ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5352/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 2836 pronunțată în data de 18 mai 2011, a admis recursul declarat de

Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 223/CA din 23 iunie 2010

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, a modificat în tot sentința

atacată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța

astfel, Înalta Curte a reținut, așa acum reiese din considerentele deciziei,

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța reclamantul F.P.F. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea actului

de constatare din 2009 emis de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că actul de constatare a fost întocmit cu

încălcarea prevederilor art. 5 pct. 8 și ale art. 46 pct. 2 din Legea nr.

144/2007, pe fondul cauzei arătând că în mod greșit s-a reținut starea sa de

incompatibilitate, întrucât SC N.O. SA nu este o societate de interes național.

Prin întâmpinare,

pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată, depunând la dosar documentația care a stat la baza actului

constatator.

Soluția instanței de

fond

Curtea de Apel

Constanța, prin sentința nr. 223/CA din 23 iunie 2010 a admis contestația

formulată de reclamantul F.P.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Integritate și a anulat actul de constatare din 2009 emis de pârâtă.

Curtea de apel a

reținut, în esență, că prin actul de constatare din 2009 întocmit de Agenția

Națională de Integritate s-a reținut că reclamantul F.P.F. se află în stare de

incompatibilitate din data de 16 aprilie 2009 și până în prezent, întrucât

deține atât funcția de consilier local cât și pe cea de administrator director

la SC N.O. SA.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a constatat că reclamantul nu s-a aflat în starea de

incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

161/2003, întrucât SC N.O. SA a fost înființată prin. H.G. nr. 1228/1990, din

hotărârea de înființare nerezultând că societatea este de interes național și

nici din datele furnizate de O.R.C. Constanța nu rezultă că după data

înființării societatea a devenit de interes național.

Totodată, s-a mai

reținut în considerentele sentinței atacate că prin decizia nr. 415/2010 s-a

constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1-art. 9 din Legea nr.

144/2007, dispoziții ce au permis efectuarea verificărilor și a notei de

constatare.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte a constatat că recursul este întemeiat, având în vedere că potrivit art.

17 din Legea nr.

15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și

societăți comerciale "unitățile economice de interese republican se

organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a Guvernului, iar cele de

interes local, prin decizia organului administrației locale de stat".

S-a mai reținut că SC

N.O. SA a fost înființată pe baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990, prin H.G.

226/1990, astfel că din interpretarea sistematică a textelor normative, rezultă

că societatea este de interes național.

Concluzionând, Înalta

Curte, a constatat că este întemeiat și motivul de recurs privind greșita

invocare a neconstituționalității art. 1-art. 9 din Legea nr. 144/2007,

stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010, publicată la o dată

ulterioară încheierii actului de constatare, având în vedere că, potrivit art.

147 din Constituție, aceste decizii nu retroactivează.

Cererea de revizuire

La data de 2 iunie

2011, recurentul F.P.F. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322

pct. 10 din C. proc. civ. împotriva deciziei Înalta Curte Casație și Justiție

nr. 2836 din 18 mai 2011 considerând-o netemeinică și nelegală solicitând în

conformitate cu prevederile art. 325 din C. proc. civ. să se dispună

suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

În motivarea cererii

de revizuire, recurentul-petent F.P.F. a arătat în esență că în speță instanța

de recurs nu a ținut seama de Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 prin

care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Cap. I „Dispoziții

Generale” art. 1-art. 9, ale art. 11 lit. e), lit. f), lit. g) ale art. 12

alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) și f) ale art. 17, ale art.

38 alin. (2) lit. f), g), h), ale art. 42 alin. (2), (3), ale Cap. VI

„verificarea averilor a conflictelor de interese și a incompatibilității art. 45-art.

50 și ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și

funcționarea Agenției Naționale de Integritate, dispoziții în baza cărora s-a

încheiat nota de constatare ce reprezintă obiectul prezentului litigiu.

Consideră revizuentul

că în aceste condiții actul de constatare emis de către Agenția Națională de

Integritate nu are temei legal, actele emise de inspectorii Agenția Națională

de Integritate sunt nelegale întrucât aceștia nu au competența de a efectua

acte de cercetare și de a întocmi acte de constatare referitoare la verificarea

averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților și de a sesiza

pe baza acestora instanțele competente.

Prin actul de

constatare s-a reținut în mod cu totul eronat, starea de incompatibilitate a

revizuentului motivată de faptul că acesta deține atât funcția de consilier

local la Consiliul Local Mangalia cât și cea de director–administrativ la SC

N.O. SA, considerând-o societate de interes național.

În dovedirea cererii

de revizuire s-au depus înscrisuri.

Considerentele și

soluția instanței de revizuire.

În conformitate cu

prevederile art. 322 pct. 10 din C. proc. civ. alin. (1) „

dacă,

după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat

asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea,

ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut

obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod

necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.

În conformitate cu

prevederile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. „

(3) Dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Analizând

cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate de petentul – revizuent în

raport cu normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că,

criticile formulate nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute în art.

322 pct. 10 din C. proc. civ.

Astfel

se constată că, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unei excepții

invocată în altă cauză și anume în Dosarul nr. 5544/2/2008 al Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind ridicată de S.A.B.

Deci această excepție nu a fost invocată de revizuent în cauza ce formează

obiectul dosarului de față. Curtea Constituțională s-a pronunțat înainte de

pronunțarea sentinței civile de către instanța de fond și nu după rămânerea ei

definitivă cum cere art. 322 pct. 10 din C. proc. civ.

În

altă ordine de idei atât instanța de fond cât și cea de recurs au făcut

referire la Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 neputându-se spune că

nu au ținut seama de aceasta.

Fiind

o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru

motivele limitativ prevăzute în art. 322 din C. proc. civ., fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond, care au fost discutate de

instanță, cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Întrucât,

cererea de revizuire nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 322 pct. 10

din C. proc. civ., așa cum s-a arătat mai sus, în conformitate cu prevederile

art. 326 alin. (2) din C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul Foleanu Paul Florian împotriva deciziei nr.

2836 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2011.