ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1938/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 50 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care solicita anularea Actului de constatare din 21 decembrie 2009, prin care s-a dispus constatarea stării de incompatibilitate față de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, în termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a stării de incompatibilitate sau a conflictului de interese, persoana verificată poate face contestație la Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție locuiește. Reclamantului i-a fost comunicat Actul constatator la data de 28 decembrie 2009 iar acțiunea a fost formulată la data de 16 februarie 2010, conform mențiunii de pe plicul aflat dosar, acțiunea fiind, deci, tardiv formulată.

Instanța de fond a reținut că este neîntemeiată susținerea reclamantului, potrivit căreia a formulat în termen contestația, în raport cu împrejurarea că, în lipsa unor mențiuni referitoare la posibilitatea contestării și la instanța competentă, a trimis contestația chiar Agenției Naționale de Integritate, apreciind că împrejurările invocate de reclamant sunt lipsite de relevanță în condițiile în care legea prevede termenul în care se poate formula contestația și instanța competentă să o judece. 2. Recursul reclamantului Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul C.M., fără a indica temeiul juridic de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc.

civ. În esență, Înalta Curte reține că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte: 2.1. Hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond a respins cererea ca tardiv formulată, deși a contestat actul emis de pârât la 3 zile de la comunicare. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, susține că pârâta nu a înțeles să indice în actul contestat și căile de atac, fapt care l-a indus în eroare, motiv pentru care a transmis contestația instituției pârâte. 2.2.

Sentința Curții de Apel este nelegală deoarece prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, dispozițiile art. 45 - 50 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate au fost declarate neconstituționale, fiind suspendate de drept începând cu data de 5 mai 2010. În condițiile în care termenul de contestare și organul competent să soluționeze contestația sunt stabilite prin art. 48 din lege, care a fost abrogat, se poate adresa direct instanței de judecată, situație în care solicită casarea hotărârii recurate și anularea Actului de contestare din 21 decembrie 2009. 2.3. În subsidiar, recurentul arată că nu se află în culpă pentru niciuna dintre incompatibilitățile constatate de Agenția Națională de Integritate prin actul atacat, reluând în memoriul de recurs argumentele cuprinse în acțiunea cu care a învestit instanța de judecată.

În susținerea acestui ultim motiv de recurs, au fost depuse înscrisuri în combaterea constatărilor Agenției Naționale de Integritate privind starea de incompatibilitate, contestația transmisă Agenției Naționale de Integritate la 7 ianuarie 2010 și respectiv recipisa poștală din 30 decembrie 2009 având ca destinatar Agenția Națională de Integritate. În conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., recurentul a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv Adresa înregistrată la Agenția Națională de Integritate din 21 ianuarie 2010 prin care recurentul solicită reanalizarea stării de incompatibilitate pentru care s-a declanșat procedura de control și contestând în această modalitate actul de constatare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspecte, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Cererea înregistrată în 18 februarie 2010, contestatorul C.M.

a solicitat anularea Actului de constatare încheiat la 21 decembrie 2009 de Agenția Națională de Integritate prin care s-a dispus constatarea stării de incompatibilitate, menționând că Actul de constatare l-a atacat prin contestația trimisă la 30 decembrie 2009 la Agenția Națională de Integritate, cu confirmare de primire în data de 7 ianuarie 2010. Conform dispozițiilor în vigoare la data efectuării verificării și a învestirii instanței de judecată, respectiv, art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată: "(2) În termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, persoana verificată poate face contestație la Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție locuiește.

Acțiunea este scutită de taxă de timbru. Prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător." Actul de constatare emis de Agenția Națională de Integritate a fost primit de recurent prin poștă la 28 decembrie 2009 și trebuia contestat în 15 zile la Curtea de Apel în a cărei circumscripție locuiește.

Susținerile recurentului privind inducerea sa în eroare în privința căilor de atac care nu au fost indicate în cuprinsul actului contestat nu pot fi reținute în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, republicată, în vigoare la acel moment: „(3) Actul de constatare trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz." Căile de atac, ce includ atât termenul cât și instanța unde se depune contestația sunt indicate în lege a cărei necunoaștere nu o poate invoca recurentul.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanță a reținut că împrejurările invocate de recurentul-reclamant sunt lipsite de relevanță în condițiile în care legea prevede termenul în care se poate formula contestația și instanța competentă să o judece. O condiție procedurală esențială privind promovarea acțiunii în contencios administrativ este aceea că sesizarea instanței competente să fie făcută cu respectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004 sau de legi speciale, atunci când au dispoziții derogatorii din acest punct de vedere. Este adevărat că art. 48 din Legea nr. 144/2007 a fost abrogat prin Legea nr. 176/2000 și că prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, art. 48 din lege a fost declarat neconstituțional.

Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr. 144/2007 a fost publicată în M. Of. nr. 294/05.05.2010, ulterior pronunțării sentinței recurate. Conform art. 11 din Legea nr. 47/1992, Deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. și sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, producând astfel efecte de la data luării la cunoștință prin publicare. Înalta Curte reține că potrivit art. 34 din Legea nr. 176/2010, verificările aflate în curs de desfășurare la Agenția Națională de Integritate la data intrării în vigoare a acestei legi, continuă potrivit procedurilor prevăzute de acesta iar actele și lucrările efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în M. Of.

nr. 294/.05.05.2010 rămân valabile. În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut prin aplicarea prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007, în vigoare la data verificării, că acțiunea a fost tardiv formulată la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău. În raport de soluția pronunțată, criticile aduse Actului de constatare din 12 decembrie 2009, nu pot fi analizate, întrucât vizează fondul pricinii care nu a fost analizat, prima instanță respingând acțiunea pe excepția invocată de pârâtă. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Toate considerentele expuse la pct. II.1 al deciziei, converg către concluzia că soluția fondului este legală. Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva Sentinței nr. 50 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.