterii lui a fost declarată neconstituțională, la fel ca și O.U.G. nr. 105/2009 care a preluat integral forma și conținutul celei dintâi. De asemenea, a încălcat și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii, pentru că în cuprinsul actului administrativ în discuție nu a indicat lista locurilor de muncă vacante, disponibile și termenul în care putea opta pentru ocuparea unui alt loc de muncă, precum și dispozițiile art. 62 alin. (2) C. muncii, nemenționând termenul în care poate fi contestat și instanța competentă, omisiuni care atrag nulitatea lui.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 492/F-C din 21 decembrie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Ordinul nr. 653 din 24 aprilie 2009, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, dispunând reintegrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior. Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului la plata drepturilor salariale și a tuturor despăgubirilor prevăzute de art. 78 alin. (1) C. muncii, plus 140 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii nu au fost îndeplinite întrucât în cuprinsul ordinului nu a fost menționată lista eventualelor, locuri de muncă vacante și nici termenul în care reclamantul le putea ocupa, iar adresa prin care i s-a comunicat absența locurilor de muncă disponibile este ulterioară concedierii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului și Casa de Cultură a Studenților Pitești, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului. Printr-o primă critică, recurentul a susținut că instanța de fond a încălcat normele de procedură în ceea ce privește citarea sa la adresa corectă respectiv din București, fiind din greșeală citat în str. V.C. Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului arată că a luat la cunoștință de existența litigiului la data de 30 noiembrie 2011, când Curtea de Apel Pitești i-a solicitat documentele care au stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Tineretului și Sportului nr. 653/2009.

Recurentul susține, printr-o altă critică, că nu are calitate procesuală în cauză, întrucât prin O.U.G. nr. 115/2009, Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului s-a desființat iar prin H.G. nr. 141/2010 a fost înființată Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret care, în prezent, are aceleași atribuții și îndeplinește aceleași funcții ale fostului M.T.S. Recursul declarat de Casa de Cultură a Studenților Pitești. Recurenta a susținut, în esență, că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 653 din 24 aprilie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Referitor la critica formulată de recurentul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului privind încălcarea de către instanța de fond a normelor de procedură în ceea ce privește citarea acestuia, urmează să se constate că potrivit "Dovezii de îndeplinire a procedurii de citare" aflată la dosarul de recurs, recurentul a fost citat în mod corect la sediul acestuia din Str. G.B., București.

Cât privește lipsa calității procesuale, întrucât actul administrativ a cărei anulare se solicită a fost emis de o altă instituție, cu personalitate juridică, Ministerul Tineretului și Sportului nefiind una și aceeași persoană cu Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, această critică este nefondată, deoarece Ministerul Tineretului și Sportului a fost înființat prin comasarea acestui minister cu cel al Educației, preluând întreaga activitate a celor două ministere aflate în componența sa. Pe fondul cauzei, ambele recursuri sunt nefondate. În fapt, prin Ordinul nr. 109 din 24 noiembrie 2009, reclamantul a fost numit prin concurs, începând cu data de 24 noiembrie 2009, în funcția de director al Casei de Cultură a Studenților Pitești, post desființat ulterior potrivit art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice potrivit cărora funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)". Ordinul contestat se constată a fi nelegal, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, s-a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009. În aceste condiții, instanța de fond a reținut corect că actul administrativ prin care a fost desființată funcția de conducere ocupată de reclamant și a încetat raportul de muncă al acestuia este lipsit de fundament legal, actul normativ în temeiul căruia a fost emis fiind declarat neconstituțional.

În condițiile în care la emiterea Ordinului nr. 653/2009 s-au avut în vedere dispozițiile art. 65 alin. (1) C. muncii, care reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, dat fiind adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituțională, susținerile acelorași recurenți-pârâți în sensul că ordinul îndeplinește toate condițiile de fond și formă cerute de C. muncii, sunt lipsite de relevanță, astfel că și acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat. Referitor la despăgubirile acordate de prima instanță ca urmare a anulării actului administrativ contestat și a reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior, Înalta Curte constată că această măsură este legală și corectă și este o consecință a restabilirii cu caracter retroactiv a situației anterioare.

Astfel dispozițiile art. 80 C. muncii prevăd în alin. (1) că: În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Iar la alin. (2) că: La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. Atât în jurisprudență cât și în doctrină s-a stabilit că instanța, atunci când dispune anularea măsurii de concediere, dispune și obligarea angajatorului aflat în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile actualizate cu indicele de inflație.

Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, produs ca urmare a concedierii nelegale, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse, ca efect al anulării măsurii de concediere și al repunerii părților în situația anterioară. Referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamantului, Înalta Curte reține că soluția este în acord cu dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Recurenții-pârâți, fiind părțile care au pierdut procesul, la cererea reclamantului, au fost obligați în mod legal la plata sumei indicate, reprezentând onorariul de avocat.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Casa de Cultură a Studenților Pitești împotriva Sentinței nr. 492/F-C din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2013. Procesat de GGC - CL