ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4115/2012

Asupra contestației în anulare de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea Ordinului nr. 7212 din 2 august 2011 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 585 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A.F.M.

împotriva pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A.F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3. Hotărârea instanței de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1225 din 7 martie 2012 a respins recursul ca tardiv formulat. În argumentarea soluției date Înalta Curte a reținut că potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept.

Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare” iar în cauză hotărârea atacată a fost comunicată la data de 21 decembrie 2011, recursul fiind înregistrat la data de 29 decembrie 2011, cu depășirea termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus-citat. 4. Calea extraordinară de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri A.F.M. a formulat contestație în anulare. În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că în mod greșit Înalta Curte a respins recursul declarat împotriva Sentinței nr. 585 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv întrucât recursul său a fost expediat prin poștă la data de 23 decembrie 2011. 5. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la contestația în anulare.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1225 din 7 martie 2012 ÎCCJ SCAF a respins recursul ca tardiv formulat, reținând că în raport cu data comunicării hotărârii atacate respectiv 21 decembrie 2011 și data înregistrării cererii de recurs - 29 decembrie 2011, recurenta A.F.M. a depășit termenul de recurs prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel că devin aplicabile prevederile art. art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

„ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.” În motivarea cererii formulate contestatoarea a susținut că în mod greșit instanța de recurs a stabilit că recursul a fost înregistrat la data de 29 decembrie 2011 când de fapt a fost expediat prin poștă la data de 23 decembrie 2011, astfel că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale. Înalta Curte constată că susținerea contestatoarei este nefondată. Din înscrisul depus la dosarul de recurs nu rezultă o dată a depunerii la poștă a cererii de recurs, susținerile contestatoarei din cuprinsul cererii neputând fi verificate.

Așa fiind, în raport și cu dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: potrivit căruia „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”, Înalta Curte constată că soluția instanței de recurs este legală și temeinică, motiv pentru va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de A.F.M. împotriva Deciziei nr. 1225 din 7 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM