ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Hotărârea primei instanțe:
Prin încheierea din 26 noiembrie 2010, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta A.M.V. în contradictoriu cu
pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 155
1
C. proc. civ., pentru nerespectarea de către reclamantă a dispoziției
încheierii de ședință din 29 octombrie 2010, în sensul de a-și preciza acțiunea
sub aspectul actelor contestate.
Recursul declarat de reclamantă:
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs
reclamanta, critcând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac,
recurenta-reclamantă a arătat că a stabilit cadrul procesual în cauză, așa
încât prima instanță a reținut în mod greșit că acțiunea nu ar fi precizată.
Totodată, a susținut că într-un prim ciclu
procesual instanța de apel a pronunțat sentința nr. 2539 din 12 iunie 2009, în
care de altfel sunt inserate solicitările sale, iar recursul declarat împotriva
acestei sentințe a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, prin decizia nr. 1743 din 29 martie 2010 or, în cazul în care
acțiunea nu ar fi fost precizată nu ar fi fost posibil să se pronunțe aceste
hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra
recursului:
Examinând încheierea atacată, în raport cu
actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă,
precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că
recursul este fondat.
Argumentele corespunzătoare motivelor de
recurs invocate:
Analizând modul în care recurenta își
exercită drepturile procesuale, este de menționat că încheierea atacată nu
reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 155
1
alin. (1) C.
proc. civ., conform cărora „când constată că desfășurarea normală a procesului
este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor
prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda
judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”.
În speță, se constată că pricina se află în
fond după casare, așadar a fost parcurs primul ciclu procesual fără a se pune
problema precizării acțiunii, prin urmare, nu există un temei în acest sens.
Soluția pronunțată în recurs:
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.
312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea atacată, cu consecința
trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.M.V. împotriva
încheierii din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea atacată și trimite cauza
la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
februarie 2011.