ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5629/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanțe

Prin sentința nr. 172 din

30 iulie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția de comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției,

invocate de pârâta A.N.S.V.S.A.; a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a D.S.V.S.A. Argeș și a respins cererea față de aceasta, ca formulată

împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea

formulată de reclamantul B.I.; a anulat Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009

al A.N.S.V.S.A. și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul (funcția)

deținut anterior cea de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeș.

Totodată, a obligat

pârâta A.N.S.V.S.A. la plata, către reclamant, a sumelor reprezentând diferența

între salariul obținut în funcția de conducere din care a fost eliberat nelegal

și salariul obținut în funcțiile deținute ca urmare a Ordinului nr. 69672 din 23

mai 2009 și a deciziei nr. 172 din 02 decembrie 2009.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiate

excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile

și a prescripției acțiunii, motivat de împrejurarea că

reclamantul

a sesizat instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 9 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004, ca o consecință a faptului că O.U.G. nr. 37/2009, în baza

căreia a fost emisă decizia atacată, a fost declarată neconstituțională prin

decizia din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, iar potrivit

art.

7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, î

n cazul acțiunilor care

privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Referitor la excepția

prescripției, instanța a reținut, pe de-o parte, că potrivit art. 9 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004,

acțiunea poate fi introdusă direct la

instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de

decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții

Constituționale în M. Of. al României, Partea I, pe de altă parte, art. 11

alin. (4) din lege arată că ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se

consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter

normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

A fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

D.S.V.S.A. Argeș, pentru

considerentul că Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 atacat, a fost emis de

președintele A.N.S.V.S.A., raportul de serviciu fiind încheiat față de această

autoritate.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că actul administrativ

contestat a fost lipsit de orice fundament legal, ca urmare a Deciziei nr. 1257

din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși

prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de

aprobare.

Prin

urmare, dacă temeiul juridic al măsurilor luate a fost desființat prin decizia

pronunțată de Curtea Constituțională la 7 octombrie 2009, temei care a

reprezentat singura motivare a actului administrative contestat înseamnă că

actele administrative emise în baza acestuia își pierd fundamentul, iar față de

faptul că măsurile luate prin acestea nu respectă prevederile art. 3 lit. f),

art. 99 lit. b) și

art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999, acestea

sunt nelegale, urmând a fi anulate.

În altă ordine de idei, acceptul reclamantului pentru modificarea

raportului său de serviciu nu a constituit o alegere liberă de natură a lăsa

fără obiect acțiunea sa în anularea ordinului atacat, astfel că reclamantul

justifică în continuare interesul de a obține anularea ordinului, susținerile

pârâtului fiind nefondate.

Instanța a mai constatat

că

postul de

director executiv adjunct a fost

reînființat prin Ordinul nr. 1247 din 10 mai 2010 al A.N.S.V.S.A.

, astfel că

reintegrarea pe același post este posibilă,

față de dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

În ce privește prejudiciul

material suferit, prima instanță a reținut faptul că r

eclamantul

a obținut în continuare salariu de la autoritatea pârâtă, fiind încadrat,

potrivit

Ordinului nr. 69672 din 23 mai 2009, în funcția publică de

execuție, de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de

salarizare, în cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, cu un

salariu de bază de 2.019 lei plus sporurile legale, iar prin decizia nr. 172

din 02 decembrie 2009, a A.N.S.V.S.A., a fost numit, prin transfer în interes

de serviciu, în funcția publică de execuție, de consilier, clasa I, grad

profesional superior, treapta I de salarizare.

Ca atare,

cererea a fost admisă pentru diferența între salariul obținut

anterior în funcția publică desființată nelegal și salariul obținut în

funcțiile ocupate ulterior.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs pârâta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În esență,

recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a

fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru că Ordinul nr. 69502 din 23

aprilie 2009 emis de președintele A.N.S.V.S.A., prin care intimatul-reclamant a

fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A.

Argeș nu a făcut decât să pună în aplicare prevederile imperative ale art. III

din O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la cea dată.

A mai arătat că funcțiile și posturile vizate de art. III din O.U.G. nr.

37/2009, „au fost desființate”, astfel că, neîntemeiat instanța de fond a

reținut că eliberarea intimatului-reclamant din funcția deținută s-a făcut ca

urmare a „reorganizării activității prin reducerea posturilor”.

Desființarea funcției s-a produs „ope legis” cu consecința încetării

raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant.

A mai arătat că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și

produc efecte numai pentru viitor, normele constatate neconstituționale încetându-și

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, astfel că, la momentul emiterii ordinul contestat rezultă că

acesta a avut temei legal și a produs efecte juridice valabile.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și de drept relevante

Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea

contenciosului administrativ este Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 emis de

președintele A.N.S.V.S.A., prin care s-a dispus încetarea raportului de

serviciu al intimatului-reclamant, prin eliberarea din funcția publică de

conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeș, în temeiul art. III

din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

Intimatului-reclamant, ocupant al funcției publice de conducere

desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice până la

data de 25 mai 2009, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea

din funcție, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 188/1999.

Curtea de apel a reținut corect că actul administrativ contestat a fost lipsit

de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de

aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență,

devenite parte integrantă a legii de aprobare.

Acceptarea tezei susținute de recurentul-reclamant, în sensul că ordinul

își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare la data

emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care

nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei

declarate neconstituționale.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu

există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 172 din 30 iulie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția de comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2010.