ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5629/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 172 din 30 iulie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția de comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției, invocate de pârâta A.N.S.V.S.A.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.S.V.S.A. Argeș și a respins cererea față de aceasta, ca formulată împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea formulată de reclamantul B.I.; a anulat Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul (funcția) deținut anterior cea de director executiv adjunct al D.S.V.S.A.

Argeș. Totodată, a obligat pârâta A.N.S.V.S.A. la plata, către reclamant, a sumelor reprezentând diferența între salariul obținut în funcția de conducere din care a fost eliberat nelegal și salariul obținut în funcțiile deținute ca urmare a Ordinului nr. 69672 din 23 mai 2009 și a deciziei nr. 172 din 02 decembrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiate excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și a prescripției acțiunii, motivat de împrejurarea că reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca o consecință a faptului că O.U.G.

nr. 37/2009, în baza căreia a fost emisă decizia atacată, a fost declarată neconstituțională prin decizia din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, iar potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, î n cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă. Referitor la excepția prescripției, instanța a reținut, pe de-o parte, că potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I, pe de altă parte, art. 11 alin. (4) din lege arată că ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.S.V.S.A. Argeș, pentru considerentul că Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 atacat, a fost emis de președintele A.N.S.V.S.A., raportul de serviciu fiind încheiat față de această autoritate. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal, ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare.

Prin urmare, dacă temeiul juridic al măsurilor luate a fost desființat prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională la 7 octombrie 2009, temei care a reprezentat singura motivare a actului administrative contestat înseamnă că actele administrative emise în baza acestuia își pierd fundamentul, iar față de faptul că măsurile luate prin acestea nu respectă prevederile art. 3 lit. f), art. 99 lit. b) și art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999, acestea sunt nelegale, urmând a fi anulate. În altă ordine de idei, acceptul reclamantului pentru modificarea raportului său de serviciu nu a constituit o alegere liberă de natură a lăsa fără obiect acțiunea sa în anularea ordinului atacat, astfel că reclamantul justifică în continuare interesul de a obține anularea ordinului, susținerile pârâtului fiind nefondate.

Instanța a mai constatat că postul de director executiv adjunct a fost reînființat prin Ordinul nr. 1247 din 10 mai 2010 al A.N.S.V.S.A. , astfel că reintegrarea pe același post este posibilă, față de dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. În ce privește prejudiciul material suferit, prima instanță a reținut faptul că r eclamantul a obținut în continuare salariu de la autoritatea pârâtă, fiind încadrat, potrivit Ordinului nr. 69672 din 23 mai 2009, în funcția publică de execuție, de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, cu un salariu de bază de 2.019 lei plus sporurile legale, iar prin decizia nr. 172 din 02 decembrie 2009, a A.N.S.V.S.A., a fost numit, prin transfer în interes de serviciu, în funcția publică de execuție, de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.

Ca atare, cererea a fost admisă pentru diferența între salariul obținut anterior în funcția publică desființată nelegal și salariul obținut în funcțiile ocupate ulterior. 2. Recursul pârâtei A.N.S.V.S.A. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru că Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 emis de președintele A.N.S.V.S.A., prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeș nu a făcut decât să pună în aplicare prevederile imperative ale art. III din O.U.G.

nr. 37/2009, în vigoare la cea dată. A mai arătat că funcțiile și posturile vizate de art. III din O.U.G. nr. 37/2009, „au fost desființate”, astfel că, neîntemeiat instanța de fond a reținut că eliberarea intimatului-reclamant din funcția deținută s-a făcut ca urmare a „reorganizării activității prin reducerea posturilor”. Desființarea funcției s-a produs „ope legis” cu consecința încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant. A mai arătat că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și produc efecte numai pentru viitor, normele constatate neconstituționale încetându-și efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, astfel că, la momentul emiterii ordinul contestat rezultă că acesta a avut temei legal și a produs efecte juridice valabile.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1.Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 emis de președintele A.N.S.V.S.A., prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al intimatului-reclamant, prin eliberarea din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeș, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Intimatului-reclamant, ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice până la data de 25 mai 2009, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Curtea de apel a reținut corect că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare. Acceptarea tezei susținute de recurentul-reclamant, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G.

nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 172 din 30 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția de comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.