ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 18 februarie 2010, pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea actului de constatare nr. X din 21 decembrie 2009 prin care s-a dispus constatarea, în persoana sa, a unei stări de incompatibilitate, în condițiile Legii nr. 161/2003. Prin Sentința nr. 50 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Decizia nr. 1938 din 31 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva Sentinței nr. 50 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. 2. Motivele și temeiul juridic al contestației în anulare promovată. Împotriva Deciziei nr. 1938 din 31 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat la data de 15 aprilie 2011, contestație în anulare contestatorul C.M., prin care a solicitat anularea deciziei, iar pe fond admiterea recursului formulat. În susținerea căii extraordinare de atac promovate contestatorul arată, în esență, că dezlegarea dată pricinii în recurs, cu privire la tardivitatea contestației formulate împotriva actului de constatare nr. X din 21 decembrie 2009, este rezultatul unei greșeli materiale.

Astfel, susține contestatorul că a înțeles ca în termen legal să formuleze și să transmită prin poștă, cu confirmare de primire, la Agenția Națională de Integritate, contestația împotriva actului de constatare emis de aceasta și contestat în prezenta cauză. În acest sens, arată contestatorul că la dosarul cauzei se află depusă dovada expedierii contestației prin poștă la data de 30 decembrie 2009, cu ștampila poștei de primire în data de 07 ianuarie 2010. 3. Considerentele și soluția asupra contestației în anulare Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de temeiul de drept reținut și față de motivele invocate de contestator, respectiv art. 318 teza I C. proc.

civ., în considerarea celor ce urmează: În primul rând, Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Totodată, Înalta Curte reamintește că textul vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil. În cauză, contestatorul consideră drept eroare materială faptul că instanța de recurs, în interpretarea probatoriului administrat în cauză prin raportare la dispozițiile art. 101 C. proc.

civ. și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007, republicată, a calculat termenul de 15 zile începând cu data sesizării instanței de fond, respectiv 16 februarie 2010 și nu începând cu data indicată în cererea de recurs, respectiv 30 decembrie 2009. Înalta Curte, apreciază față de exigența textului de lege arătat, că, contestația în anulare de față nu poate fi primită, prin raportare la susținerile referitoare la calcularea termenului pentru exercitarea contestației, reținând în acest sens că instanța de fond nu s-a aflat într-o confuzie, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., ci a procedat, în raport cu înscrisurile aflate la dosar, la soluționarea excepției tardivității invocată prin întâmpinare.

În consecință, constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare, dedusă prezentei judecăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr. 1938 din 31 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.