ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226 din 28 mai 2012, Tribunalul Dolj, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.,  fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a)) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă fomiulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.025 lei, precum și la dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului până la concurența sumei de 12.025 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței la O.R.C. pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 301/P/2011 din data de 10 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

Prin actul adițional din data de 06 aprilie 2009, J.T. și J.I., asociații SC J.H.C. SRL, au hotărât retragerea lor din societate și cesionarea tuturor părților asociate sociale deținute lui D.I., care a devenit astfel asociat unic și administrator. La aceeași dată, noul administrator a actualizat actul constitutiv al societății, al cărei sediu a fost menținut în Craiova, în temeiul actului adițional din 03 ianuarie 2009, prin care durata contractului de închiriere din 11 martie 2008 încheiat între SC C. SA și SC C. SA a fost prelungită până la dat de 31 decembrie 2009 și a stabilit obiectul principal de activitate al societății ca fiind comerțul cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare și de încălzire.

Prin cererea înregistrată din 08 aprilie 2009, D.I. a solicitat judecătorului delegat la O.R.C. înregistrarea mențiunilor din actul adițional privind domeniul principal de activitate, obiectul de activitate, asociați, administratori, prelungirea sediului social și depunerea actului constitutiv actualizat, cerere care a fost admisă prin încheierea din 10 aprilie 2009, mențiunile fiind înregistrate, la aceeași dată, în registrul comerțului.

Totodată, prin cererea din data de 13 aprilie 2009, D.I. a solicitat Băncii CR. F.R., unde SC J.H.C. SRL avea cont deschis, modificarea datelor privind împuterniciții și schimbarea fișei specimenului de semnătură, devenind singura persoană cu drept de semnătură, împuternicită să efectueze toate operațiunile de depunere sau ridicare de numerar precum și alte operațiuni bancare, așa cum rezultă din adresa din 20 decembrie 2011 a societății bancare.

La data de 17 septembrie 2009, SC H.B.G. SRL a formulat o cerere prin care a solicitat Gărzii Financiare, secția Dolj să verifice dacă SC J.H.C. SRL a înregistrat și declarat o operațiune comercială derulată între cele două societăți în cursul lunii mai 2009, materializată în 8 facturi fiscale care atestau livrarea de către SC H.B.G. SRL către SC J.H.C. SRL a unor materiale de construcție în valoare totală de 40.884,22 lei.

Pentru verificarea aspectelor solicitate, comisarii din cadrul Gărzii Financiare s-au deplasat de mai multe ori, în perioada 02 noiembrie - 09 noiembrie 2009, la sediul social declarat al SC J.H.C. SRL însă la respectiva adresă nu a fost găsit nici un reprezentant al societății.

Față de imposibilitatea efectuării unei verificări financiare privind activitatea desfășurată de societate, au fost solicitate relații suplimentare de la SC C. SA, proprietara spațiului închiriat, cu această ocazie constatându-se că în realitate SC J.H.C. SRL nu a mai funcționat în sediul declarat din data de 01 aprilie 2009, când contractul de închiriere a fost reziliat, la cererea fostului administrator.

În aceste condiții, pe adresa de domiciliu a administratorului D.I. au fost trimise trei invitații, prin care i se solicita să prezinte documentele societății la sediul Gărzii Financiare, în vederea efectuării unei verificări însă, deși cele trei invitații au fost primite, inculpatul, având cunoștință de ele, așa cum a declarat cu ocazia audierii, a refuzat să își îndeplinească această obligație.

În urma verificărilor efectuate cu privire la relația comercială dintre cele două societăți a rezultat că, la data de 21 mai 2009, între SC H.B.G. SRL Ghioroc, în calitate de furnizor, și SC J.H.C. SRL reprezentată de D.I., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de furnizare numărul 310, valabil timp de 12 luni de la semnare, ce a avut ca obiect achiziționarea de către cumpărător a produselor din programul de fabricație al furnizorului. In baza contractului încheiat, în perioada 23-29 mai 2009, SC J.H.C. SRL a achiziționat de la SC H.B.G. SRL materiale de (radiată), pen construcție în valoare totală de 40.884,22 lei, fiind întocmite în acest sens 8 facturi fiscale care au fost înregistrate în evidența contabilă a furnizorului.

La data de 15 martie 2011, în cadrul verificărilor efectuate în prezenta cauză, D.I. a pus la dispoziție organelor de poliție actele de evidență contabilă ale SC J.H.C. SRL, care au fost înaintate Gărzii Financiare, secția Dolj în vederea definitivării verificărilor, din analiza notei de constatare întocmită la data de 22 martie 2011 rezultând că documentele financiar-contabile prezentate de învinuit se referă la o perioadă anterioară lunii mai 2009.

În nota explicativă dată cu această ocazie organelor de control, D.I. a precizat că cele 8 facturi fiscale de aprovizionare emise de SC H.B.G. SRL nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății pe care a administrat-o, precizând totodată că bunurile achiziționate au fost vândute unor persoane fizice, fără a întocmi documente justificative, ca o consecință a acestei omisiuni veniturile obținute nefiind înregistrate în evidențe; totodată, cele două operațiuni nu au fost declarate organului fiscal teritorial.

În același sens, analizând documentele înaintate de D.G.F.P. Dolj cu adresa din 28 ianuarie 2010, se constată că în intervalul aprilie 2009 (de când D.U. devenit asociat unic și administrator) - octombrie 2010 (când societatea a fost radiată) pentru SC J.H.C. SRL nu a fost depusă nicio declarație fiscală.

Așa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză, prin neevidențierea în actele contabile și în declarațiile legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, SC J.H.C. SRL s-a sustras de la plata sumei de 12.025 lei din care 6.527,73 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată și 5.497,04 lei impozit pe profit.

Fiind audiat, inculpatul D.I. a recunoscut inițial săvârșirea faptei, declarând că bunurile achiziționate de la SC H.B.G. SRL au fost transportate cu mijloace de transport, închiriate din municipiul Arad, în municipiul Timișoara, unde au fost vândute unor persoane fizice și juridice, fără a întocmi documente de vânzare, atât facturile fiscale de achiziție cât și veniturile obținute din valorificarea mărfurilor nefiind înregistrate în evidențele societății.

La data de 12 decembrie 2011, inculpatul a revenit asupra declarației date, afirmând că a preluat SC J.H.C. SRL la propunerea unei persoane pe care o cunoaște sub numele de H.R.D., urmând ca acesta să se ocupe de activitatea societății, iar sumele de bani rezultate din această activitate să fie împărțite între ei doi. însoțit de H.R.D., D.I. s-a deplasat în localitatea Ghioroc, la sediul SC H.B.G. SRL, unde amândoi au purtat discuții cu reprezentantul societății, în urma acestora încheindu-se contractul de furnizare ce a fost semnat de învinuit, în calitatea sa de reprezentant al SC J.H.C. SRL. Ulterior, mărfurile au fost transportate în municipiul Timișoara, unde au fost vândute unei persoane fizice care ar fi achitat pentru acestea suma de 2500 euro, la care s-a adăugat un autoturism, contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului fiind încheiat pe numele lui D.I. De asemenea, învinuitul a adăugat că nu a întocmit niciun document cu ocazia vânzării mărfurilor achiziționate de la SC H.B.G. SRL către persoana din Timișoara și nu s-a preocupat de înregistrarea facturilor de achiziție a acestor bunuri în evidentele SC J.H.C. SRL întrucât H.R.D. i-a spus că o să ia el legătura în acest scop cu un contabil însă, la scurt timp după aceasta, a fost arestat.

S-a apreciat în rechizitoriu că apărarea învinuitului nu este de natură să înlăture răspunderea sa penală.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societăților comerciale revine administratorului acestora.

Analizând materialul de urmărire penală s-a constatat că, raportat la dispozițiile legale privind organizarea și conducerea contabilității financiare, inculpatul a acționat ca unic administrator, de drept dar și de fapt, al SC J.H.C. SRL. Astfel, după preluarea prin cesiune a părților sociale deținute de foștii asociați, D.I., în calitatea sa de administrator, a solicitat judecătorului delegat înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor din actul adițional precum și a actului constitutiv actualizat și a solicitat B. C.R. F. România, unde SC J.H.C. SRL avea cont deschis, modificarea datelor persoanelor împuternicite să dispună de conturile societății, devenind unica persoană cu drept de semnătură în cont, împuternicită să efectueze toate operațiunile de ridicare/depunere numerar precum și alte operațiuni bancare. De asemenea, acesta s-a deplasat personal la sediul SC H.B.G. SRL unde a semnat, în calitate de reprezentant al SC J.H.C. SRL, contractul de furnizare de produse și totodată a vândut bunurile achiziționate de la SC H.B.G. SRL, încasând o parte din prețul acestora, fără să întocmească însă și documentele justificative necesare pentru înregistrarea operațiunii în contabilitate, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991.

A.N.A.F., prin D.G.F.P. a Județului Dolj, a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 12.025 lei.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că inculpatul nu figurează în evidențe ca proprietar de bunuri mobile sau imobile, motiv pentru care nu s-au putut institui măsuri asigurătorii în vederea recuperării pagubei.

În scop probator au fost atașate la dosar: note de constatare și proces-verbal de control; invitații scrise și dovezi de predare; contract de furnizare și facturi fiscale; declarații fiscale depuse de SC J.H.C. SRL; informații furnizate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj privind situația și istoricul SC J.H.C. SRL; cererea de înregistrare de mențiuni formulată de învinuit și hotărârea judecătorului delegat; contract de închiriere și acte adiționale; adresa din 20 decembrie 2011 a B. C.R. F. România împreună cu înscrisurile doveditoare; raport de expertiză contabilă, declarații învinuit.

La data de 10 ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat Tribunalului Dolj rechizitoriul nr. 301/P/2011 din 10 ianuarie 2012, în conformitate cu art. 264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 12 ianuarie 2012, sub nr. 502/63/2012.

Urmare a solicitării instanței, IPJ Mehedinți a înaintat fișa de cazier judiciar a inculpatului D.I., iar prin adresa din 20 februarie 2012 (fila 19), D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.025 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului, 01 mai 2009, până la data achitării integrale a sumei datorate. De asemenea, prin cererea înregistrată sub același număr, partea civilă D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român prin A.N.A.F. a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile a inculpatului D.I., până la concurența valorii probabile a pagubei de 12.025 lei la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului - 01 mai 2009 și până la data stingerii sumei datorate.

Prin încheierea de ședință din data de 05 martie 2012, în temeiul art. 67 alin. (2) C. proc. pen. instanța a încuviințat proba testimonială solicitată de către inculpat privind audierea unui martor pe starea de fapt, nominalizat ca fiind H.R.D., însă la termenul de judecată din 28 mai 2012 inculpatul D.I., prin apărător ales, a arătat că renunță la audierea acestui martor, conform dispozițiilor art. 329 alin. (2) C. proc. pen., față de lipsa sa la termenele de judecată, deși a fost citat în mod repetat cu mandat de aducere, iar la dosar au fost depuse cinci procese-verbal de căutare emise pe numele martorului anterior menționat.

Conform adresei din 13 martie 2012 emisă de Primăria com. Greci, jud. Mehedinți și depusă de către reprezentantul părților civile (fila 37), inculpatul nu figurează în evidențe cu bunuri mobile sau imobile.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

După preluarea prin cesiune a părților sociale ale SC J.H.C. SRL deținute de foștii asociați, J.T. și J.I., inculpatul D.I., în calitatea sa de administrator, a solicitat judecătorului delegat înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor din actul adițional precum și a actului constitutiv actualizat și a solicitat B.C.R. F. România, unde SC J.H.C. SRL avea cont deschis, modificarea datelor persoanelor împuternicite să dispună de conturile societății, devenind unica persoană cu drept de semnătură în cont, împuternicită să efectueze toate operațiunile de ridicare/depunere numerar precum și alte operațiuni bancare. De asemenea, acesta s-a deplasat personal la sediul SC H.B.G. SRL unde a semnat, în calitate de reprezentant al SC J.H.C. SRL, contractul de furnizare de produse și totodată a vândut bunurile achiziționate de la SC H.B.G. SRL, încasând o parte din prețul acestora, fără să întocmească însă și documentele justificative necesare pentru înregistrarea operațiunii în contabilitate, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991. La data 06 aprilie 2009 inculpatul D.I. a actualizat actul constitutiv al societății al cărei sediu a fost menținut în Craiova, în temeiul actului adițional din 03 ianuarie 2009, durata contractului de închiriere din 11 martie 2008 încheiat între SC C. SA și SC J.H.C. SRL a fost prelungită până la dat de 31 decembrie 2009.

Fiind audiat în ședința publică din data de 05 martie 2012 (fila 34) inculpatul D.I. a declarat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În anul 2009 a preluat societatea SC J.H.C. SRL, devenind astfel asociat unic și administrator, spațiul respectiv fiind închiriat, însă de preluarea societății, de stabilirea sediului, de stabilirea contractului de închiriere precum și de actele contabile și declarațiile fiscale s-a ocupat numitul H.R.D.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 în vigoare la momentul săvârșirii faptei (art. 10 alin. (1) in numerotarea în vigoare în prezent), se prevede că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului (respectiv a inculpatului D.I. în cazul de față), ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii patrimoniului.

Totodată, aceasta lege prevede, în art. 29 alin. (1) și (2) obligația pentru societățile comerciale de a depune un exemplar al bilanțului contabil anual la D.G.F.P., or, potrivit dispozițiilor legii societăților comerciale, persoana care reprezintă societatea comercială este administratorul, astfel încât acesta, alături de contabilul autorizat care a întocmit bilanțul contabil, semnează acest bilanț și îl depune, răspunzând de existenta registrelor prevăzute de lege și de corecta lor ținere ca și de îndeplinirea îndatoririlor pe care legea le impune.

Chiar și în situația în care D.I. ar fi fost însoțit, în momentul derulării operațiunilor de cumpărare respectiv vânzare a mărfurilor, și de H.R. care a primit la rândul său o parte din suma rezultată în urma vânzării, răspunderea pentru ținerea evidenței contabile și depunerea declarațiilor legale revine doar învinuitului, care a angajat, personal și cu știință, societatea în aceste operațiuni comerciale.

În drept, fapta inculpatului D.I. care, în calitate de administrator al SC J.H.C. SRL, în scopul sustragerii de al îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu a evidențiat în actele contabile și în documentele legale operațiuni comerciale efectuate și venituri realizate, cauzând astfel bugetului de stat o pagubă în valoare de 12.025 lei întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului D.I. de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediul societății administrate de acesta, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului D.I. de a refuza, în mod nejustificat, să prezinte comisarilor din cadrul Gărzii Financiare, după ce a fost somat de 3 ori, documentele legale ale societății administrate de acesta, în scopul împiedicării verificărilor financiare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, prejudiciul produs bugetului de stat, persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, care a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal. Având în vedere toate aceste circumstanțe personale, instanța a făcut aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege conf art. 76 lit. d) C. pen.

Instanța a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b)., c)C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura acelei de care s-a folosit (administrator), au fost interzise pe durata executării pedepsei. In ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul D.I. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi. Aceasta interdicție reprezintă o nedemnitate care decurge de drept din condamnarea suferită și care are o natura juridică diferită întrucât: se executa pe toata perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penală la intervenirea reabilitării de drept, adică egala cu cea în care condamnarea suferită reprezintă un antecedent penal; include interdicția exercitării nu numai a funcției de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c) C. pen., ci si alte funcții sau activități în corelație cu aceasta - fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale; decurge din hotărârea definitiva de condamnare, fiind o decădere prevăzuta de o lege extrapenală, dar care este obligatorie, imperativa, nefiind lăsata la dispoziția si aprecierea instanței de judecata; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiție impusa este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite sa fie una dintre infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerata un veritabil mijloc de protejare a relațiilor si activităților comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate si încredere intre parteneri.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a Il-a lit. b), c) C. pen.

Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura acelei de care s-a folosit (administrator), au fost interzise pe durata executării pedepsei. In ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civila Statul Roman prin A.N.A.F., a sumei de 12.025 lei, precum și la dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului. Aceste sume au caracter accesoriu față de creanța principală și se cuvin părții civile, în temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât a celei efectiv produse, cât și a beneficiului nerealizat (art. 14 C. proc. pen.).

Partea civilă este îndreptățită la acordarea și a dobânzilor și penalităților conform C. fisc., la data punerii în executare a dispozițiilor laturii civile a sentinței penale, întrucât confomi prevederilor art. 446 C. proc. pen. dispozițiile din hotărârea penala privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile.

Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.

Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Aceste dispoziții legale nu impun și condiția prealabilă identificării bunurilor asupra cărora să se instituie măsurile asigurătorii, întrucât identificarea bunurilor reprezintă o problema de punere în executare a dispoziției instanței, și nu de instituire a măsurilor asigurătorii.

Rolul măsurilor asigurătorii este acela de a garanta executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale și acțiunii civile din cadrul procesului penal. Din însăși natura acestor măsuri procesuale, rezultă că funcționalitatea lor este numai asiguratorie și nu reparatorie.

Având în vedere obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 și luând în considerare că dispozițiile art. 163 C. proc. pen. și urm. nu instituie o condiție prealabilă privind identificarea bunurilor sau a sumelor de bani asupra cărora să se instituie măsurile asigurătorii, rezultă că aceste măsuri procesuale se pot institui fără o astfel de condiție prealabilă.

Conform art. 164 alin. (2) C. proc. pen. încheierea sau hotărârea instanței de judecata prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau prin organele proprii de executare în cazul în care parte civilă este una dintre unitățile prevăzute de art. 145 C. pen.

Măsurile asigurătorii au în primul rând un scop preventiv și produc efecte nu numai prezente, ci și în viitor. In acest sens, chiar dacă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare inculpatul nu are nici un bun propriu mobil sau imobil, urmare instituirii sechestrului asigurător, creditorul are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul sau.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului până la concurența sumei de 12.025 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea sentinței la O.R.C. pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, Statul Român prin A.N.A.F., în motivele scrise, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței cu privire la latura civilă, în sensul precizării datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 12.025 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul D.I. prin activitatea infracțională a acestuia, conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.

Prin Decizia penală nr. 291 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, Statul Român prin A.N.A.F., a desființat sentința penală nr. 226 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 502/63/2012 doar cu privire la latura civilă și rejudecând a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. și a obligat inculpatul la plata sumei de 12.025 lei cu dobânzile legale și penalitățile de întârziere, conform dispozițiilor art. 119, art. 120 și art. 120

1

C. proc. fisc. calculate până la data achitării integrale a debitului, menținând celelalte dispoziții.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată de instanța de fond, în sensul că admițând acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., Tribunalul Dolj a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 12.025 lei, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform C. fisc., calculate până la data achitării integrale a debitului.

În acest sens, în condițiile în care prejudiciul adus bugetului general consolidat a fost cauzat prin faptele inculpatului, în ceea ce privește calculul accesoriilor aferente, sunt aplicabile dispozițiile art. 119, art. 120 și art. 1201 C. proc. fisc., potrivit cărora „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere. care se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Cum, în speță, s-a reținut vinovăția inculpatului în calitate de administrator al SC J.H.C. SRL, în temeiul dispoz.art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. și a obligat inculpatul la plata sumei de 12.025 lei cu dobânzile legale și penalitățile de întârziere, conform dispozițiilor art. 119, art. 120 și art. 120

1

C. proc. fisc. calculate până la data achitării integrale a debitului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Dolj.

Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluționare a laturii civile a cauzei, apreciind că se impune precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente debitului de 12.025 lei la care a fost obligat inculpatul D.I., respectiv de la data producerii prejudiciului cauzat de inculpat prin faptele săvârșite în calitatea sa de administrator al SC H.H.C. SRL, ca fiind 1 mai 2009.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor si cazului de casare invocat Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând ansamblul probator administrat în cauza, Înalta Curte apreciază că întinderea prejudiciului produs prin fapta comisă de către inculpat care a antrenat angajarea răspunderii penale față de acesta, a fost corect determinat de către prima instanță, situație menținută și de către instanța de apel.

În în actul de sesizare s-a reținut că la data de 21 mai 2009, între SC H.B.G. SRL Ghioroc, în calitate de furnizor, și SC J.H.C. SRL reprezentată de D.I., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractului de furnizare, valabil timp de 12 luni de la semnare, ce a avut ca obiect achiziționarea de către cumpărător a produselor din programul de fabricație al furnizorului. In baza contractului menționat, în perioada 23-29 mai 2009, SC J.H.C. SRL a achiziționat de la SC H.B.G. SRL materiale de pentru construcție în valoare totală de 40.884,22 lei, fiind întocmite în acest sens 8 facturi fiscale care au fost înregistrate în evidența contabilă a furnizorului, însă nu și în ce a cumpărătorului care astfel s-a sustras plății impozitului pe profit și T.V.A. către stat.

Înalta Curte reține că, în cursul urmăririi, prin adresa din data de 6 decembrie 2011, partea civilă A.N.A.F. a precizat că nu are obiecțiuni față de concluziile expertizei financiar - contabile și este de acord cu prejudiciul calculat.

Instanța de control judiciar are în vedere faptul câ, în cursul urmăririi penale, prin adresa din 20 februarie 2012, D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.025 lei, plus dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, până la data achitării integrale a sumei datorate. în cursul judecății în fond partea civilă a menținut constituirea de parte civilă în exact aceleași limite (fila 19) apreciind că data de la care curg dobânzile și penalitățile este 1 mai 2009.

Înalta Curte constată că în rechizitoriu se apreciază că perioada în care s-a întins activitatea comercială ce a generat obligațiile de plată către stat se plasează în timp după data de 1 mai 2009, fiind rezultatul executării obligațiilor deduse din contractul din 21 mai 2009, astfel cum s-a menționat anterior. In executarea acestor raporturi comerciale, facturile sunt emise în perioada iulie - august 2009. Ca urmare data de 1 mai 2009 nu poate fi considerată data scadenței obligației de plată către stat.

Înalta Curte mai reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii sub aspectul soluționării acțiunii civile. Astfel, în mod justificat s-a apreciat că în ceea ce privește calculul accesoriilor aferente prejudiciului la care inculpatul a fost obligat în cauza pendinte sunt aplicabile dispozițiile art. 119, art. 120 și art. 120

1

C. proc. fisc.

Potrivit art. 119 alin. (1) C. proc. fisc. Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere". Dispozițiile art. 120 alin. (1) C. proc. fisc. prevăd că, dobănzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.'"

Dispozițiile art. 120

1

din același act normativ stipulează că penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv."

Data scadenței pentru T.V.A. sau impozitul pe profit este determinată de lege, respectiv de art 14 și urm. din C. fisc.

Așadar, prin prisma acestor dispoziții legale, accesoriile aferente prejudiciului în discuție, precum și data de la care acestea se calculează, se stabilesc în conformitate cu dispozițiile C. proc. fisc. și a C. fisc.

Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Dolj împotriva Deciziei penale nr. 291 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proC. pen. recurenta va fi obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Dolj împotriva Deciziei penale nr. 291 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2013.