ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța reclamantul F.P.F. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea actului

de constatare nr. 320/1.L/2009 emis de pârâtă.

In motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că actul de constatare a fost întocmit cu

încălcarea prevederilor art. 5 pct. 8 și ale art. 46 pct. 2 din Legea nr. 144/2007,

pe fondul cauzei arătând că în mod greșit s-a reținut starea sa de

incompatibilitate, întrucât SC N.O. SA nu este o societate de interes național.

Prin întâmpinare,

pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată, depunând la dosar documentația care a stat la baza actului

constatator.

Prin

Sentința civilă nr. 223/CA din 23 iunie 2010 Curtea de Apel

Constanța a admis

contestația formulată de reclamantul F.P.F., în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Integritate și a

anulat

actul de constatare nr. 320/1.L/2009 emis de pârâtă.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că prin actul de

constatare nr. 320/I.I./2009 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a

reținut că reclamantul F.P.F. se află în stare de incompatibilitate din data de

16 aprilie 2009 și până în prezent, întrucât deține atât funcția de consilier

local cât și pe cea de administrator director la SC N.O. SA.

Referitor la

apărările reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 144/2007, instanța de fond a apreciat că acestea sunt nefondate,

având în vedere că actul de constatare i-a fost comunicat reclamantului la data

5 martie 2010, procedura de comunicare fiind reluată în data de 22 martie 2010.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a constatat că reclamantul nu s-a aflat în starea de

incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003,

întrucât SC N.O. SA a fost înființată prin. H.G. nr. 1228/1990, din hotărârea

de înființare nerezultând că societatea este de interes național și nici din

datele furnizate de O.R.C. Constanța nu rezultă că după data înființării

societatea a devenit de interes național.

Totodată, s-a mai

reținut în considerentele sentinței atacate că prin Decizia nr. 415/2010 s-a

constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1-9 din Legea nr. 144/2007,

dispoziții ce au permis efectuarea verificărilor și a notei de constatare.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională

de

Integritate, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive, ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural

în prevederile art. 394 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.:

-

în mod greșit instanța de fond a reținut că societatea comercială la care reclamantul

și-a exercitat funcția de director și, respectiv, administrator, nu ar fi o

societate de interes național, în sensul art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

161/2003;

-

în mod nelegal a fost invocată Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curții Constituționale,

prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 1-9 din Legea nr. 144/2007,

având în vedere că procedura de verificare a stării de incompatibilitate a reclamantului

s-a desfășurat anterior publicării acestei decizii.

Analizând

actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate,

Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 88 alin (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu

modificările și

completările ulterioare "funcția de președinte, vicepreședinte, director

general, director, manager,

asociat,

administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile

autonome și societățile comerciale

de

interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a

consiliului județean respectiv sau la regiile

autonome și societățile

comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în'

unitatea administrativ-teritorială respectivă", este incompatibilă cu

funcția de consilier local.

Conform art. 17 din

Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii

autonome și societăți comerciale "unitățile economice de interese

republican se organizează ca societăți comerciale prin

hotărâre a Guvernului,

iar

cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de

stat".

Cum

societatea comercială N.O. SA a fost înființată pe baza dispozițiilor Legii nr.

15/1990, prin H.G.

226

din 21 noiembrie 1990, din interpretarea sistematică a textelor normative,

rezultă că societatea este de interes național.

De asemenea, este întemeiat

și motivul de recurs privind greșita invocare a neconstituționalității art. 1-9

din Legea nr. 144/2007, stabilită prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a

Curții Constituționale, publicată la o dată ulterioară încheierii actului de constatare,

având în vedere că, potrivit art. 147 din Constituție, aceste decizii nu retroactivează.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) recursul urmează a fi

admis, modificându-se sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate

de reclamant împotriva actului de constatare a stării de incompatibilitate, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 223/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică, în tot, sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2011.