ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5060/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5060/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin Cererea adresată Înaltei Curți la data
de 14 mai 2012 Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație
în anulare împotriva Deciziei nr. 1652 din 27 martie 2012 a Înaltei Curți,
invocând ca temei juridic dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ.
Hotărârea
instanței de recurs
Prin Decizia nr. 1652
din 27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca
tardiv formulat recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală
împotriva Sentinței nr. 59 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
Bacău.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că rezultă din actele și lucrările
dosarului faptul că recurenta a formulat calea de atac a recursului cu
depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, astfel
încât Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor legale și a constatat tardiv
recursul formulat.
Contestația în
anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală
Contestatoarea a
invocat dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., arătând că dezlegarea dată
de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. A precizat că din
înscrisurile dosarului rezultă că sentința instanței de fond a fost comunicată
instituției recurente la data de 30 mai 2011, așa cum rezultă din dovada de
comunicare, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 15 iunie 2011, în
termenul prevăzut de lege pentru declararea recursului.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte,
analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu
dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele
considerente:
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru
care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318
C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs
mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei
greșeli materiale..”.
Noțiunea de „greșeală
materială” folosită de legiuitor în art. 318 din C. proc. civ. nu trebuie
interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greșelile
materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare
cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la
pronunțarea unei soluții eronate.
Procedând la
verificarea greșelii materiale arătate, Înalta Curte a reținut că sentința
pronunțată de instanța de fond a fost comunicată instituției Agenția Națională
de Administrare Fiscală la data de 27 mai 2011, așa cum rezultă din dovada de
comunicare a hotărârii în cauză, iar recursul a fost declarat la data de 15
iunie 2011, conform datei aflate pe plicul de corespondență.
Astfel, ultima zi
pentru declararea recursului a fost 13 iunie 2011, cum corect a reținut
instanța de recurs, motiv pentru care instanța de retractare a constatat
neîntemeiată greșeala materială invocată ca motiv al contestației de față.
Pentru considerentele
arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva
Deciziei nr. 1652 din 27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM