ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Situația de fapt

Ca urmare a soluționării

cererilor de rambursare a TVA formulate de S.N.T.F.C SA pentru perioada noiembrie-decembrie

2004, ianuarie-martie 2005 și iunie 2005, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a compensat datoriile

scutite Ia plată pentru exercițiul financiar al anului 2005 în sumă de 47.761.564

RON cu valoare TVA de restituit, după cum urmează:

- Suma reprezentând TVA

de restituit pentru luna noiembrie 2004 în cuantum de 25.031.742, 7 RON - a făcut

obiectul notei de compensare din 21 februarie 2005, conform adresei din 29

martie 2005 a D.G.A.M.C. Din această sumă, datoriile scutite la plată pentru luna

ianuarie 2005 au fost în cuantum de 5.757.157,6 RON.

- Suma reprezentând TVA

de restituit pentru luna decembrie 2004 în cuantum de 26.028.980,1 RON a făcut obiectul

notei de compensare din 08 martie 2005 (conform adresei din 05 aprilie 2005 a D.G.A.M.C.).

Din această sumă, datoriile scutite la plată pentru luna ianuarie 2005 au fost în

cuantum de 1.031.806,7 RON.

- Suma reprezentând TVA

de restituit pentru lunile ianuarie-februarie 2005 în cuantum de 15.065.757.7 RON

a făcut obiectul notei de compensare din 26 aprilie 2005 (conform adresei din

02 mai 2005 a D.G.A.M.C.). Din această sumă, datoriile scutite la plată au fost

în cuantum de 6.787.185 RON pentru luna februarie 2005, 6.590.881 RON, iar pentru

luna martie 2005 196.304 RON.

- Suma reprezentând TVA

de restituit pentru luna martie 2005 in cuantum de 18.839.747.7 RON a făcut obiectul

notei de compensare din 11 mai 2005 (conform adresei din 30 mai 2005 a D.G.A.M.C.).

Din această sumă datoriile scutite la plată au fost în cuantum de 6.299.733 RON.

- Suma reprezentând TVA

de restituit pentru luna iunie 2005 în cuantum de 39.872.618 RON a făcut obiectul

notelor de compensare din 26 septembrie 2000 (conform adresei din 10 octombrie 2005

a D.G.A.M.C.).

Prin cererea de restituire

nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. 125604

din 30 noiembrie 2006 SC S.N.T.F.C. SA i-a solicitat organului fiscal, ca în temeiul

art. 113 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc. să dispună, prin decizie, restituirea

sumei de 47.761.564 RON, reprezentând obligații datorate bugetului general consolidat

al statului scutite la plată care au fost compensate cu TVA de rambursat, compensare

comunicată societății, prin adresele din 29 martie 2005, din 05 aprilie 2005,  din

11 mai 2005, din 30 mai 2005 și  din 10 octombrie 2005.

Urmare a faptului că D.G.A.M.C.

nu a emis decizia solicitată și nici nu și-a motivat în vreun fel refuzul, la data

de 31 ianuarie 2007 societatea a revenit cu adresa înregistrată la D.G.A.M.C.

din 02 februarie 2007, prin care a solicitat să-i fie comunicat stadiul soluționării

cererii sale anterioare.

La această ultimă solicitare,

D.G.A.M.C. a răspuns prin adresa din 08 februarie 2007, prin care i-a comunicat

societății petente faptul că "în vederea încadrării acestor sume în prevederile

art. 113 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., am solicitat punctul de vedere

al Direcției Juridice și Direcției Generale de Administrare Fiscală, urmând să vă

comunicăm cu celeritate răspunsul primit în acest sens și a proceda în consecință".

Învestirea primei instanțe

La data de 18 mai 2007,

S.N.T.F.C. SA a solicitat Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.M.C., în temeiul art. 175 alin. (1)

și (2) teza finală, C. proc. fisc., ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

nejustificat al pârâtei de a emite un act administrativ fiscal, urmare a cererii

de restituire înregistrată sub nr. 30/B din 27 noiembrie 2006;

restituie suma de 47.761.564 RON reprezentând obligații datorate față de bugetul

general consolidat al statului, scutite la plată, conform prevederilor art. 18

alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, care au

fost compensate de către TVA de rambursat;

la restituirea sumei de 544.541 RON reprezentând accesorii scutite la plată aferente

obligațiilor scutite la plată în conformitate prevederile art. 18 alin. (1) - (3)

din Legea nr. 511/2004, pentru lunile aprilie-mai 2005, care au fost compensate

de către pârâtă cu TVA de rambursat aferente lunii iunie 2005.

La data de 16 iulie 2007

reclamanta, printr-o acțiune separată, formulată în contradictoriu cu aceeași pârâtă

și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 5173/2/2007, a solicitat instanței de judecată anularea deciziei

nr. 734883 din 08 iunie 2007 privind soluționarea contestației sale împotriva măsurilor

dispuse de autoritatea pârâtă prin dispoziția din 23 martie 2007 și anularea acestei

dispoziții.

La data de 27

februarie 2007 Curtea a admis cererea reclamantei și a dispus disjungerea capătului

3 din cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007 și conexarea capetelor

1 și 2 din această cerere la Dosarul nr. 3635/2/2007.

Prin cererea modificatoare

din data de 11 iunie 2007, reclamanta a renunțat la capătul 1 din cererea introductivă

de instanță, respectiv constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a emite

un nou act administrativ fiscal urmare cererii de restituire nr. 30/13/10 din

27 noiembrie 2006.

Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 2694 din 15 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei SC S.N.T.F.C. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de apel a reținut în esență următoarele:

În privința primului capăt

de cerere, Curtea a constatat că prin precizarea acțiunii, reclamanta a renunțat

la acesta.

În privința capetelor

de cerere privind restituirea sumei de 47.761.564 RON reprezentând obligații scutite

conform prevederilor art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004, care au fost

compensate cu TVA de rambursat, precum și la restituirea sumei de 544.541 RON reprezentând

accesorii scutite conform prevederilor art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 511/2004,

pentru lunile aprilie - mai 2005 care au fost compensate cu TVA de rambursat aferentă

lunii iunie, Curtea de apel a apreciat că atributul de a analiza și de a dispune

cu privire la o cerere de restituire a unor sume ce reprezintă obligații fiscale

respectiv taxe, impozite, contribuții și accesorii ale acestora, revine organului

fiscal, instanța de judecată având posibilitatea de a analiza doar legalitatea actului

administrativ sau după caz obligarea de a emite un act (în cazul constatării unui

refuz nejustificat).

Instanța a reținut că,

întrucât reclamanta a urmat procedura prevăzută de dispozițiile C. proc. fisc. în

ceea ce privește solicitarea restituirii sumelor precizate prin acțiune, prin cererea

de restituire nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 și înregistrată la D.G.A.M.C. sub

nr. 125604 din 30 noiembrie 2006, cerere ce a fost soluționată prin emiterea și

comunicarea adresei nr. 74873 din 09 mai 2007 a Serviciului de rambursări TVA din

cadrul D.G.A.M.C., cererea precizată formulată de reclamantă este nefondată.

Cererea de completare

a dispozitivului sentinței civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 formulată de reclamantă.

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 16 aprilie 2009, reclamanta S.N.T.F.C SA a solicitat în contradictoriu

cu pârâta A.N.A.F. completarea sentinței civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. 3635/2/2007, în sensul

anularii deciziei nr. 734883 din 08 iunie 2007 privind soluționarea contestației

formulate de S.N.T.F.C.  SA împotriva dispoziției din 27 martie 2007 privind măsurile

stabilite de organele de inspecție fiscală cu privire la diminuarea pierderii fiscale

a anului 2004, cu suma de 1.428.690 RON aferentă înregistrărilor contabile ale Regionalei

de Transport feroviar de Călători Cluj.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor

la anularea deciziei nr. 734883 din 08 iunie 2007 privind soluționarea contestației

formulate de S.N.T.C.F. SA împotriva dispoziției din 27 martie 2007 privind măsurile

stabilite de organele de inspecție fiscală. Acest capăt de cerere făcând obiectul

Dosarului nr. 5173/2/2007 prin care a solicitat Curții de Apel București, în contradictoriu

cu aceeași pârâtă, anularea deciziei menționate.

Prin sentința civilă

nr. 2495 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței

civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În considerentele acestei

sentințe, Curtea de apel a reținut că obiectul Dosarului nr. 3635/2/2007 precum

și capetele 1 și 2 din cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007 vizau

în realitate aceeași problematică legată de modul de compensare de către pârâtă

a unor sume de bani cu titlu de TVA, situația de fapt și de drept dedusă judecății

fiind aceeași.

Calea de atac exercitată:

La data de 13 aprilie

2009, reclamanta S.N.T.F.C. SA a declarat recurs împotriva sentinței nr. 2694

din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior, la data de 30

octombrie 2009, reclamanta a formulat recurs și împotriva sentinței 2495 din 10

iunie 2009, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, solicitând ca în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., instanța

să analizeze cauza sub toate aspectele.

Recurenta critică sentința

nr. 2694/2008 sub aspectul nepronunțării asupra tuturor cererilor cu care a fost

învestită.

Apreciază că sentința

recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii pentru că instanța de fond nu

s-a pronunțat nici asupra legalității actului nr. 74873 din 09 mai 2007 și nici

asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza

emiterii actului susmenționat.

Sub acest aspect criticile

sunt comune cu cele care vizează sentința civilă nr. 2495 din 10 iunie 2009 prin

care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței

civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008.

Capătul de cerere referitor

la anularea deciziei nr. 734883 din 8 iunie 1007 privind soluționarea contestației

formulate de S.N.T.F.C. SA împotriva dispoziției din 27 martie 2007 cu privire la

diminuarea pierderii fiscale a anilor 2004 și 2005, cu suma de 1.428.690 RON aferentă

înregistrărilor contabile ale Regionalei de Transport Feroviar de Călători Cluj,

a făcut obiectul Dosarului nr. 5173/2/2007, care a fost conexat în temeiul art.

164 C. proc. civ. la Dosarul nr. 3635/2/2007.

Prin urmare nu poate fi

reținută susținerea instanței de fond potrivit căreia „respingând cererea precizatoare,

instanța a respins în întregime toate capetele de cerere formulate de reclamantă

prin cererile conexate”, întrucât aceasta nu s-a pronunțat și pe acest capăt de

cerere”.

Recurenta formulează motive

care vizează și fondul pretențiilor deduse judecății. Arată că actul intimatei

nr. 74873 din 09 mai 2007 emis urmare cererii de restituire nr. 30/13/10 din 27

noiembrie 2006 și a adresei nr. 30/31/BBR/22/2007 prin care aceasta motivează faptul

că nu poate da curs solicitării privind restituirea obligațiilor compensate din

taxa pe valoare adăugată de rambursat până la intrarea în vigoare a H.G. 1149/2005,

este neîntemeiat, întrucât temeiul legal la care face referire, este interpretat

și completat eronat de intimată.

Susține societatea recurentă

că a fost scutită de la plata obligațiilor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate

și bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru exercițiul financiar al anului 2005,

inclusiv accesoriile aferente acestora, în limita plafonului maxim de 86.020.000

RON în temeiul prevederilor art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 511/2004 coroborate

cu prevederile H.G. nr. 1149/2005.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând hotărârile atacate

prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304

1

C.

proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor

pentru primul motiv invocat.

Deși din dispozițiile

sentinței civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008, rezultă că soluția pronunțată vizează

respingerea ca neîntemeiată a cererii precizatoare formulată de reclamanta S.N.T.F.C.

SA în contradictoriu cu pârâta D.G.A.M.C., din analiza considerentelor hotărârilor,

constată că prima instanță s-a considerat învestită cu cererea formulată de reclamantă

la data de 16 iulie 2007 privind anularea deciziei nr. 734883 din 8 iunie 2007 privind

soluționarea contestației formulată împotriva măsurilor dispuse prin dispoziția

fiscală din 27 martie 2007, însă atunci când reține situația de fapt, analizează

numai capetele de cerere din acțiune privind obligarea pârâtei la restituirea sumei

de 47.761.564 RON reprezentând obligații datorate față de bugetul general consolidat

al statului scutite la plată conform art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 511/2004

și respectiv restituirea sumei de 544.541 RON reprezentând accesorii scutite la

plată conform acelorași prevederi normative.

Solicitările reclamantei

anterior menționate au fost analizate prin raportare la prevederile art. 112 – 113

C. proc. fisc. și art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, deși instanța

de fond a reținut că prin cererea modificatoare reclamanta a renunțat la primul

capăt de cerere prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al D.G.A.M.C.

de a emite un act administrativ fiscal, urmare cererii de restituire nr. 30/13/10

din 27 noiembrie 2006 formulată în temeiul art. 113 alin. (1) lit. d) din O.G. nr.

92/2003 și că și-a completat cererea de chemare în judecată cu anularea actului

nr. 734883 din 8 iunie 2007, totuși nu a analizat legalitatea acestui act conform

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Curtea reține faptul că

nesoluționarea tuturor capetelor de cerere constituie un motiv de casare cu trimitere

potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., în condițiile în care nu s-a rezolvat

fondul acțiunii ce viza actele atacate și implicit legalitatea refuzului de restituire

a sumelor solicitate prin cererea nr. 30/13/10 din 27 noiembrie 2006 formulată în

baza art. 113 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003.

La această concluzie,

a necercetării fondului cauzei conduce și formularea reținută în considerentele

sentinței recurate că atributul de a analiza și dispune cu privire la cererea de

restituire a unor sume ce reprezintă obligații fiscale revine organului fiscal,

iar instanța nu poate analiza decât legalitatea actului administrativ sau după caz

obligarea de a emite un act, deși potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului, supus judecății, act cu care

de altfel a fost învestită (nr. 74873 din 9 iunie 2007).

Prima instanță nu a supus

analizei de legalitate actul nr. 74873 din 9 iunie 2007 și nici legalitatea refuzului

privind restituirea obligațiilor compensate din TVA de rambursat prin raportare

la art. 14 din O.U.G. nr. 66/2005 privind rectificarea bugetului de stat pe anul

2005, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1149/2005 și la art. 18 alin. (1)-(3) din Legea

nr. 511/2004.

Urmare admiterii recursului

împotriva sentinței civile nr. 2694/2008, cu consecința casării, cu trimiterea spre

rejudecare, hotărârea de completare a dispozitivului formulată în baza art. 281

2

C. proc. civ., rămâne fără obiect.

Omisiunea nepronunțării

asupra unui capăt de cerere ce formează obiectul cererii de completare, nu se poate

soluționa distinct de acțiunea principală, urmând a fi judecate împreună, cu ocazia

reluării judecății de prima instanță.

Temeiul legal al soluției

adoptate

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (5) raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., se va admite recursurile și se va casa sentințele atacate, trimițând

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

La rejudecare vor fi avute

în vedere și criticile formulate în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs ce

vizează fondul cauzei, a căror examinare de către Înalta Curte nu a fost posibilă

față de soluția adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de S.N.T.F.C. SA împotriva sentinței civile nr. 2694 din 15 octombrie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și împotriva

sentinței civile nr. 2495 din 10 iunie 2009 a aceleiași instanțe.

Casează sentințele atacate

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2010.