ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de

24 septembrie 2010, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul M.M.C. a

chemat în judecată pe pârâții C.C.S. Pitești și M.E.C.T.S. și a solicitat

constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 653/2009, prin care i-a încetat

contractul de muncă nr. 109 din 24 noiembrie 2009, reintegrarea sa în postul de

director deținut anterior și plata drepturilor salariale și/sau a prestațiilor

salariale indexate, majorate și reactualizate de la data emiterii actului și

până la reîncadrarea efectivă.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că începând cu data de 24 noiembrie 2004, a ocupat prin concurs,

funcția de director al C.C.S. Pitești, iar prin ordinul de mai sus, i-au

încetat raporturile de muncă în temeiul art. 65 alin. (l) C. muncii, raportat

la art. II alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009.

A arătat reclamantul că actul

administrativ individual atacat este nelegal, deoarece O.U.G. nr. 37/2000, care

a stat la baza emiterii sale a fost declarată neconstituțională, la fel și

O.U.G. nr. 105/2009, ulterioară acesteia.

Pârâta C.C.S. a invocat prin

întâmpinarea depusă, excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de lipsa

procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 iar

Curtea, din oficiu, excepția tardivității introducerii acțiunii.

Prin sentința nr. 242 din 27 octombrie

2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ, a

respins, ca tardivă, acțiunea formulată de M.M.C. în contradictoriu cu C.C.S. Pitești

și M.E.C.T.S.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că potrivit art. ll din Legea nr. 554/2004, (1) Cererile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract

administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se

pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la

plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului

nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de

soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal

de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut

la art. 2 alin. (l) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ

emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii

prealabile;

e)

data încheierii procesului-verbal de

finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Or, în cauză, acțiunea a fost

formulată la data de 24 septembrie 2010, după expirarea termenului de 6 luni de

la comunicarea Ordinului nr. 653/2009, prevăzut de normele legale suscitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul M.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că

față de data publicării în M. Of. a deciziei de neconstituționalitate,

plângerea prealabilă a fost formulată în termen.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată la data de 24 septembrie 2010, reclamantul M.M.C.,

prevalându-se de decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale

a României prin care s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este

neconstituțională, a solicitat anularea actului administrative, Ordinul nr. 653/2009

prin care a fost eliberat din funcția de director al C.C.S. Pitești;

reintegrarea sa în funcția de director deținută anterior și plata drepturilor

salariale majorate și actualizate de la data emiterii actului și până la

reîncadrarea efectivă.

În mod nelegal prima instanță, prin

sentința recurată, a admis excepția tardivității acțiunii și a procedat, pe

acest temei, la respingerea acțiunii reclamantului ca tardivă.

În litigiul dedus judecății sunt

aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că „în

situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea

unei excepții ridicate în altă cauză (cum este cazul în speță - n.n.), acțiunea

(care potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect

acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale

Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și,

după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ

sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative - n.n.) poate fi

introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în

limitele unui termen de decădere

de un an, calculat de la data publicării

deciziei

Curții

Constituționale în M. Of. al

României, Partea

I”.

În aceste condiții, este indiscutabil

că legiuitorul a înțeles să deroge de la dispozițiile din legea contenciosului

administrativ care reglementează obligativitatea procedurii prealabile și

termenul de 6 luni de la comunicarea actului administrativ atacat, pentru

introducerea cererii, condițiile de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe

prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ce se cer a fi întrunite

cumulativ, fiind existenta unei decizii de declarare a neconstituționalității

unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță care sunt vătămătoare ale unui

drept sau unui interes legitim al unei persoane și introducerea acțiunii în

contencios administrativ într-un termen de decădere de un an de la data

publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea

I.

Cele două condiții, mai sus

menționate, sunt întrunite în cauză, reclamantul introducând acțiunea până la

împlinirea termenului de un an de publicarea deciziei Curții Constituționale în

M. Of., astfel că Înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a

respins acțiunea reclamantului, ca tardivă reținând că a fost depășit termenul

de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

În raport cu cele mai sus arătate,

constatând că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată fără a

se judeca fondul pricinii, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, admiterea recursului declarat de reclamantul M.M.C.,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.M.C. împotriva

sentinței nr. 242 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 iunie 2011.