ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului I. reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României și A.N.S.V.S.A., anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea ordinului

din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., reintegrarea sa în funcția deținută anterior

și plata drepturilor salariale de la data de 23 aprilie 2009 și până la reintegrarea

efectivă, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății și suspendarea

executării O.U.G. nr. 377/2009 și a ordinului nr. 69560/2009.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin ordinul din 23 aprilie 2009 pârâta A.N.S.V.S.A. a dispus

eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A.

I., în baza O.U.G. nr. 37/2009.

A mai arătat reclamantul

că temeiul de drept al ordinului și anume O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțional

și nelegal, ordonanța nu este motivată din punct de vedere al urgenței emiterii

ei, fiind emisă cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituția României.

A invocat reclamantul

excepția de neconstituționalitate a acestei ordonanțe, în temeiul art. 9 din Legea

nr. 554/2004.

Ministerul Administrației

și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului prin care

a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului I.

Pârâtul Guvernul României

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția

lipsei calității sale procesuale, excepția inadmisibilității acțiunii pentru primul

capăt de cerere, inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate și a cererii

de suspendare a O.U.G. nr. 37/2009.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

I., excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința din 16

iulie 2009, Tribunalul I. a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

La data de 6 august 2009

cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București.

La termenul din data de

9 decembrie 2009 reclamantul a depus o cerere modificatoare a acțiunii introductive

prin care a solicitat să se constate că a fost vătămat prin O.U.G. nr. 37/2009 și

nr. 105/2009, anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., reintegrarea

sa în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale de la data eliberării

din funcție – 23 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă cu actualizarea sumelor

prin aplicarea indicelui de inflație la data plății efective și suspendarea Ordinului

nr. 69560/2009 emis de pârâtă.

La termenul de judecată

din 10 februarie 2010, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I. și a respins cererea de sesizare

a Curții Constituționale a O.U.G. nr. 105/2009 ca inadmisibilă.

fond.

Prin sentința nr. 1599

din 31 martie 2010 Curtea de Apel București, a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâții A.N.S.V.S.A. și Guvernul României ca neîntemeiată, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României ca neîntemeiată,

a respins acțiunea formulată de reclamantul B.V. ca neîntemeiată, a admis cererea

de intervenție în interesul Guvernului României formulată de M.A.I.

Pentru a pronunța această

soluție s-au reținut următoarele:

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile invocată

de A.N.S.V.S.A. s-a reținut că ordinul emis de această pârâtă privește eliberarea

dintr-o funcție publică, iar potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care

au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor

de contencios administrativ”.

S-a constatat că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999 fac trimitere doar la instanța de contencios administrativ

și nu la prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, atunci când

legea nu dispune în mod expres procedura prealabilă, aceasta nu se poate aprecia

ca fiind necesară, prin interpretarea unei norme generale în sensul atingerii dreptului

garantat constituțional al reclamantului de acces liber la justiție.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvern cu privire la cererea de suspendare

și anulare a ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.SA s-a constatat că este

neîntemeiată în raport cu temeiul juridic al acțiunii reclamantului și anume

art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de Guvernul României s-a constatat că este neîntemeiată,

în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost modificat, în sensul că reclamantul

a solicitat atât anularea ordinului de eliberare din funcție emis în baza O.U.G.

nr. 37/2009 cât și reintegrarea sa în funcția avută anterior și plata drepturilor

salariale aferente perioadei în care ordinul și-a produs efectele.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că deși reclamantul a fost vătămat în drepturile și interesele legitime

prin O.U.G. nr. 37/2009 a cărei lege de aprobare a fost declarată neconstituțională,

nu se poate dispune anularea ordinului de eliberare din funcție și nici reintegrarea

reclamantului pe aceeași funcție deținută sau plata drepturilor salariale.

S-a constatat că în perioada

23 aprilie 2009 – 6 octombrie 2009 (marcată de data emiterii ordinului și data abrogării

legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009) actul contestat a avut temei legal valabil

și a produs efecte juridice valabile.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind suspendarea executării actului contestat s-a reținut că este neîntemeiat,

acesta fiind soluționat odată cu fondul cauzei.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs V.V.

În primul motiv de recurs

invocat – cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică soluția instanței

de fond pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

legale. Se arată că deși instanța de fond recunoaște că reclamantul a fost vătămat

în drepturile și interesele sale legitime prin O.U.G. nr. 37/2009, nu s-a dispus

anularea ordinului de eliberare din funcție și nici reintegrarea acestuia pe aceeași

funcție deținută și plata drepturilor salariale în condițiile în care prin Decizia

nr. 1257/2009 Curtea Constituțională a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, iar actul normativ în baza căruia s-a desființat

funcția publică de conducere de director executiv adjunct a fost declarat neconstituțional.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost

abrogată expres prin O.U.G. nr. 105/2009 și prin Decizia nr. 1629/3 decembrie 2009

Curtea Constituțională a constatat că și dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituționale.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs invocat – cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se critică

soluția instanței de fond pentru că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății,

schimbând natura și înțelesul acesteia.

Se invocă faptul că prin

soluția adoptată s-a adus atingere gravă unui drept al său recunoscut de lege și

o discriminare în raport cu cauze similare în care s-au pronunțat soluții de admitere

a cererilor.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

A.N.S.V. SA a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

recurs.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, inclusiv a dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat

anularea ordinului prin care a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct

al D.S.V.S.A. I., în baza O.U.G. nr. 37/2009, reîncadrarea sa în funcția deținută

anterior și plata drepturilor salariale cuvenite.

Instanța de fond a respins

cererea reclamantului considerând că declararea ca neconstituțională a O.U.G.

nr. 37/2009 nu poate avea nici un efect asupra ordinului emis.

Pentru soluționarea problemei

de drept dedusă judecății, se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire

la excepția de neconstituționalitate și efectele acesteia.

Controlul

de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este

un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale

cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor

și libertăților cetățenești.

Potrivit

art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare,

precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale

dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile

constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Conform

alin. (4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică

în M. Of. al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii

și au putere numai pentru viitor.

Ca atare,

deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate

sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale

din sistemul normativ.

Cu alte cuvinte,

în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și

imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor

ar fi lipsită de finalitate.

Pe acest aspect,

poate fi amintită și decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat

că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale

relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul

nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Plenul Curții

Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 și urm.

din Legea nr. 47/1992, a exercitat controlul de constituționale a priori asupra

legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și, totodată, asupra ordonanței respective,

care constituie conținutul normativ al legii.

Prin decizia

din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională Legea

de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă

că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această

lege.

De asemenea,

prin decizia din 3 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională

și O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele

deciziilor anterior enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea

de reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă

construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic

al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

În plus, instanța

constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate

prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere,

reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu

pentru care nu avea competență materială.

Potrivit

art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate

avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste

ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după

caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la

realizarea unei operațiuni administrative.

Același text

de lege reglementează, în alin. (4), situația acțiunilor formulate de o persoană

vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea

unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul

că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o

altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare,

care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale.

În speța de

față, intimata-reclamantă a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție.

După cum s-a

relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin decizia din 7 octombrie

2009.

Ca atare,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei

decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca

obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

În altă ordine

de idei, Înalta Curte reține că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică

pe care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999,

reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor

de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și prin alte tratate

internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să

o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României.

În raport de aceste considerente

se va dispune anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. București,

având în vedere că a fost adoptat în baza unei ordonanțe declarată ca neconstituțională.

Ca urmare a anulării ordinului,

se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, mai ales

că, chiar Curtea Constituțională a stabilit că desființarea funcției deținută de

reclamant contravine Constituției, iar desființarea postului prin O.U.G. nr. 37/2009

și O.U.G. nr. 105/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele au fost

declarate neconstituționale, astfel că se revine la aplicarea Legii nr. 188/1999

privind statutul funcției publice.

Tot ca efect al anulării

actului administrativ, se va dispune obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. la plata drepturilor

salariale începând cu data efectivă a acesteia, cu actualizarea sumelor prin aplicarea

indicelui de inflație la data plății efective.

Pentru că cererea de intervenție

a fost formulată în interesul Guvernului României, iar cererea reclamantului va

fi admisă, se impune respingerea cererii de intervenție formulată de M.A.I.

Având în vedere că soluțiile

pronunțate de instanța de fond cu privire la excepția inadmisibilității invocată

de Guvernul României și A.N.S.V.S.A. și la excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de Guvernul României nu au fost recurate, aceste dispoziții ale

sentinței atacate vor fi menținute.

Prin urmare, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul,

va fi modificată, în parte, sentința atacată în sensul că va fi admisă cererea reclamantului

așa cum a fost precizată, va fi anulat ordinul nr. 69560/2009, va fi dispusă reintegrarea

reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de B.V. împotriva sentinței nr. 1599 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului B.V. astfel cum a fost precizată.

Anulează ordinul din 23

aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. București.

Dispune reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior și obligă pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite

de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, cu actualizarea

sumelor prin aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.

Respinge cererea de intervenție

formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2010.