ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.F.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V. suspendarea Ordinului

nr. 7212 din 2 august 2011 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de

fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 585 din 14 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A.F.M.

împotriva pârâtei A.N.V., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta A.F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea prin care se pronunță

suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen

de 5 zile de la comunicare".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea atacată a

fost comunicată la data de 21 decembrie 2011, iar recursul a fost înregistrat

la data de 29 decembrie 2011, potrivit rezoluției aflate la fila nr. x a

dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul

legal sus citat.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

Cum în cauză,

recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.F.M., împotriva Sentinței civile nr. 585 din 14 decembrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA