ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta SC E.E. SA CONSTANȚA, în contradictoriu, cu pârâta S.O. CERNAVODĂ a solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 94.163,20 lei reprezentând contravaloare energie electrică; 88.147,14 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale; penalități de întârziere, în continuare, la nivelul dobânzii datorate pentru plata obligațiilor bugetare; Prin sentința nr. 984/ COM din 10 februarie 2009, Tribunalul Constanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC E.E. SA, obligând pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 131.062,88 lei reprezentând contravaloare energie electrică; 131.062,88 lei reprezentând penalități de întârziere; 5.812,77 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, în continuare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de furnizare energie electrică nr. 200255/2001, încheiat între părți, au fost reglementate drepturile și obligațiile acestora și că în baza acestui contract reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică, astfel că, obligația de plată incumbă pârâtului, în temeiul art. 969 C. civ., coroborat cu prevederile art. 12 din convenția părților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât reclamanta SC E.E. SA cât și pârâta S.O. CERNAVODĂ, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 100/ COM din 8 octombrie 2009, a anulat apelul reclamantei, ca insuficient timbrat, iar apelul pârâtei, ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC E.E. SA CONSTANȚA, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea soluționării apelului. Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență, la faptul că instanța de apel, în mod greșit, a anulat ca insuficient timbrat apelul reclamantei, deși aceasta depusese taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel cum a dispus instanța, însă aceasta, din eroare, nu a observat. Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este fondată, urmând a se admite recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, într-adevăr reclamanta a depus la data de 19 iunie 2009, astfel cum s-a dispus prin rezoluția aflată la dosarul de apel, taxa judiciară de timbru în sumă de 2,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, potrivit dovezii aflate la dosar.

De asemenea, se constată că la dosarul de apel, se află adresa de înaintare nr. 4623 din 8 septembrie 2009, prin care reclamanta face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 75 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, conform chitanței aflate la dosar, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 25 iunie 2009. În ceea ce privește mențiunea din citația pentru termenul din 10 septembrie 2009 aflată la dosar, prin care se pune în vedere reclamantei să timbreze apelul cu 200,74 lei taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării, se constată că aceasta este greșită. Așa fiind, Înalta Curte apreciază, că din eroare instanța de apel nu a observat dovada achitării taxei de timbru și a dispus anularea apelului reclamantei, ca insuficient timbrat.

În consecință, Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată cu privire la apelul reclamantei și va trimite cauza spre rejudecare apelului acestei părți aceleiași instanțe și va menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.E. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 100/ COM din 8 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează cu privire la apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 984/ COM din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și trimite cauza spre rejudecarea apelului acestei părți aceleiași instanțe. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.