ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5352/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2836 pronunțată în data de 18 mai 2011, a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 223/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, a modificat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a reținut, așa acum reiese din considerentele deciziei, următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța reclamantul F.P.F.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea actului de constatare din 2009 emis de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actul de constatare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 5 pct. 8 și ale art. 46 pct. 2 din Legea nr. 144/2007, pe fondul cauzei arătând că în mod greșit s-a reținut starea sa de incompatibilitate, întrucât SC N.O. SA nu este o societate de interes național. Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, depunând la dosar documentația care a stat la baza actului constatator. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Constanța, prin sentința nr. 223/CA din 23 iunie 2010 a admis contestația formulată de reclamantul F.P.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 2009 emis de pârâtă.

Curtea de apel a reținut, în esență, că prin actul de constatare din 2009 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut că reclamantul F.P.F. se află în stare de incompatibilitate din data de 16 aprilie 2009 și până în prezent, întrucât deține atât funcția de consilier local cât și pe cea de administrator director la SC N.O. SA. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamantul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât SC N.O. SA a fost înființată prin. H.G. nr. 1228/1990, din hotărârea de înființare nerezultând că societatea este de interes național și nici din datele furnizate de O.R.C. Constanța nu rezultă că după data înființării societatea a devenit de interes național.

Totodată, s-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că prin decizia nr. 415/2010 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1-art. 9 din Legea nr. 144/2007, dispoziții ce au permis efectuarea verificărilor și a notei de constatare. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este întemeiat, având în vedere că potrivit art. 17 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale "unitățile economice de interese republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a Guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat". S-a mai reținut că SC N.O.

SA a fost înființată pe baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990, prin H.G. 226/1990, astfel că din interpretarea sistematică a textelor normative, rezultă că societatea este de interes național. Concluzionând, Înalta Curte, a constatat că este întemeiat și motivul de recurs privind greșita invocare a neconstituționalității art. 1-art. 9 din Legea nr. 144/2007, stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010, publicată la o dată ulterioară încheierii actului de constatare, având în vedere că, potrivit art. 147 din Constituție, aceste decizii nu retroactivează. Cererea de revizuire La data de 2 iunie 2011, recurentul F.P.F. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 10 din C. proc.

civ. împotriva deciziei Înalta Curte Casație și Justiție nr. 2836 din 18 mai 2011 considerând-o netemeinică și nelegală solicitând în conformitate cu prevederile art. 325 din C. proc. civ. să se dispună suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se solicită. În motivarea cererii de revizuire, recurentul-petent F.P.F. a arătat în esență că în speță instanța de recurs nu a ținut seama de Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Cap. I „Dispoziții Generale” art. 1-art. 9, ale art. 11 lit. e), lit. f), lit. g) ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) și f) ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g), h), ale art. 42 alin. (2), (3), ale Cap. VI „verificarea averilor a conflictelor de interese și a incompatibilității art. 45-art.

50 și ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, dispoziții în baza cărora s-a încheiat nota de constatare ce reprezintă obiectul prezentului litigiu. Consideră revizuentul că în aceste condiții actul de constatare emis de către Agenția Națională de Integritate nu are temei legal, actele emise de inspectorii Agenția Națională de Integritate sunt nelegale întrucât aceștia nu au competența de a efectua acte de cercetare și de a întocmi acte de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților și de a sesiza pe baza acestora instanțele competente. Prin actul de constatare s-a reținut în mod cu totul eronat, starea de incompatibilitate a revizuentului motivată de faptul că acesta deține atât funcția de consilier local la Consiliul Local Mangalia cât și cea de director–administrativ la SC N.O.

SA, considerând-o societate de interes național. În dovedirea cererii de revizuire s-au depus înscrisuri. Considerentele și soluția instanței de revizuire. În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 10 din C. proc. civ. alin. (1) „ dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”. În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. „ (3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate de petentul – revizuent în raport cu normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că, criticile formulate nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute în art. 322 pct. 10 din C. proc. civ. Astfel se constată că, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unei excepții invocată în altă cauză și anume în Dosarul nr. 5544/2/2008 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind ridicată de S.A.B. Deci această excepție nu a fost invocată de revizuent în cauza ce formează obiectul dosarului de față. Curtea Constituțională s-a pronunțat înainte de pronunțarea sentinței civile de către instanța de fond și nu după rămânerea ei definitivă cum cere art. 322 pct. 10 din C. proc.

civ. În altă ordine de idei atât instanța de fond cât și cea de recurs au făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 neputându-se spune că nu au ținut seama de aceasta. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute în art. 322 din C. proc. civ., fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, care au fost discutate de instanță, cu ocazia rezolvării litigiului în fond. Întrucât, cererea de revizuire nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 322 pct. 10 din C. proc. civ., așa cum s-a arătat mai sus, în conformitate cu prevederile art. 326 alin. (2) din C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Foleanu Paul Florian împotriva deciziei nr. 2836 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.