ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 401/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care acesta a solicitat, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 5313 din 4 iulie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul L.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că încheierea atacată a fost comunicată la data de 3 iulie 2012, iar recursul a fost declarat la data de 16 iulie 2012 (data depunerii recursului la Serviciul Registratură, conform fila 2 din dosarul de recurs), cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. Cum în cauză recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.S. împotriva Încheierii din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.