ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului I. reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și A.N.S.V.S.A., anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., reintegrarea sa în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale de la data de 23 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății și suspendarea executării O.U.G. nr. 377/2009 și a ordinului nr. 69560/2009. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul din 23 aprilie 2009 pârâta A.N.S.V.S.A.

a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. I., în baza O.U.G. nr. 37/2009. A mai arătat reclamantul că temeiul de drept al ordinului și anume O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțional și nelegal, ordonanța nu este motivată din punct de vedere al urgenței emiterii ei, fiind emisă cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituția României. A invocat reclamantul excepția de neconstituționalitate a acestei ordonanțe, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului I. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității sale procesuale, excepția inadmisibilității acțiunii pentru primul capăt de cerere, inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate și a cererii de suspendare a O.U.G.

nr. 37/2009. Pârâta A.N.S.V.S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului I., excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile. Prin sentința din 16 iulie 2009, Tribunalul I. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. La data de 6 august 2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București. La termenul din data de 9 decembrie 2009 reclamantul a depus o cerere modificatoare a acțiunii introductive prin care a solicitat să se constate că a fost vătămat prin O.U.G.

nr. 37/2009 și nr. 105/2009, anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., reintegrarea sa în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcție – 23 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă cu actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflație la data plății efective și suspendarea Ordinului nr. 69560/2009 emis de pârâtă. La termenul de judecată din 10 februarie 2010, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I. și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a O.U.G. nr. 105/2009 ca inadmisibilă. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 1599 din 31 martie 2010 Curtea de Apel București, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții A.N.S.V.S.A.

și Guvernul României ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.V. ca neîntemeiată, a admis cererea de intervenție în interesul Guvernului României formulată de M.A.I. Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile invocată de A.N.S.V.S.A. s-a reținut că ordinul emis de această pârâtă privește eliberarea dintr-o funcție publică, iar potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ”.

S-a constatat că prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 fac trimitere doar la instanța de contencios administrativ și nu la prevederile Legii nr. 554/2004. Prin urmare, atunci când legea nu dispune în mod expres procedura prealabilă, aceasta nu se poate aprecia ca fiind necesară, prin interpretarea unei norme generale în sensul atingerii dreptului garantat constituțional al reclamantului de acces liber la justiție. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvern cu privire la cererea de suspendare și anulare a ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.SA s-a constatat că este neîntemeiată în raport cu temeiul juridic al acțiunii reclamantului și anume art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Guvernul României s-a constatat că este neîntemeiată, în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost modificat, în sensul că reclamantul a solicitat atât anularea ordinului de eliberare din funcție emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 cât și reintegrarea sa în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale aferente perioadei în care ordinul și-a produs efectele. Pe fondul cauzei, s-a reținut că deși reclamantul a fost vătămat în drepturile și interesele legitime prin O.U.G. nr. 37/2009 a cărei lege de aprobare a fost declarată neconstituțională, nu se poate dispune anularea ordinului de eliberare din funcție și nici reintegrarea reclamantului pe aceeași funcție deținută sau plata drepturilor salariale.

S-a constatat că în perioada 23 aprilie 2009 – 6 octombrie 2009 (marcată de data emiterii ordinului și data abrogării legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009) actul contestat a avut temei legal valabil și a produs efecte juridice valabile. În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării actului contestat s-a reținut că este neîntemeiat, acesta fiind soluționat odată cu fondul cauzei. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs V.V. În primul motiv de recurs invocat – cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Se arată că deși instanța de fond recunoaște că reclamantul a fost vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin O.U.G. nr. 37/2009, nu s-a dispus anularea ordinului de eliberare din funcție și nici reintegrarea acestuia pe aceeași funcție deținută și plata drepturilor salariale în condițiile în care prin Decizia nr. 1257/2009 Curtea Constituțională a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, iar actul normativ în baza căruia s-a desființat funcția publică de conducere de director executiv adjunct a fost declarat neconstituțional. O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată expres prin O.U.G. nr. 105/2009 și prin Decizia nr. 1629/3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că și dispozițiile O.U.G.

nr. 105/2009 sunt neconstituționale. Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat – cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se critică soluția instanței de fond pentru că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acesteia. Se invocă faptul că prin soluția adoptată s-a adus atingere gravă unui drept al său recunoscut de lege și o discriminare în raport cu cauze similare în care s-au pronunțat soluții de admitere a cererilor. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii. A.N.S.V. SA a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, inclusiv a dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul a solicitat anularea ordinului prin care a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. I., în baza O.U.G. nr. 37/2009, reîncadrarea sa în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite. Instanța de fond a respins cererea reclamantului considerând că declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009 nu poate avea nici un efect asupra ordinului emis. Pentru soluționarea problemei de drept dedusă judecății, se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția de neconstituționalitate și efectele acesteia. Controlul de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Conform alin. (4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ca atare, deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale din sistemul normativ. Cu alte cuvinte, în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar fi lipsită de finalitate. Pe acest aspect, poate fi amintită și decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Plenul Curții Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 și urm. din Legea nr. 47/1992, a exercitat controlul de constituționale a priori asupra legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și, totodată, asupra ordonanței respective, care constituie conținutul normativ al legii. Prin decizia din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege. De asemenea, prin decizia din 3 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele deciziilor anterior enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management. În plus, instanța constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative. Același text de lege reglementează, în alin. (4), situația acțiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale. În speța de față, intimata-reclamantă a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție. După cum s-a relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin decizia din 7 octombrie 2009. Ca atare, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009. În altă ordine de idei, Înalta Curte reține că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică pe care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și prin alte tratate internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României. În raport de aceste considerente se va dispune anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A.

București, având în vedere că a fost adoptat în baza unei ordonanțe declarată ca neconstituțională. Ca urmare a anulării ordinului, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, mai ales că, chiar Curtea Constituțională a stabilit că desființarea funcției deținută de reclamant contravine Constituției, iar desființarea postului prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele au fost declarate neconstituționale, astfel că se revine la aplicarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcției publice. Tot ca efect al anulării actului administrativ, se va dispune obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. la plata drepturilor salariale începând cu data efectivă a acesteia, cu actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.

Pentru că cererea de intervenție a fost formulată în interesul Guvernului României, iar cererea reclamantului va fi admisă, se impune respingerea cererii de intervenție formulată de M.A.I. Având în vedere că soluțiile pronunțate de instanța de fond cu privire la excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și A.N.S.V.S.A. și la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României nu au fost recurate, aceste dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute. Prin urmare, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată, în parte, sentința atacată în sensul că va fi admisă cererea reclamantului așa cum a fost precizată, va fi anulat ordinul nr. 69560/2009, va fi dispusă reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.V. împotriva sentinței nr. 1599 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului B.V. astfel cum a fost precizată. Anulează ordinul din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. București. Dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligă pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, cu actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflație la data plății efective. Respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.