ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 24 septembrie 2010, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul M.M.C. a chemat în judecată pe pârâții C.C.S. Pitești și M.E.C.T.S. și a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 653/2009, prin care i-a încetat contractul de muncă nr. 109 din 24 noiembrie 2009, reintegrarea sa în postul de director deținut anterior și plata drepturilor salariale și/sau a prestațiilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data emiterii actului și până la reîncadrarea efectivă. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că începând cu data de 24 noiembrie 2004, a ocupat prin concurs, funcția de director al C.C.S.

Pitești, iar prin ordinul de mai sus, i-au încetat raporturile de muncă în temeiul art. 65 alin. (l) C. muncii, raportat la art. II alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009. A arătat reclamantul că actul administrativ individual atacat este nelegal, deoarece O.U.G. nr. 37/2000, care a stat la baza emiterii sale a fost declarată neconstituțională, la fel și O.U.G. nr. 105/2009, ulterioară acesteia. Pârâta C.C.S. a invocat prin întâmpinarea depusă, excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de lipsa procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 iar Curtea, din oficiu, excepția tardivității introducerii acțiunii. Prin sentința nr. 242 din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de M.M.C.

în contradictoriu cu C.C.S. Pitești și M.E.C.T.S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. ll din Legea nr. 554/2004, (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (l) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Or, în cauză, acțiunea a fost formulată la data de 24 septembrie 2010, după expirarea termenului de 6 luni de la comunicarea Ordinului nr. 653/2009, prevăzut de normele legale suscitate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că față de data publicării în M. Of. a deciziei de neconstituționalitate, plângerea prealabilă a fost formulată în termen. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 24 septembrie 2010, reclamantul M.M.C., prevalându-se de decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale a României prin care s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, a solicitat anularea actului administrative, Ordinul nr. 653/2009 prin care a fost eliberat din funcția de director al C.C.S. Pitești; reintegrarea sa în funcția de director deținută anterior și plata drepturilor salariale majorate și actualizate de la data emiterii actului și până la reîncadrarea efectivă. În mod nelegal prima instanță, prin sentința recurată, a admis excepția tardivității acțiunii și a procedat, pe acest temei, la respingerea acțiunii reclamantului ca tardivă.

În litigiul dedus judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că „în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză (cum este cazul în speță - n.n.), acțiunea (care potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative - n.n.) poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I”. În aceste condiții, este indiscutabil că legiuitorul a înțeles să deroge de la dispozițiile din legea contenciosului administrativ care reglementează obligativitatea procedurii prealabile și termenul de 6 luni de la comunicarea actului administrativ atacat, pentru introducerea cererii, condițiile de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ce se cer a fi întrunite cumulativ, fiind existenta unei decizii de declarare a neconstituționalității unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță care sunt vătămătoare ale unui drept sau unui interes legitim al unei persoane și introducerea acțiunii în contencios administrativ într-un termen de decădere de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I. Cele două condiții, mai sus menționate, sunt întrunite în cauză, reclamantul introducând acțiunea până la împlinirea termenului de un an de publicarea deciziei Curții Constituționale în M. Of., astfel că Înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca tardivă reținând că a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (l) din Legea nr. 554/2004. În raport cu cele mai sus arătate, constatând că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată fără a se judeca fondul pricinii, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de reclamantul M.M.C., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M.C. împotriva sentinței nr. 242 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.