ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.06.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L., fostă S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

- anularea Deciziei de Impunere nr. 93/21.04.2010 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/16.04.2010, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 17.268.514 RON, cu titlu de impozit pe profit și 11.264.881 RON, cu titlu de majorări de întârziere;

- suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 93/21.04.2010 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/16.04.2010, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;

- anularea Deciziei nr. 907676/28.05.2013, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a soluționat contestația fiscală a reclamantei, înregistrată sub nr. x;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin încheierea din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamanta S.C. C. S.R.L., având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x și Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/16.04.2010 emis de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., iar recursul declarat de reclamantă împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 395 din 3 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x.

Prin sentința civilă nr. 405 din 16.02.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., având ca obiect anulare acte administrative fiscal, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. (fostă S.C. "C. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea actelor administrativ-fiscale contestate, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

3.1. În primul motiv de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentința atacată cuprinde motive contradictorii sau nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În concret, recurenta a menționat faptul că prima instanță a analizat alte acte administrative fiscale decât cele deduse judecății în speța de față și a citat pe pagini întregi din Raportul de inspecție fiscală nr. x/03.09.2012 care evident nu se referea:

- la furnizorii a căror achiziții au fost refuzate de organul fiscal;

- la perioada analizată (ianuarie 2005 - decembrie 2008);

- la problema de drept supusă atenției în prezentul dosar (dreptul de deducere al TVA, iar nu calculul impozitului pe profit.

Recurenta a susținut și faptul că 90% din motivarea hotărârii judecătorești contestate reprezintă preluarea identică a motivelor ANAF din întâmpinarea și răspunsul la contestația administrativă.

De asemenea, recurenta a menționat și faptul că o altă serie de argumente ale judecătorului fondului care nu au nicio legătură cu speța de față sunt cele prin care acesta prezintă situația facturilor centralizatoare, situație inexistentă în acest dosar.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cadrul memoriului de recurs, partea a prezentat în detaliu criticile de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare .

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare .

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23.11.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Recurenta a formulat punct de vedere la raportul întocmit .

Prin încheierea de ședință din data de 22.03.2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 15.06.2018.

La termenul de judecată din data de 15.06.2018, în temeiul art. 492 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a încuviințat pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta nu îndeplinește exigențele menționate de textul legal anterior citat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. are ca obiect verificarea legalității:

- Deciziei de Impunere nr. 93/21.04.2010 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/16.04.2010 emise de ANAF - DGAMC, prin care s-au stabilit în sarcina recurentei obligații fiscale suplimentare, în sumă de 17.268.514 RON, cu titlu de impozit pe profit și 11.264.881 RON, cu titlu de majorări de întârziere aferente acestuia;

- Deciziei nr. 907676/28.05.2013 prin care ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația administrativ-fiscală a recurentei, înregistrată sub nr. x.

Înalta Curte apreciază că hotărârea judecătorească contestată cuprinde considerente străine de natura cauzei care nu au nicio legătură cu raportul juridic dedus judecății.

În concret, instanța de fond și-a început motivarea la pagina 37 a sentinței astfel: "Din analiza Raportului de inspecție fiscală nr. x/03.09.2012, se reține că organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada iunie - august 2010, reclamanta a achiziționat de la S.C. "D." S.R.L, în baza unui număr de 68 facturi, cereale constând în orz, rapiță, grâu și floarea soarelui, și a dedus TVA aferentă în sumă totală de 856.754 RON, astfel:

- în luna iunie 2010, în baza a 11 facturi societatea a achiziționat orz și rapiță, deducând TVA aferentă în sumă de 134.683 RON;

- în luna iulie 2010, în baza a 36 facturi societatea a achiziționat rapiță, grâu și orz deducând TVA aferentă în sumă de 502.617 RON;

- în luna august 2010, în baza a 21 facturi societatea a achiziționat grâu, orz și floarea soarelui deducând TVA aferentă în sumă de 219.454 RON.

De asemenea, organele de inspecție fiscală au constatat că achizițiile de cereale au avut la bază contracte de vânzare - cumpărare în care a fost prevăzută condiția de livrare CPT opțiunea cumpărătorului ("as per INCOTERMS 2000"), astfel că transportul și livrarea produselor agricole transportate au fost în sarcina furnizorului S.C. D. S.R.L." (…)

"Totodată, organele de inspecție fiscală au constatat că în ceea ce privește cantitățile transportate și înscrise în avizele de însoțire a mărfii, confirmate de S.C. E. S.R.L., societate cu care reclamanta a avut încheiat contract de prestări servicii prin care se verifică și certifică atât cantitativ cât și calitativ intrările de cereale, sunt mult mai mari decât capacitatea de transport confirmată de organele abilitate, societatea neprezentând alte avize din care să rezulte cantitățile de cereale înscrise în avizele de însoțire a mărfurilor ca fiind transportate cu aceste mijloace de transport." (…)

"De asemenea, din analiza Raportului de inspecție fiscală nr. x/03.09.2012, se reține că au fost constatate neconcordanțe rezultate din diferențele între numerele mijloacelor de transport utilizate." (…)

"Prin urmare, având în vedere aspectele prezentate în urma analizării relației comerciale dintre reclamantă și S.C. "D." S.R.L., organele de inspecție fiscală au constatat în unele cazuri deficiențe privind livrarea, recepția și facturarea bunurilor achiziționate de societate de la furnizor, și anume, au constatat că există diferențe cantitative (în plus sau în minus) între livrările efectuate conform avizelor de însoțire a mărfii și cele facturate, lipsa unor avize de expediție care însoțesc mărfurile livrate, neconcordanțe și diferențe între datele deținute de contestatar și societățile depozitare, de contestatar și societatea cu care a avut încheiat contract de prestări servicii prin care se verifică și certifică atât cantitativ cât și calitativ intrările de cereale, între mijloacele de transport utilizate, atât din punct de vedere al existenței acestora, cât și din punct de vedere al capacității de transport, precum și imposibilitatea identificării distincte a livrărilor/ieșirilor de cereale de la furnizorul S.C. "D." S.R.L., acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, fapt pentru care, în temeiul prevederilor legale menționate în situația de fapt, organele de inspecție fiscală nu au acordat contestatarului dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 856.754 RON înscrisă în facturile emise în perioada iunie - august 2010 de către S.C. "D." S.R.L."

Înalta Curte reține că S.C. "D." S.R.L. nu se regăsește printre cei 25 de furnizori a căror achiziții nu au fost luate în considerare de către organul fiscal la calculul impozitului pe profit aferent perioadei ianuarie 2005 - decembrie 2008. De altfel, nici nu avea cum, deoarece problema aferentă S.C. "D." S.R.L. viza deductibilitatea TVA - nu calculul impozitului pe profit - aferentă perioadei iunie 2010 - august 2010, adică o perioadă ulterioară celei analizate în prezenta cauză.

În cadrul dosarului nr. x aflat pe rolul Tribunalului București, S.C. "A." S.R.L. (fostă S.C. "C. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/03.09.2012, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/03.09.2012, precum și a Deciziei nr. 109/25.04.2013 prin care a fost soluționată contestația administrativ-fiscală. Prin sentința civilă nr. 1755/11.03.2015, Tribunalului București a admis acțiunea reclamantei, anulat actele administrativ-fiscale contestate și a obligat pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să ramburseze reclamantei TVA în sumă de 856.754 RON. Prin decizia civilă nr. 5048/26.10.2015, Curtea de Apel București a respins recursul declarat de ANAF, ca nefondat.

Din cele anterior prezentate rezultă cu evidență faptul că este vorba despre acte administrative fiscale complet diferite față de cele ce fac obiectul prezentei cauze.

Ca atare, Înalta Curte nu poate împărtăși soluția judecătorului fondului pentru că nu este corespunzător motivată, ceea ce conduce la necercetarea cauzei sub toate aspectele și la incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii sub aspectele de esență invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând casarea sentinței, în condițiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de soluția pronunțată cu privire la primul motiv de recurs, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.), împotriva sentinței civile nr. 405 din 16.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2018.