ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei
Prin acțiunea înregistrată la data de 18
februarie 2010, pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul C.M. a solicitat în
contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea actului de
constatare nr. X din 21 decembrie 2009 prin care s-a dispus constatarea, în
persoana sa, a unei stări de incompatibilitate, în condițiile Legii nr.
161/2003.
Prin Sentința nr. 50
din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a respins ca tardivă contestația formulată de
reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.
Prin Decizia nr. 1938
din 31 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul C.M.
împotriva Sentinței nr. 50 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, ca
nefondat.
Motivele și
temeiul juridic al contestației în anulare promovată.
Împotriva Deciziei
nr. 1938 din 31 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat la data de 15 aprilie
2011, contestație în anulare contestatorul C.M., prin care a solicitat anularea
deciziei, iar pe fond admiterea recursului formulat.
În susținerea căii
extraordinare de atac promovate contestatorul arată, în esență, că dezlegarea
dată pricinii în recurs, cu privire la tardivitatea contestației formulate
împotriva actului de constatare nr. X din 21 decembrie 2009, este rezultatul
unei greșeli materiale.
Astfel, susține
contestatorul că a înțeles ca în termen legal să formuleze și să transmită prin
poștă, cu confirmare de primire, la Agenția Națională de Integritate,
contestația împotriva actului de constatare emis de aceasta și contestat în prezenta
cauză. În acest sens, arată contestatorul că la dosarul cauzei se află depusă
dovada expedierii contestației prin poștă la data de 30 decembrie 2009, cu
ștampila poștei de primire în data de 07 ianuarie 2010.
Considerentele și
soluția asupra contestației în anulare
Contestația în
anulare de față, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de temeiul de
drept reținut și față de motivele invocate de contestator, respectiv art. 318
teza I C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează:
În primul rând,
Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac
extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict
prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului.
Potrivit art. 318
teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai
dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în
legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Totodată, Înalta
Curte reamintește că textul vizează exclusiv erorile materiale cu caracter
procedural care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise
prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele
formale ale judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma
aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze
prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de
interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a
aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
În cauză,
contestatorul consideră drept eroare materială faptul că instanța de recurs, în
interpretarea probatoriului administrat în cauză prin raportare la dispozițiile
art. 101 C. proc. civ. și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007, republicată,
a calculat termenul de 15 zile începând cu data sesizării instanței de fond,
respectiv 16 februarie 2010 și nu începând cu data indicată în cererea de
recurs, respectiv 30 decembrie 2009.
Înalta Curte,
apreciază față de exigența textului de lege arătat, că, contestația în anulare
de față nu poate fi primită, prin raportare la susținerile referitoare la
calcularea termenului pentru exercitarea contestației, reținând în acest sens
că instanța de fond nu s-a aflat într-o confuzie, în sensul art. 318 alin. (1)
teza I C. proc. civ., ci a procedat, în raport cu înscrisurile aflate la dosar,
la soluționarea excepției tardivității invocată prin întâmpinare.
În consecință,
constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318
alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată
contestația în anulare, dedusă prezentei judecăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr. 1938 din 31
martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 septembrie 2011.