ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5060/2012

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Cererea adresată Înaltei Curți la data de 14 mai 2012 Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1652 din 27 martie 2012 a Înaltei Curți, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. 2. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 1652 din 27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 59 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că rezultă din actele și lucrările dosarului faptul că recurenta a formulat calea de atac a recursului cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, astfel încât Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor legale și a constatat tardiv recursul formulat. 3. Contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală Contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., arătând că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. A precizat că din înscrisurile dosarului rezultă că sentința instanței de fond a fost comunicată instituției recurente la data de 30 mai 2011, așa cum rezultă din dovada de comunicare, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 15 iunie 2011, în termenul prevăzut de lege pentru declararea recursului.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale..”. Noțiunea de „greșeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 din C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.

„Greșelile materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Procedând la verificarea greșelii materiale arătate, Înalta Curte a reținut că sentința pronunțată de instanța de fond a fost comunicată instituției Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 27 mai 2011, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii în cauză, iar recursul a fost declarat la data de 15 iunie 2011, conform datei aflate pe plicul de corespondență. Astfel, ultima zi pentru declararea recursului a fost 13 iunie 2011, cum corect a reținut instanța de recurs, motiv pentru care instanța de retractare a constatat neîntemeiată greșeala materială invocată ca motiv al contestației de față.

Pentru considerentele arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 1652 din 27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM