ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2016

HOTĂRÂRE

25.05.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1168

/20

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin decizia nr. 2305 din 28 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, admițând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a casat-o, în parte, și, rejudecând în fond, printre alte măsuri dispuse, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a obligat pe inculpații A., B. și C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL, la plata sumei de 2.032.410 RON, cu titlu de prejudiciu la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, către stat prin D.G.F.P. A obligat pe inculpați și partea responsabilă civilmente SC E. SRL, în solidar, la plata sumei de 1.157.833 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, către statul român prin D.G.F.P., menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. raportate la cele ale art. 509 alin. (5) C. proc. civ., înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți.

S-a arătat că ulterior desfășurării procesului penal, prin adresa din 5 februarie 2016, primită în data de 9 februarie 2016, A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj a comunicat revizuentei că din creanța în cuantum de 2.032.410 RON, s-a recuperat suma de 672.624 RON, în cadrul procedurii falimentului desfășurată cu privire la partea responsabilă civilmente SC D. SRL.

A precizat că adresa menționată i-a fost comunicată urmare intentării procesului împotriva D.G.F.P. Dolj, care a refuzat să răspundă cererii revizuentei din 23 mai 2015, prin care solicitase să i se precizeze valoarea prejudiciului recuperat, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr. 1458 din 9 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul în Dosarul nr. x/623/2015, definitivă prin decizia nr. 118 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, urmare respingerii recursului declarat de pârât.

Revizuenta a făcut cunoscut că situația astfel creată este de natură a crea grave prejudicii inculpaților, care sunt supuși executării silite, aceștia având în continuare măsuri asiguratorii instituite asupra bunurilor personale prin raportare la o valoare a prejudiciului de 2.032.410 lei, deși o parte din acesta, respectiv suma de 672.624 RON a fost recuperată în cadrul procedurii falimentului desfășurată față de partea responsabilă civilmente SC D. SRL.

Prin încheierea nr. 518 din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul secțiilor civile ale instanței supreme, constatând că revizuirea deciziei penale vizează doar aspecte ce țin de latura civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I civile la 21 aprilie 2016, acordându-se termen de judecată la 25 mai 2016.

Analizând cererea de revizuire prin raportare la chestiunea pusă în discuția părților din oficiu, respectiv aplicarea în timp a legii cu referire la împrejurarea că hotărârea penală atacată a fost soluționată sub imperiul vechiului C. proc. pen., se rețin următoarele:

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată împotriva deciziei nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre ce a fost pronunțată sub imperiul vechiului C. proc. pen.

Demersul judiciar a fost exercitat în condițiile art. 453 alin. (2) din noul C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârii judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ. și a fost întemeiată pe cazul de revizuire reglementat în cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că reglementarea noului C. proc. pen. se regăsește încorporată în cuprinsul Legii nr. 135/2010 care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea unor acte normative.

Din punct de vedere al aplicării în timp a noii legi procesuale penale, Legea nr. 255/2013 statuează prin art. 3 în sensul că „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi”.

Întrucât decizia atacată a fost pronunțată la data de 28 iunie 2012, așadar anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., judecata cauzei penale nu mai reprezenta, din punct de vedere a legii noi procesuale penale „o cauză aflată pe rolul organelor judiciare” pentru ca acesteia să-i fie aplicabile, în virtutea art. 3 din Legea nr. 255/2013, dispozițiile noului C. proc. pen.

Fiind pronunțată anterior intrării acestuia în vigoare, decizia penală nr. 2305 din 28 iunie 2012 scapă aplicării noii legi procesuale penale, așa încât, împotriva acesteia nu pot fi exercitate decât căile de atac prevăzute în legislație la data emiterii sale.

În același sens este și norma conflictuală proprie conținută în noul C. proc. pen., care, în art. 13 alin. (1) stipulează că „Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii”.

Cum calea de atac a revizuirii hotărârii penale exclusiv sub aspectul laturii civile, în fața instanței civile și potrivit C. proc. civ., a fost introdusă prin noua lege procesuală penală, aceasta este incidentă, în acord cu principiul aplicării imediate a acesteia consfințit prin art. 3 din Legea nr. 255/2013 și art. 13 alin. (1) din noul C. proc. pen., tuturor hotărârilor pronunțate în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare la data intrării sale în vigoare și, desigur, a acelora pronunțate în cauzele începute și finalizate sub imperiul său.

Întrucât, pentru motivele arătate, judecata finalizată prin decizia penală nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu face parte din niciuna din aceste categorii, se constată că împotriva ei nu ar putea fi exercitată o cale de atac neprevăzută în legislația în vigoare la data pronunțării sale (revizuirea laturii civile a hotărârii, în fața instanțelor civile și pentru motivele reglementate în procedura civilă).

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, cererea de revizuire astfel formulată apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.