ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2305/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2305/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Încheierea nr. 64 din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a
executării Deciziei nr. 1363/2011, formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu
cu pârâta A.N.A.F. – G.F. – C.G., a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1363/2011
emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în
anularea actului administrativ.
Împotriva
acestei hotărâri, pârâta, G.F. – C.G., a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Înainte
de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând
data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste
termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea 554/2004.
Potrivit
art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea prin care se pronunță
suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen
de 5 zile de la comunicare”.
Din
analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că
încheierea atacată a fost comunicată la data de 12 ianuarie 2012, iar recursul
a fost înregistrat la data 18 ianuarie 2012, potrivit rezoluției aflate la fila
x a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de
textul legal sus citat.
Conform
dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de
atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage
decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește
că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.
Cum
în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în
exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința
ei, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de G.F. – C.G. împotriva Încheierii nr. 64 din 22 decembrie 201 a
Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 mai 2012.