ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5942/2013

Decizia nr. 5942/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea Deciziei de soluționare emisă de pârâta ANAF, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtei ANAF la soluționarea Contestației fiscale în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii potrivit art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtei ANAF, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalități către societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii cererii; obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea a fost supusă unei inspecții fiscale, care s-a finalizat prin emiterea Deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale de plată cu titlu de TVA în sumă de 3.804.743 RON, precum și majorări de întârziere în sumă de 941.159 RON.

A subliniat reclamanta că Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală au fost comunicate Societății în data de 14 februarie 2011, astfel cum rezultă și din ștampila aplicată de Societate pe respectivele documente.

Având în vedere constatările nelegale ale ANAF cuprinse în Decizia de impunere și Raportul de inspecție, societatea a înțeles să urmeze procedura prealabilă a contestării acestora, astfel că, în baza prevederilor art. 205 și următoarele C. proc. fisc., aceasta a formulat o contestație fiscală ce a fost expediată prin intermediul Poștei Române în data de 11 martie 2011 către AFP3 și recepționată de autoritate în data de 14 martie 2011.

Cu toate acestea, autoritatea pârâtă a reținut în pagina 2, ultimul paragraf al Deciziei de soluționare a contestației că data depunerii contestației este aceea de 31 martie 2011, însă autoritatea pârâtă ar fi trebui să ia în calcul data poștei aplicată pe plicul expediat de Societate și care conținea Contestația fiscală, iar nu viza Registraturii aplicată pe documentul respectiv.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 293 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; a anulat Decizia nr. 138 din 15 aprilie 2011 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză reclamanta a depus contestația la poștă prin scrisoare recomandată la data de 11 martie 2011, aceasta fiind primită de AFP Sector 3 la 14 martie 2011, deci înlăuntrul termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 214 C. proc. fisc.

Prin urmare, a constatat că, în mod eronat, pârâta a apreciat ca fiind tardivă depunerea contestației, prin raportare la ștampila aplicată de serviciul registratură al AFP Sector 3 abia la 31 martie 2011.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că actele depuse de intimata-reclamantă în susținerea acțiunii prezintă modificări chiar la datele care atestă confirmarea de primire a contestației.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. „Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”, iar în conformitate cu prevederile art. 68 C. proc. fisc. „Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și alte dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă”.

Termenele procedurale se calculează potrivit art. 101 - 102 C. proc. civ., legiuitorul prevăzând totodată la art. 104 C. proc. civ. că actele de procedură trimise prin poștă se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

În cauză, Decizia de impunere și Raportul de inspecție au fost comunicate Societății în data de 14 februarie 2011, astfel cum rezultă și din ștampila aplicată de reclamantă pe aceste documente, iar contestația fiscală a fost expediată prin intermediul poștei în data de 11 martie 2011 către AFP și recepționată de autoritate în data de 14 martie 2011, înlăuntrul termenului legal de contestare, fiind lipsit de relevanță aspectul invocat de autoritatea pârâtă referitor la dovada momentului la care contestația fiscală a fost înregistrată intern la organul de soluționare, aspect ce contravine dispozițiilor legale menționate anterior.

De asemenea, pe baza actelor aflate la dosar, instanța de control judiciar apreciază ca fiind nefondate susținerile recurentei din cadrul cererii de recurs în sensul existenței unor modificări ale datelor în cuprinsul confirmării de primire și al recipisei poștale.

Prin urmare, instanța de fond a constatat în mod judicios nelegalitatea Deciziei nr. 138 din 15 aprilie 2011, prin care s-a respins ca tardivă contestația reclamantei, obligând pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de către aceasta împotriva actelor administrative fiscale emise în urma inspecției fiscale generale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 293 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM