ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1818/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 pronunțată la 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 10400/63/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei SC L.F. SRL Craiova prin rechizitoriul nr. 151/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin radierea făptuitoarei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul F.V.M.L., cunoscut cu antecedente penale) la:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 64 alin. (1), rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice, de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen., dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale -, pe o durata de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată a acesteia;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Leag nr. 31/1990 modificată cu aplic.art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executata.

S-a făcut aplicrea art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi administrator, pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., compus din. durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, stabilit de lege. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.

S-a luat act că partea vătămată SC L.F. SRL Craiova -prin lichidator judiciar C. Ipurl, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. București, împotriva inculpatei SC L.F. SRL Craiova;

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 164.376 lei despăgubiri civile către această parte civilă, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării integrale a debitului, conform C. proc. fisc.

În baza art. 163 alin. (1) și (2), rap. la art. 164 alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului F.V.M.L., instituită prin Ordonanța nr. 151/P/2011 din data de 30 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 169), până la concurența sumei de 164.376 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform modalității menționate anterior.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 151/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.V.M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevirare la termen a taxelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 și folosire cu rea credință a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, precum și a inculpatei SC L.F.G. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevirare la termen a taxelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În fapt, instanța de fond a constatat în esență că inculpatul a omis să evidențieze în actele contabile și în documentele legale depuse la organele fiscale operațiunile comerciale efectuate în trim. II și III 2009 cu SC D.C. SRL și SC L.C.B. SRL, precum și veniturile realizate, cu scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugată și a impozitului pe profit în cuantum total de 78.976 lei.

De asemenea, inculpatul a reținut și nu a virat la bugetul de stat taxele și impozitele cu reținere la sursă aferente lunii octombrie 2009, în cuantum de 15.158 lei, dar a și folosit suma de 439.013 lei ridicată din casieria societății, în folosul său propriu ori pentru a achita datorii ale SC A. SRL, pe care - de asemenea - o administra.

Astfel, s-a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpatul F.V.M.L., de a omite să evidențieze, în actele contabile și în documentele legale depuse la organele fiscale operațiunile comerciale efectuate în trim. II și III 2009 cu SC D.C. SRL și SC L.C.B. SRL, precum și veniturile realizate, cu scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugată și a impozitului pe profit în cuantum total de 78.976 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar fapta acestuia, săvârșită în realizarea obiectului de activitate al SC L.F.G. SRL, de a reține și a nu vira la bugetul de stat taxele și impozitele cu reținere la sursă aferente lunii octombrie 2009, în cuantum de 15.158 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Totodată, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpat, administratorul SC L.F.G. SRL, contând în faptul că a folosit suma de 439.013 lei ridicată din casieria societății, în folosul său propriu ori pentru a achita datorii ale SC A. SRL pe care de asemenea o administrează, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Prima instanță a mai reținut faptul că, prin adresa din 22 octombrie 2012, s-a comunicat faptul că SC L.F.G. SRL Craiova figurează ca fiind sub incidența procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, încă la 13 octombrie 2011, iar procedura de insolventă a acestei societăți face obiectul Dosarului nr. 16070/63/2010 aflat pe rolul secției comerciale a Tribunalului Dolj, în care s-a pronunțat deja sentința civilă nr. 1446 din 30 octombrie 2012, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 20 noiembrie 2012, prin care SC L.F.G. SRL Craiova a fost radiată din Registrul Comerțului.

Raportat la cele expuse, instanța de fond a constatat că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și nu se mai poate angaja răspunderea juridică a acesteia.

Pe de altă parte, în această situație, având în vedere că SC L.F.G. SRL Craiova nu mai are personalitate juridică, instanța de fond a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesul penal pornit împotriva acestei inculpate prin rechizitoriul nr. 151/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a radierii societății făptuitoare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 1446 din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 20 noiembrie 2012, SC L.F.G. SRL Craiova a fost radiată din Registrul Comerțului, motiv pentru care, reținându-se că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și nu se mai poate angaja răspunderea sa juridică, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București față de această parte .

Pe de altă parte, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit cărora cel ce a produs cu intenție un prejudiciu, este ținut să-l repare, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 164.376 lei despăgubiri civile.

Prima instanță a luat act și de împrejurarea că partea vătămată SC L.F. SRL Craiova - prin lichidator judiciar C. Ipurl, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva acestei.hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, inculpatul F.V.M.L., precum și partea civilă Statul Român pentru A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova.

Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființării sentinței, schimbării încadrării juridice dată infracțiunilor de evaziune fiscală și folosire cu rea-credință a creditului, în sensul reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., comunicarea la O.R.C. a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului, majorarea pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în sensul de a răspunde exigențelor legii penale care să reflecte valorificarea criteriilor prev de art. 72 și 52 C. pen., raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor.

Inculpatul F.V.M.L. a solicitat desființarea sentinței, reținerea de circumstanțe legale atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special pentru toate infracțiunile deduse judecății.

Partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova, în cererea inițială prin care a declarat apel, de la data de 01 martie 2013, a criticat sentința instanței de fond cu privire la cuantumul prejudiciului la care a fost obligat inculpatul, dar și cu privire la omisiunea instanței de a institui măsuri asigurătorii constând în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului infracțional.

La data de 29 martie 2013 (fila 27 dosar apel), partea civilă a dezvoltat apelul declarat inițial, criticând sentința numai în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a preciza data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 164.376 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpat prin activitatea sa infracțională.

Prin Decizia penală nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj și inculpatul F.V.M.L. împotriva sentinței penale nr. 85, pronunțată la data de 20 februarie 2013 de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 10400/63/2012.

A fost desființată în parte sentința, sub aspectul laturii penale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul F.V.M.L., din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în inf. prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și din inf. prev. de art. art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în inf. prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. .

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320

1

al. 7 C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.M.L. la 1 an închisoare.

În baza art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.M.L. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (litera c constând în dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale), ca pedeapsă complementară.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.M.L. la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. (litera c constând în dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale).

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins apelul declarat de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova declarat împotriva sentinței penale nr. 85, pronunțată la data de 20 februarie 2013 de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 10400/63/2012, ca nefondat.

A fost obligat apelantul A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decise astfel instanța de control judiciar a arătat că instanța de fond, a reținut că au fost săvârșite infracțiunile de evaziune fiscală și folosire cu rea-credință a creditului de către inculpat, prin acte repetate, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., care stabilesc că infracțiunea are caracter continuat când o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind regimul O.R.C., stabilesc obligația instanțelor de a comunica acestuia copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive. Or, raportat la dispozițiile art. 381 și următoarele C. proc. pen., hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar nu este definitivă, ea fiind supusă recursului, astfel că obligațiile care derivă din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 revin instanței de executare, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante.

S-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 C. pen., dar și prevederile art. 52 C. pen., instanța valorificând în mod corespunzător materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, cauza fiind soluționată potrivit procedurii simplificate instituită de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-au reținut circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și prejudiciul infracțional, stabilindu-se pedepse într-un cuantum corespunzător, în măsură să-și atingă scopul sancționator șu educativ în cauză.

De asemenea, și modalitatea de executare a pedepsei, constând în suspendarea condiționată, conform art. 81 C. pen., este legală și temeinică.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. -D.G.R.F.P. Craiova, care apreciind, pe de o parte să sus - zisa decizie nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (ceea ce ar constitui cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.), iar pe de altă parte, că soluția instanței de apel „se bazează pe o interpretare greșită a textelor de lege aplicabile în cauză - prevederile art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și, în rejudecare, precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 164.376 lei - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de sat de către inculpat.

Examinând recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova împotriva Deciziei penale nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la 21 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluției recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară- în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

alin. (1) (în radactarea dată prin sus- menționata lege) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate ).

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) din același cod.

Rezultă așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ enumerate în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin Legea nr. 2/2013, aspect sub care se constată că pct. 9 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. - invocat ca motiv de casare -a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

În ce privește pretinsa greșita interpretare de către instanța de apel, a prevederilor art. 119-120 C. proc. fisc. se constată că recurenta neobservând prevederile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. a omis să indice, în termeni neechivoci, cazul de casare căruia această greșită interpretare s-ar circumscrie; acest caz de casare ar putea fi cel prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., însă potrivit alin. 3 al sus - arătatului articol (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013) acest caz de casare nu mai face parte dintre acelea care „ se iau în considerare întotdeauna din oficiu"; oricum, este de observat că precizarea datei de la care ar urma să fi calculate „accesoriile „creanței în despăgubire reprezintă un aspect de temeinicie și, ca atare, nu poate fi remediat, în recurs, care după cum deja s-a arătat, se limitează la verificarea legalității hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova împotriva Deciziei penale nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, urmează a fi respins ca nefondat.

În baz aart. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatul inculpat F.V.M.L. și pentru intimata inculpată persoană juridică SC L.F.G. SRL, se va avansa din fondu Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova împotriva Deciziei penale nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatul inculpat F.V.M.L. și pentru intimata inculpată persoană juridică SC L.F.G. SRL, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2014.