ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 401/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2012 Curtea de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care

acesta a solicitat, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării Ordinului nr. 5313 din 4 iulie 2011 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul L.S., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

Astfel, potrivit art.

14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea

este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de

la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că încheierea atacată a

fost comunicată la data de 3 iulie 2012, iar recursul a fost declarat la data

de 16 iulie 2012 (data depunerii recursului la Serviciul Registratură, conform fila 2 din dosarul de recurs), cu nerespectarea termenului de

5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în

speță.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză recurentul

nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a

căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că

recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.S. împotriva Încheierii din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.