ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1031/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Constanța sub nr. 1091/36/2010, reclamanta A.C.E.S. a chemat în

judecată pe SC A. & O. M.T. SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 19 din 24 iunie 2010, pronunțată

în dosarul nr. 7/2010 al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă

Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța.

În drept reclamanta a invocat

prevederile art. 358

12

alin. (2) și (3) C. proc. civ. și art. 364

lit. f) C. proc. civ.

Pentru termenul de judecată stabilit

la data de 11 noiembrie 2010, instanța a dispus citarea reclamantei cu

mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 6894 lei.

Prin sentința civilă nr. 10/COM din

11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea formulată de

reclamantă, ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această sentință,

curtea de apel a reținut că deși reclamanta a fost citată cu mențiunea de a

achita taxa judiciară de timbru mai sus precizată (conform dovezii de citare de

la fila 38 din dosar), aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a

depus taxa judiciară de timbru în totalitate până la termenul de judecată

stabilit, or, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu anularea

acțiunii sau cererii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta A.C.E.P. Eforie Sud, solicitând admiterea

recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință,

rejudecând cauza în fond să fie admisă acțiunea prin care a solicitat anularea

hotărârii arbitrale nr. 19 din 24 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7/2010

al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, în contradictoriu cu intimata SC

A.&O. M.T. SRL CONSTANȚA.

Recurenta susține astfel că instanța

nu a trecut la dezbaterea pe fond a cauzei, acțiunea sa fiind anulată ca

insuficient timbrată, fără a se ține cont de solicitarea sa pentru acordarea

unui nou termen de plată a taxei judiciare de timbru și, mai ales, de

perevederile Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (cu

modificările și completările ulterioare) art.1 și art. 21, art. 21

1

și art. 21

2

.

Mai susține că solicitarea sa de

amânare la plată a taxei de timbru judiciar, depusă pentru termenul din data de

11 noiembrie 2010 viza tocmai problemele financiare dificile ale A.C.E.P., iar

legiuitorul, în Legea nr. 146/1997 arată și posibilitățile pe care le are

instanța față de asemenea situații.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor

formulate în recurs, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente

în speță se constată următoarele:

La al doilea termen de judecată

stabilit de către curtea de apel în soluționarea acțiunii în anulare, respectiv

11 noiembrie 2010, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a suplimenta taxa

judiciară de timbru cu suma de 6894 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei,

sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată (fila 38 dosar curte

de apel).

Reclamanta nu s-a conformat

dispoziției date de instanță, achitând numai timbrul judiciar în valoare de 5

lei și, contrar susținerilor din recurs, nu a cerut amânarea plății taxei

judiciare de timbru, în condițiile art. 21 din Legea nr. 146/1997 (cu

modificările și completările ulterioare), ci a învederat faptul că forul de

conducere al asociației urmează să decidă asupra plății taxei judiciare de

timbru, solicitându-se instanței de a se pronunța în baza documentației

existente la dosarul cauzei și a normelor Codului de Procedură Civilă.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice, câr și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă

primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că acțiunea în anulare nu

a fost legal timbrată, că reclamanta nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit legii și dispozițiilor instanței, pentru termenul de judecată din 11

noiembrie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză

nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării,

Înalta Curte reține că în mod corect curtea de apel a dat eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și a dispus anularea

acțiunii reclamantei, ca insuficient timbrată.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, recursul reclamantei A.C.E. Eforie Sud se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.C.E.P.

Eforie Sud împotriva sentinței civile nr. 10/Com din 11 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 martie

2011.