ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 ianuarie 2009, reclamanta G.S. a chemat în judecată pe pârâții A.N.P.C. și Oficiul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București – I.R.P.C. București–Ilfov, solicitând: - obligarea pârâtei A.N.P.C. să-i răspundă la adresa înaintată prin scrisoare recomandată, la data de 21 octombrie 2008, în privința căreia procedura prealabilă a fost îndeplinită prin transmiterea unei noi adrese, la data de 16 decembrie 2008, la care nu s-a primit răspuns; - obligarea Oficiului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București - I.R.P.C.

București – Ilfov să își exercite atribuțiile legale, în conformitate cu O.G nr. 21/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul apărării drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei, prin efectuarea demersurilor legale către SC E.S.C. SRL pentru remedierea defecțiunilor produsului achiziționat, în interiorul termenului de garanție. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 22 martie 2007, a achiziționat un laptop de la SC K.T.E.

SRL, cu factura nr. 0816060 din 22 martie 2007 și la data de 10 martie 2008 a solicitat mărirea memoriei RAM, așa cum rezultă din factura nr. 10923 din 10 martie 2008. f ață de faptul că produsul achiziționat nu funcționa în mod corespunzător, în sensul că, în momentul utilizării, intra în modul stand-by și se bloca, a sesizat în cursul lunii iunie societatea de la care l-a achiziționat, care i-a recomandat să se adreseze societății care asigură service-ul în perioada de garanție, respectiv SC E.S.C. SRL București. Reclamanta a mai arătat că la efectuarea garanției, SC E.S.C. SRL i - a comunicat faptul că placa de bază s-a ars și trebuie înlocuită, iar contravaloarea acesteia este de 1200 lei.

Mai arată că a refuzat plata prețului și, ca urmare, laptopul i-a fost returnat. 2. Apărările formulate de pârâți Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.P.C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității formulării acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București a invocat excepția de necompetență materială a instanței, întrucât actul atacat nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. 3. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4018 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței materiale a instanței, prematurității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.P.C.

București, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.P.C., a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că există identitate între aceasta și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății, în condițiile în care solicitarea reclamantei vizează obligarea autorității pârâte să-i răspundă la petiția înaintată, prin scrisoare recomandată, la data de 21 octombrie 2008, și la care s-a revenit prin adresa din data de 16 decembrie 2008. În legătură cu excepția prematurității formulării acțiunii a constatat că este neîntemeiată, în raport de faptul că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prin cererea expediată prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 21 octombrie 2008 și reiterată la data de 16 decembrie 2009. În ceea ce privește excepția de necompetență materială instanța a constatat că este neîntemeiată, întrucât litigiul dedus judecății vizează atât nesoluționarea în termenul legal a cererilor adresate pârâtei A.N.P.C., cât și refuzul nejustificat al pârâtului Oficiul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București de a efectua demersurile legale către SC E.S.C.

SRL în vederea remedierii defecțiunilor produsului achiziționat; față de faptul că pârâta A.N.P.C. face parte din categoria autorităților publice centrale, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 748/2007, că între cele două cereri există o strânsă legătură, se impune soluționarea lor împreună, de aceeași instanță, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține nici un refuz nejustificat de soluționare a cererii conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 din partea Oficiului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, nici nesoluționarea în termenul legal a cererii de către A.N.P.C.

Reclamanta a achiziționat de la SC K.T.E. SRL un laptop, cu o perioadă de garanție de 24 de luni, iar în luna iunie 2008, s-a adresat SC E.S.C. SRL, invocând funcționarea necorespunzătoare a produsului, în sensul că, în momentul utilizării, intră în modul stand-by și se blochează. SC E.S.C. SRL, prin adresa nr. 292 din 30 iunie 2008, i-a comunicat reclamantei faptul că, față de condițiile de garanție acordate de fabricanți, produsul cumpărat nu mai face obiectul garanției, deoarece s-a constatat o exploatare defectuoasă din partea beneficiarului, cum ar fi: pătrunderea de lichide, metale sau alte substanțe în interiorul echipamentelor, iar în nota de predare din service s-a făcut mențiunea „clientul refuză plata returnat”.

Considerând că există inadvertențe între concluzia societății de service și disfuncțiile produsului, reclamanta s-a adresat unei alte societăți de service calculatoare care, potrivit susținerilor din acțiune, i-a comunicat faptul că placa de bază nu este arsă, că există o pată foarte mică de culoare maronie care nu influențează funcționarea produsului, iar disfuncțiile s-ar putea datora unor vicii ascunse de fabricație. La data de 20 august 2008 și la data de 25 septembrie 2008, reclamanta a solicitat Oficiului pentru Protecția Consumatorilor Constanța să efectueze demersuri pentru ca SC E.S.C. SRL să constate că defecțiunea produsului achiziționat face obiectul garanției și să remedieze această defecțiune, iar în cazul în care nu se descoperă motivul nefuncționării optime, să i se distribuie un laptop nou, întrucât cauzele defecțiunii pot fi și de fabricație.

Reclamanta s-a adresat A.N.P.C. la 21 octombrie 2008 și 16 decembrie 2008, invocând nesoluționarea cererilor transmise Oficiului pentru Protecția Consumatorilor Constanța, solicitând să i se comunice cărei instituții din țară trebuie să se adreseze pentru a primi un răspuns legal și pentru rezolvarea situației. Cererile reclamantei au fost înregistrate la A.N.P.C., iar în vederea soluționării aspectelor sesizate, autoritatea a transmis către Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Constanța, structura acesteia din teritoriu, adresele nr. 8353 din 29 octombrie 2008 și nr. 65 din 05 ianuarie 2009, prin care a solicitat formularea de urgență a răspunsului către reclamantă privind modul de soluționare a sesizărilor acesteia.

La data de 15 aprilie 2009, prin răspunsul formulat la întâmpinarea depusă de A.N.P.C., reclamanta a învederat instanței că Oficiul pentru Protecția Consumatorilor Constanța a declinat competența de soluționare către Oficiul pentru Protecția Consumatorilor București, prin adresa nr. 7894 din 22 octombrie 2008. Referitor la cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Oficiului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, instanța a reținut că nesoluționarea aspectelor sesizate de reclamantă a fost determinată de faptul că singurul service autorizat de producător a anulat garanția produsului, pe motiv că s-a constatat o exploatare defectuoasă a acestuia, iar ulterior, produsul a fost prezentat la o altă unitate de service, după cum însăși reclamanta a susținut, împrejurare față de care vânzătorul nu și-a asumat responsabilitatea asupra cauzelor care au condus la nefuncționalitatea produsului, în acest sens fiind și răspunsul comunicat reclamantei de către autoritatea menționată.

4.Recursul reclamantei Reclamanta a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, fără a-și încadra în drept motivele invocate. După ce a făcut o prezentare detaliată a împrejurărilor de fapt ale pricinii, recurenta-reclamantă a menționat o serie de încălcări ale prevederilor legale în conduita autorităților intimate, încălcări pe care instanța de fond nu le-a sancționat. În acest sens, recurenta-reclamantă a făcut referire la prevederile art. 8 și art. 9 alin. (5) din Capitolul II al Instrucțiunilor privind activitatea de arhivă a creatorilor și deținătorilor de documente, aprobate prin Ordinul de zi nr. 217/1996, emis de Arhivele Naționale în aplicarea Legii nr. 217/1996.

De asemenea, a invocat încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 27/2002 prin care se reglementează activitatea de soluționare a petițiilor, potrivit cărora „în cazul în care nu petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, care trebuie să facă referire la toate petițiile primite”, precum și a prevederilor art.6 1 din același act normativ, care impun înștiințarea petiționarului despre trimiterea petițiilor greșit îndreptate către autoritățile sau instituțiile publice care au atribuția de a rezolva problemele sesizate.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că: nu a primit niciunul dintre răspunsurile pe care A.N.P.C. le-a anexat întâmpinării, fără a fi însoțite de un borderou de expediere a corespondenței; Oficiul pentru Protecția Consumatorilor Constanța a transmis petiția către Oficiul pentru Protecția Consumatorilor București abia la data de 22 octombrie 2008, după 60 de zile de la trimiterea către această instituție a primei petiții; răspunsul comunicat de Oficiul pentru Protecția Consumatorilor București prin adresa nr. 13178 din 12 decembrie 2008 nu este în conformitate cu realitatea și nu corespunde obiectului real al petiției, care nu a vizat efectuarea de demersuri către vânzătorul produsului, ci către SC E.S.C.

SRL, în vederea remedierii defecțiunilor în interiorul termenului de garanție. Pentru toate aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat anularea sentinței și obligarea autorităților publice pârâte să-și îndeplinească în mod corespunzător obligațiile legale, conform celor arătate în petitul cererii de chemare în judecată. 5. Apărările A.N.P.C. și procedura derulată în recurs Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., arătând că recurenta-reclamantă nu a indicat în concret motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora, nu a formulat critici propriu-zise la adresa sentinței iar succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu permite încadrarea în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Cu privire la fondul cauzei, intimata-pârâtă a arătat că acesta a fost clar și temeinic analizat de prima instanță și că recurenta-reclamantă a invocat, pentru prima dată în recurs, încălcări ale instrucțiunilor privind activitatea de arhivă a creatorilor și deținătorilor de documente și ale prevederilor Legii nr. 233/2002, fără a dovedi existența dreptului vătămat. Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, recurenta-reclamantă a expus din nou împrejurările de fapt ale pricinii, arătând, în esență, că nici până la acea dată nu a primit un răspuns. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Cu privire la excepția nulității recursului Analizând cu prioritate excepția invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc.

civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pricina este supusă prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., potrivit cărora „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”. Prin urmare, deși recurenta-reclamantă nu și-a structurat criticile potrivit art. 304 C. proc. civ., reluând, în mare parte, argumentele expuse în fața primei instanțe, Înalta Curte va respinge excepția invocată de intimata-pârâtă, urmând să examineze cauza prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt și de drept relevante, cu privire la fondul cauzei Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”. Nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 drept faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit de lit. i) a aceluiași articol ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

În esență, recurenta-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe de o parte, nesoluționarea cererilor adresate A.N.P.C. , prin scrisoare recomandată, la data de 21 octombrie 2008 și 16 decembrie 2008 și, pe de altă parte, refuzul nejustificat de rezolvare a cererilor adresate O.P.C. București – I.R.P.C. București – Ilfov, în sensul efectuării demersurilor legale către SC E.S.C. SRL pentru remedierea defecțiunilor apărute la produsul achiziționat în interiorul termenului de garanție. În ceea ce privește cererile adresate A.N.P.C. , instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probei cu înscrisuri administrate în cauză, că prin adresele nr. 8353 din 20 octombrie 2008 și nr. 65 din 5 ianuarie 2009, A.N.P.C.

a solicitat structurii sale deconcentrate în teritoriu, I.R.P.C. Constanța, să formuleze urgent răspunsuri către petentă, privind modul de soluționare a aspectelor semnalate. Cele două reclamații, înregistrate la A.N.P.C. cu nr. 7878 din 23 octombrie 2008 și nr.12320 din 19 decembrie 2008, vizau tocmai neîndeplinirea, de către O.J.P.C. Constanța, aflat în subordinea autorității centrale, a două sesizări ce-i fuseseră transmise anterior acestuia în legătură cu remedierea defecțiunilor apărute la laptopul achiziționat de la S.C. K.T.E. SRL, de către unitatea care asigură service-ul SC E.S.C. SRL. Procedând în modul arătat, A.N.P.C. s-a conformat obligațiilor ce îi incumbau ca autoritate centrală de specialitate, în temeiul H.G.

nr. 748/2007, în vigoare la acea dată, atribuția de a analiza substanța petițiilor și de a formula un răspuns către petiționar revenind entității teritoriale cu personalitate juridică, organizate potrivit art. 7 din hotărârea de guvern menționată. Este adevărat că în dosarul primei instanțe nu există dovezi nemijlocite ale comunicării către reclamantă a unor răspunsuri privind demersurile efectuate de A.N.P.C., dar din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată (fila 12 dosar fond) și din răspunsul la întâmpinare, înregistrat la dosarul de fond la data de 15 aprilie 2009 rezultă că reclamanta fusese înștiințată, prin adresa nr. 7894 din 22 octombrie 2008 a O.P.C. Constanța, că obligația de soluționare a petițiilor sale revine O.P.C.

București, în a cărui rază teritorială se află sediul SC E.S.C. SRL București, unitatea care asigură service-ul în perioada de garanție a produsului. Prin urmare, din împrejurările cauzei nu poate fi identificată o vătămare care să fi fost produsă reclamantei ca efect direct al conduitei A.N.P.C., analizate prin prisma prevederilor legale invocate în motivarea recursului. Cât privește pretinsul refuz de rezolvare a cererilor adresate O.P.C. București, instanța de fond a reținut, de asemenea corect, că nu este întrunită ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, atâta vreme cât prin adresa nr. 13178 din 12 decembrie 2008, acesta i-a comunicat reclamantei că în urma cercetărilor efectuate a rezultat că asupra produsului în litigiu a intervenit o altă unitate de service decât cea autorizată să efectueze reparațiile în perioada de garanție.

În sensul prevederii legale menționate mai sus, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă numai în manifestarea, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea petiționarului, iar excesul de putere este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În consecință, un răspuns nefavorabil sau care nu corespunde așteptărilor petiționarului nu poate fi calificat drept refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în orice condiții, ci numai dacă din probele cauzei rezultă că puterea discreționară a autorității publice a fost exercitată abuziv sau disproporționat, contrar scopului legii.

În susținerea poziției sale, recurenta-reclamantă a depus la dosar copia deciziei nr. 5754 din 11 decembrie 2009 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a obligat I.R.P.C. Constanța să răspundă unei cereri adresate la data de 21 octombrie 2008, dar între litigiul soluționat prin acea decizie și cel de față nu poate fi identificată o similitudine, pentru că, potrivit împrejurărilor reținute în considerentele hotărârii judecătorești menționate, în acea cauză, autoritatea publică nu întocmise nici un fel de răspuns până la data sesizării instanței (11 iunie 2009). 3. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de G.S. împotriva sentinței nr. 4018 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.