ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3387/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3387/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, reclamanta A.G. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul

României, A.N.V., A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

- anularea O.U.G. nr. 37/2009;

- anularea preavizului nr. 23298 din 24 aprilie 2009

emis de A.N.A.F.;

- anularea Ordinului nr. 1095 din 22 mai 2009

emis de A.N.V.;

- anularea Ordinului nr. 1336 din 23 mai 2009

emis de A.N.V.;

- reintegrarea în funcția de director executiv

al D.J.A.O.V. Argeș;

- obligarea ultimelor trei pârâte la plata

diferenței dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit în calitate de director

executiv și salariul efectiv încasat în funcția publică în care a fost numită,

calculată de la data de 23 mai 2009 până la reintegrarea în funcția avută;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată.

întemeiat acțiunea.

Reclamanta arată că O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este nelegală

și neconstituțională.

Ordinele nr. 1095 din 22 mai 2009 și nr. 1336

din 23 mai 2009 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor legale cuprinse în

Legea nr. 188/1999.

Funcția publică de conducere ocupată ar fi

trebuit să se desființeze începând cu data de 25 mai 2009, când expira termenul

de 32 de zile și nu cu data de 23 mai 2009 (sâmbăta) când s-a dispus eliberarea

reclamantei din funcție.

O.U.G. nr. 37/2009 nu a creat un nou caz de

eliberare din funcția publică, astfel încât prevederile art. 99 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999 trebuiau respectate.

Pentru numirea în funcția publică de șef

B.F.C.A.P. s-a făcut trimitere la „cererea” reclamantei prin care s-a exprimat

opțiunea pentru această funcție.

Reclamanta a menționat expres în cerere că

opțiunea s-a manifestat ca urmare a obligației impuse prin preaviz și pentru

exercitarea dreptului la muncă.

Ordinul nr. 1336/2009 a fost emis de o

autoritate necompetentă.

Potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea A.N.V., directorii executivi ai direcțiilor

județene sunt numiți prin ordin al președintelui A.N.A.F.

În mod firesc și destituirea din funcție trebuie

să urmeze aceeași procedură.

3.1. Întâmpinarea D.R.A.O.V. Craiova, în nume

propriu și pentru A.N.V.

3.1.1. Capătul de cerere privind anularea O.U.G.

nr. 37/2009 este inadmisibil.

Ordonanțele guvernului nu sunt acte

administrative și nu pot fi atacate pe cale principală, ci numai pe calea

excepției de neconstituționalitate, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

3.1.2. În ceea ce privește anularea Ordinelor

nr. 1095 din 22 mai 2009 și nr. 1310/2009 se ridică excepția lipsei procedurii

prealabile, se invocă dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

3.1.3. În ceea ce privește

legalitatea și temeinicia Ordinelor nr. 1055/2009 și nr. 1336/2009 se invocă

următoarele aspecte:

- actele administrative atacate sunt

motivate în fapt și în drept;

- a fost respectat termenul de

preaviz;

- au fost respectate prevederile

art. 99 alin. (1) lit. b) coroborate cu art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999

republicată și modificată;

- O.U.G. nr. 37/2009 era în vigoare

la data emiterii actelor administrative atacate;

- opțiunea reclamantei pentru un alt

post a fost dată în mod expres;

- singurul prejudiciu material îl

reprezintă sporul de conducere care a fost de 22% în loc de 45%.

4.1. Se invocă excepția lipsei de

interes a reclamantei.

Deoarece reclamanta și-a exprimat

opțiunea de a fi numită în funcția publică de conducere de șef birou, aceasta

nu mai are interes în a solicita anularea Ordinelor nr. 1095/2009, nr. 1336/2009,

preavizului nr. 23298/2009, O.U.G. nr. 37/2009.

4.2. Se invocă inadmisibilitatea

capătului de cerere privind anularea O.U.G. nr. 37/2009, în raport de

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

4.3. Pe fondul cauzei se solicită

respingerea acțiunii ca neîntemeiată:

- au fost respectate prevederile

art. III din O.U.G. nr. 37/2009, ale art. 56 lit. e), art. 99 alin. (1) lit. b)

și alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Guvernul României.

5.1. Se invocă excepția

inadmisibilității primului petit al acțiunii, potrivit art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

5.2. Excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 este inadmisibilă, prin raportare la

dispozițiile art. 10 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.

5.3. Pe fondul cererii de anulare a

O.U.G. nr. 47/2009 se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

5.4. Cu privire la celelalte petite

ale cererii se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, neexistând

identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Publice a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat:

6.1. Pe cale de excepție, admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive.

6.2. Pe fondul cauzei, respingerea

acțiunii ca fiind lipsită de interes, în raport de opțiunea clară a reclamantei

de a fi numită pe un alt post.

Prin Sentința nr. 8/F-CONT din 13

ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile ridicate de A.N.V.,

excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului și excepția

inadmisibilității cererii ridicată de Guvern și de A.N.V. A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a

respins cererea față de acesta, a admis în parte cererea formulată de

reclamanta A.G. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, A.N.V. și A.N.A.F..

A anulat Ordinele nr. 1095 din 22 mai 2009 al A.N.A.F. și nr. 1336 din 23 mai 2009

al A.N.A.F. – A.N.V. și a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de

director executiv al D.J.A.O.V. Argeș. A respins capătul de cerere privind anularea

O.U.G. nr. 37/2009 ca rămas fără obiect, precum și capătul de cerere privind plata

drepturilor bănești, diferență de salariu și cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată.

avute în vedere de Curtea de Apel Pitești.

8.1. Excepția inadmisibilității este

neîntemeiată, deoarece potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin

ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de

contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în

măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității

ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

8.2. Excepția lipsei calității

procesuale pasive a Guvernului României este neîntemeiată în raport de primul

capăt al acțiunii.

8.3. Excepția lipsei procedurii

prealabile a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că la dosar s-a

depus dovada cerută de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

8.4. Excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.F.P. a fost admisă în raport de dispozițiile art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 și art. 1 din H.G. nr. 109/2009.

8.5. Excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 este admisibilă, însă, datorită

deciziei pronunțate de Curtea Constituțională, primul capăt de cerere devine

lipsit de obiect.

8.6. Deoarece O.U.G. nr. 37/2009 și

O.U.G. nr. 105/2009 au fost cenzurate prin decizii ale Curții Constituționale,

Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 nu mai are temei juridic.

Pe cale de consecință, nici Ordinul

nr.1336 din 23 mai 2009 nu mai poate subzista.

8.7. Preavizul a cărui anulare s-a

solicitat nu poate fi apreciat ca act administrativ distinct de cele două

ordine, deoarece numai acestea din urmă sunt producătoare de efecte juridice.

8.8. Excepția lipsei de interes nu

este întemeiată, reclamanta și-a exercitat opțiunea de a ocupa funcția publică

vacantă, însă a formulat totodată plângere prealabilă potrivit art. 7 din Legea

nr. 554/2004, ceea ce relevă faptul că aceasta a optat pentru funcția vacantă

deoarece nu a dorit pierderea locului de muncă.

8.9. Au fost încălcate prevederile

art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/ 1999 pentru că, în speță,

desființarea postului s-a făcut printr-un act normativ, iar conținutul

atribuțiilor postului desființat a fost preluat într-un procent majoritar de un

post nou constituit prin același act normativ.

Au fost încălcate și prevederile

art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, în cazul

reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția

publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă

de un an de la data reorganizării.

Totodată, potrivit art. 100 alin. (4)

din Legea nr. 188/1999, reducerea postului reclamantului ar fi trebuit să aibă

loc dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50%

sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv,

ceea ce în speță nu a fost respectat.

Guvernul României.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În mod eronat instanța de fond a

admis cererea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României, întrucât

aceasta a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, intimata-reclamantă nu are raporturi de serviciu cu Guvernul României.

Deși ministerele se organizează și

funcționează în subordinea Guvernului potrivit art.35 din Legea nr.90/2007,

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor,

modificată și completată, recurentul nu poate să fie chemat să răspundă pentru

obligațiile persoanelor juridice aflate în subordine, care sunt subiecte de

drept distincte, cu atribuții și competențe proprii.

Agenția de Administrare Fiscală.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art.304 pct.9 și art.304

1

C. proc. civ.

10.1. La pronunțarea sentinței,

instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 174 alin. (4) din

Constituția României, potrivit cărora, deciziile Curții Constituționale sunt

obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Atunci când s-a dispus eliberarea

din funcție a reclamantei, prevederile O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare și

constituționale.

Astfel, toate actele administrative

încheiate sub imperiul acesteia sunt legale și își produc efecte juridice.

10.2. În mod eronat, instanța de

fond a respins excepția inadmisibilității cererii ca lipsită de interes.

Prin adresa nr. 27153 din 14 mai 2009,

reclamanta și-a exprimat opțiunea și a solicitat să fie numită într-o altă

funcție.

Rezultă că numirea într-o altă

funcție s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și

alin. (5) din Legea nr. 188/1999, iar cererea reclamantei este lipsit de

interes.

10.3. În mod eronat, instanța de

fond a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 100 alin. (5) din

Legea nr. 188/1999.

Reorganizarea a avut la bază

prevederile O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii actelor

administrative atacate și ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene și ale

organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor

bugetare.

10.4. Instanța de fond a fost în

eroare atunci când a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de director

executiv al D.J.A.O.V. Argeș, întrucât acest lucru nu mai este posibil (nu mai

există o funcție similară cu cea pentru care reclamanta a solicitat

reintegrarea).

10.5. Recurenta solicită constatarea

ca nelegală a sentinței recurate sub aspectul plății drepturilor bănești, diferenței

de salariu și a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu

și pentru pârâta A.N.V.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

11.1. Prima instanță a respins

excepția lipsei de interes fără a ține seama că reclamanta nu a dovedit dacă și

în ce măsură Ordinul nr. 1336 din 23 mai 2009 a provocat vătămarea intereselor

sau drepturilor sale recunoscute de lege.

Apărarea reclamantei privind

„consimțământul” limitat nu s-a bazat pe argumente legale.

11.2. Capetele de cerere privind

anularea Ordinului nr. 1095/2009 și nr. 1336/2009 au fost admise cu încălcarea

prevederilor art. 11 alin. (3) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată.

În raport de aceste prevederi

legale, rezultă că cele două ordine nu și-au pierdut fundamentul până la data

pronunțării hotărârii judecătorești.

11.3. Cerința „motivării” ordinului

de destituire nr. 1095/2009 și a celui de numire în noua funcție publică de

conducere nr. 1336/2009 a fost îndeplinită, simpla lecturare a acestora

demonstrând îndeplinirea condiției.

11.4. Adoptarea O.U.G. nr. 37/2009

s-a realizat ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor

financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare.

11.5 Prevederile art. 99 alin. (5)

din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare,

precum și cele referitoare la termenul de preaviz, au fost aplicate în mod

corect.

11.6. Normele legale referitoare la

competența materială de a emite cele două ordine au fost respectate.

Aceeași critică se aduce și în

privința respectării prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999,

cele două condiții urmând să nu fie întrunite cumulativ, fiind suficientă

îndeplinirea uneia dintre ele.

11.7. Nu s-a motivat de către

judecătorul fondului în ce a constat încălcarea art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999.

11.8. Măsura desființării funcției

publice de conducere nu este discriminatorie.

Declararea neconstituționalității

O.U.G. nr. 105/2009 nu are efecte asupra prezentei spețe, având în vedere data

pronunțării sentinței recurate și data la care a fost publicată Decizia Curții

Constituționale.

11.9. Prin emiterea celor două

ordine nu s-a creat reclamantei vreun prejudiciu de natură salarială, singura

diferență fiind sporul de 22% în loc de 45%.

11.10. Reîncadrarea reclamantei nu

este posibilă, deoarece funcția publică pe care o deținea aceasta nu mai

există.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

12.1. În mod greșit instanța de fond

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice.

Actele emise de A.N.A.F. s-au făcut

în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Președintele A.N.A.F. acționează în

calitate de reprezentant legal al ordonatorului principal de credite.

În noul contract de management

încheiat cu noul director coordonator al D.J.A.O.V. Argeș, una dintre părți

este Ministerul Finanțelor Publice.

12.2. Soluția instanței de fond este

greșită în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privitor la plata

drepturilor bănești.

Mai mult, prima instanță nu a

motivat respingerea acestui capăt de cerere.

recurenta-pârâtă D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu și în numele

recurentei-pârâte A.N.V. la recursul formulat de reclamantă.

Se solicită respingerea recursului

ca nefondat.

13.1. Ministerul Finanțelor Publice

nu are calitate procesuală pasivă în speță, deoarece nu este emitentul actelor

atacate.

13.2. Respingerea capătului de

cerere privitor la plata diferenței de drepturi salariale s-a făcut legal,

neexistând nici un prejudiciu adus reclamantei în afara cuantumului sporului de

conducere, iar acesta nu a fost precizat.

II. Considerentele instanței de

recurs.

de pârâtul Guvernul României.

Recursul este nefondat.

1.1. Calitatea procesuală pasivă a

Guvernului României a fost stabilită în raport de capătul I al cererii

formulate, întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, deoarece O.U.G. nr. 37/2009 a fost emisă de acest

pârât.

1.2. Guvernul României nu a fost

obligat să răspundă în locul autorităților ce au emis actele administrative

anulate.

1.3. De altfel, respingându-se

primul capăt de acțiune ca rămas fără obiect, rămânerea în proces în calitate

de pârât precum și faptul că nu s-a dispus nimic în concret în sarcina

Guvernului României, rezultă că recurentul nu este prejudiciat de hotărârea

instanței de fond.

formulate de pârâtele A.N.A.F., Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Craiova și A.N.V.

Recursurile sunt nefondate.

2.1. Legalitatea unui act

administrativ se analizează de către instanța de judecată atât la momentul

emiterii actului, cât și în momentele ulterioare, până la pronunțarea

hotărârii, chiar în recurs.

Este cert că deciziile Curții

Constituționale în materie (în prezent publicate), ce au constatat

neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a

dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, preluând în integralitatea sa reglementarea

din O.U.G. nr. 37/2009 influențează pronunțarea unei hotărâri judecătorești, în

fond și în recurs.

Prevederile art. 18 alin. (3) din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu

au fost ignorate sau încălcate.

În speță, nu se mai pune problema

punerii de acord a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 deoarece, ordonanța a

fost abrogată.

De asemenea dispozițiile art. 11 alin.

(3) din același act normativ au fost pe deplin respectate.

Deciziile Curții Constituționale nu

au fost aplicate în cazurile în care s-a pronunțat deja o hotărâre

judecătorească irevocabilă, aceasta fiind interpretarea corectă a textului.

În ipoteza în care în timpul

soluționării unui litigiu, astfel cum s-a petrecut și în prezenta cauză,

intervine o decizia relevantă a Curții Constituționale, în mod firesc efectele

acesteia se răsfrâng și asupra cauzei pendinte.

Din acest motiv, în mod corect

instanța de fond a constatat că actele administrative atacate, emise în baza

O.G.G. nr. 37/2009 și-au pierdut fundamentul juridic.

2.2. Emiterea celor două ordine

atacate a condus la vătămarea drepturilor reclamantei, izvorâte din acte

administrative anterioare, a căror legalitate nu a fost contestată.

Pierderea unei funcții publice de

conducere reprezintă materializarea prejudiciului suferit de reclamantă.

Împrejurarea că acesteia i s-a

oferit un alt post și care a fost acceptat pentru a nu se pierde locul de

muncă, nu poate să conducă la interzicerea acționării în instanță pentru

anularea actelor administrative nelegale.

Opțiunea făcută de reclamată nu are

nicio influență asupra unei eventuale acțiuni judecătorești și nici asupra

interesului în promovarea sa.

Interesul reclamantei vizează

reintegrarea în postul avut anterior emiterii celor două ordine.

2.3. Prevederile art. 99 alin. (1)

lit. b), art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/ 1999 republicată,

modificată și completată, nu au fost respectate.

Astfel, postul reclamantei nu a fost

redus, ci doar s-a modificat denumirea, iar atribuțiile noului post sunt în

proporție de 95% identice cu cele ale postului ocupat anterior de reclamantă.

S-a stabilit deja că prevederile

O.U.G. nr. 37/2009 nu pot fi invocate pentru a se demonstra legalitatea

ordinelor atacate.

După cum rezultă din lecturarea

textelor de la art. 99 și art. 100 din Statutul funcționarului public, acestea

au încălcat în mod flagrant atât prevederile legale, cât și cele

constituționale.

Orice reorganizare ce implică

reducerea unor posturi se poate realiza numai în baza legii organice și cu

respectarea principiului constituțional al stabilității funcției publice.

2.4. Argumentele referitoare la

aplicarea recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor financiare

internaționale în materia cheltuielilor bugetare nu pot fi primite.

Astfel de recomandări nu au

aplicabilitate directă în dreptul intern.

Este de datoria legislativului și a

celorlalte autorități publice să implementeze măsuri de acest gen, dar numai

sub condiția constituționalității și legalității lor.

2.5. Reintegrarea reclamantei s-a

dispus în mod corect și legal, în lipsa temeiului legal al reorganizării

autorității, cu consecința reducerii postului de conducere ocupat de

reclamantă.

2.6. Instanța de fond nu a reținut

în considerentele sentinței pronunțate aspecte referitoare la discriminare,

competența materială a autorității, sau lipsa motivării ordinelor atacate,

astfel încât recursurile formulate pe aceste aspecte, sunt total irelevante.

de reclamanta A.G.

Recursul este parțial fondat.

3.1. Excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost în mod corect respinsă cu

ocazia judecării fondului.

În procesul de contencios

administrativ, calitatea de pârât aparține numai autorității publice care a

emis actul atacat, fără a interesa personalitatea juridică a entității.

Orice alte argumente, de natura

celor aduse de recurentă nu pot fi primite.

S-a dovedit că pârâtul M.F.P. nu

este emitentul actelor atacate, de unde rezultă că nu i se poate acorda nici

calitatea de pârât în proces.

3.2. Motivul ce privește greșita

respingere a capătului de cerere de plată a diferenței drepturilor bănești este

întemeiat.

Însuși pârâtele au recunoscut că

există o diferență a drepturilor bănești primite de reclamantă constând în

cuantumul sporului de conducere.

Nu este necesar a se preciza în mod

exact suma pretinsă, deoarece aceasta se rezolvă cu ocazia executării

obligației, fie de bunăvoie, fie prin intermediul executării silite.

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, urmează:

4.1. A se respinge recursurile

formulate de pârâții Guvernul României, A.N.A.F. și Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și pentru A.N.V.

4.2. A se admite recursul formulat

de reclamanta A.G., cu consecința modificării, în parte, a sentinței atacate.

Urmează a fi obligate autoritățile

pârâte emitente ale actelor atacate la plata diferenței bănești aferente până

la reintegrarea efectivă în funcția din care reclamanta a fost eliberată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A.G.

împotriva sentinței nr. 8/F-CONT din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată în sensul

că obligă autoritățile pârâte emitente ale actelor atacate la plata diferenței

drepturilor bănești aferente, până la reintegrarea efectivă în funcția din care

reclamanta a fost eliberată.

Respinge recursurile declarate de Guvernul

României, A.N.A.F., Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Craiova și A.N.V. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2010.