ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii La data de 10 martie 2010, a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești contestația formulată de D.C. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, prin care s-a solicitat anularea actului de constatare emis de pârâtă la data de 23 februarie 2010 . În motivarea contestației, contestatorul a invocat, pe cale de excepție, nulitatea actului de constatare pentru lipsa elementelor obligatorii impuse de dispozițiile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144 din 20 mai 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate . În concret, a susținut că actul de constatare nu cuprinde obiecțiile și explicațiile date cu privire la măsurile dispuse de pârâtă și a fost încheiat fără a fi încunoștințat, astfel că a fost în imposibilitatea de a-și pregăti apărarea.

Pe fondul cauzei, a arătat că nu mai deține calitatea de administrator al SC P.T. SRL din data de 2 septembrie 2009, când a fost revocat din funcție, iar împrejurarea că, în trecut, s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, nu este de natură să atragă incidența normei legale, în condițiile în care, la momentul emiterii actului de constatare starea de incompatibilitate era inexistentă. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 116 din 06 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, a respins ca neîntemeiată excepția nulității actului de constatare, invocată de contestator și pe fond, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins excepția nulității actului de constatare, reținând că dispozițiile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 ce reglementează conținutul actului de constatare, au fost respectate întru-totul, chiar dacă nu au fost menționate obiecțiile și explicațiile persoanei la care se referă sau a reprezentantului său, întrucât astfel de obiecții sau explicații nu au fost formulate și nici nu s-a făcut dovada că acestea s-ar fi formulat. Sub acest aspect, instanța a reținut că în perioada efectuării cercetărilor de către autoritatea pârâtă, contestatorul a fost înștiințat începerea procedurii de verificare, fiind de altfel reprezentat de către apărătorul său, S.S., căreia i s-au prezentat documentele aflate în dosar, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 23 octombrie 2009, însă, apărătorul nu a formulat niciun fel de obiecțiuni, în procesul verbal nefiind înscrisă nicio mențiune în acest sens.

Prin urmare, în lipsa formulării obiecțiunilor sau explicațiilor, actul de constatare nu putea să le conțină, așa încât, instanța de fond a apreciat că dreptul la apărare al contestatorului a fost respectat. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că intimata, în mod corect, a constatat starea de incompatibilitate a lui D.C. pentru perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009, deoarece a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Dragomirești și funcția de administrator al SC P.T. SRL, fiind incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit d) Legea nr. 161/2003 potrivit cărora, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale precum și cele ale art. 46 alin. (1) lit c și alin. (2) Legea nr. 144/2007.

Instanța de fond a reținut că D.C. are calitatea de asociat în cadrul SC P.T. SRL din 25 aprilie 2005 și până în prezent, iar în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 a deținut și calitatea de administrator, așa cum rezultă din adresa din 03 decembrie 2009, emisă de O.N.R.C.. Calitatea de administrator a contestatorului a încetat la 16 septembrie 2009, potrivit încheierii din 16 septembrie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, de la acest moment fiind opozabilă tuturor persoanelor interesate, neavând nicio relevanță faptul că s-a dispus revocarea din funcția de administrator anterior acestei date.

De asemenea, contestatorul a fost ales în funcția de viceprimar la 25 iunie 2004, conform hotărârii din 2004 a Consiliului Local Dragomiresti, iar la data de 27 iunie 2008 a fost ales din nou, în aceeași funcție, conform hotărârii din 2008, exercitând-o până în prezent, astfel că în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 s-a aflat in stare de incompatibilitate, deținând simultan funcția de viceprimar și funcția de administrator al SC P.T. SRL. Apărarea contestatorului potrivit căreia, starea de incompatibilitate nu mai subzista la momentul emiterii actului de constatare a fost înlăturata de către instanță, care a reținut că starea de incompatibilitate exista la momentul sesizării Agenției Naționale de Integritate , de către Instituția Prefectului Județului Dâmbovița din 07 august 2009, încetând la data 16 septembrie 2009, potrivit înregistrărilor din Registrul Comerțului.

3. Recursul declarat de reclamantul D.C. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul D.C. invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.. 3.1. Recurentul susține că prima instanță a respins în mod greșit excepția nulității actului de constatare, interpretând în mod eronat prevederile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007. În opinia recurentului, actul de constatare este nul deoarece nu cuprinde obiecțiile și explicațiile persoanei la care se referă, cu privire la măsurile dispuse de intimată, în condițiile în care, sintagma “trebuie să cuprindă” inserată în conținutul textului de lege anterior individualizat, nu poate fi interpretată decât în sensul că lipsa vreunei mențiuni enumerate atrage sancțiunea nulității.

Mai mult decât atât, recurentul afirmă că nu a fost încunoștiințat de întocmirea actului de constatare din 23 februarie 2010, neavând astfel posibilitatea de a formula obiecțiuni la acesta, fiind lipsit de dreptul de a se apăra. 3.2. Pe fondul cauzei, recurentul susține că la momentul întocmirii actului de constatare, 23 februarie 2010, starea de incompatibilitate era inexistentă, acesta nemaiavând calitatea de administrator la SC P.T. SRL încă din data de 02 septembrie 2009, când a fost revocat din funcție. Consideră că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 46 alin. (1) lit. c) Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritatea în condițiile în care, norma legală citată are în vedere situația în care starea de incompatibilitate subzistă la momentulul emiterii actului de constatare.

În plus, actul normativ care a stat la baza motivării sentinței recurate a fost declarat neconstituțional, astfel că din acest punct de vedere hotărârea este lipsită de temei legal. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. În cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în litigiul dedus judecății și a realizat o încadrare juridică adecvată acestei situații de fapt.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant D.C. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ actul de constatare emis de Agenția Națională de Integritate. Prin Actul de constatare emis la data de 23 februarie 2010 de către Agenția Națională de Integritate s-a concluzionat că reclamantul D.C. a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003, aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu data de 25 aprilie 2009 până la data de 16 septembrie 2009, deoarece a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Dragomirești și funcția de administrator al SC P.T. SRL. Prima instanță, în mod corect, a respins excepția nulității actului de constatare, soluția bazându-se pe o interpretare justă a prevederilor art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritatea.

Potrivit art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate „Actul de constatare trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz”.

I ndiscutabil, actul de constatare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 9 alin. (3) din lege, inclusiv obiecțiile și explicațiile persoanei supuse verificării, însă numai în măsura în care acestea s-au formulat, așa încât, recurentul pleacă de la o premisă eronată că actul de constatare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute norma legală anterior citată. Recurentul nu a pretins că s-ar fi apărat în vreun fel sau a dat explicații care nu au fost menționate în actul de constatare și nu poate exista în acest sens un control judiciar. Din chiar cuprinsul actului administrativ contestat rezultă că „la data de 23 septembrie 2009, pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului, dl. D.C.

s-a prezentat la sediul Agenției Naționale de Integritate, ocazie cu care au fost depuse și înregistrate la secretariatil agenției următoarele documente: copia hotărârii asociatului unic al SC P.T. SRL din data de 02 septembrie 2009, prin care încetează calitatea de administrator al asociatului D.C. și se numește administrator dl. I.V.; copia certificatului de înregistrare al SC P.T. SRL din data de 28 aprilie 2005; datele de identificare ale dlui. D.C. și ale dlui. I.V.; copia actului constitutiv al al SC P.T. SRL din data de 22 aprilie 2005 și copia actului constitutiv al al SC P.T. SRL din data de 04 septembrie 2009”. Nu rezultă din nicio probă administrată că în intervalul 23 septembrie 2009 - 23 februarie 2010 recurentul-reclamant ar fi formulat „obiecții și explicații” în legătură cu procedura de control derulată de intimata-pârâtă, așa încât motivul de nelegalitate invocat nu există.

Recurentul a reiterat și cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin acțiune, referitor la faptul că nu a fost încunoștințat despre emiterea actului administrativ la data de 23 februarie 2010. Și acest motiv este vădit nefondat, câtă vreme recurentul a fost înștiințat despre procedura derulată de recurentă, conform art. 5 alin. (8 1 ) Legea nr. 144/2007, s-a prezentat, după cum s-a arătat, la data de 23 septembrie 2009 la sediul Agenției Naționale de Integritate pentru a depune documente justificative, iar prin adresa din 16 noiembrie 2009 i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de un avocat și poate să depună documente justificative pe care le consideră necesare.

Mai mult, la data de 23 octombrie 2010, actul administrativ a fost comunicat recurentului, prin apărătorul său, care a semnat procesul-verbal de primire, acțiunea judiciară fiind formulată în termenul legal. Sintetizând, Înalta Curte constată că actul de constatare din 11 decembrie 2009 a fost emis de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007, precum și a dreptului la apărare. În legătură cu motivul de recurs ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte constată că existența stării de incompatibilitate a reclamantului a fost corect reținută. Astfel, recurentul-reclamant a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Dragomirești la data de 25 iunie 2004, fiind reales în aceeași funcție la data de 27 iunie 2008, conform hotărârii din 2008 a Consiliului Local Dragomirești, funcție pe care o exercită și în prezent.

Potrivit adresei din 3 decembrie 2009 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, începând cu data de 25 aprilie 2005 și până la încheierea actului de constatare, recurentul-reclamant a deținut calitatea de asociat în cadrul SC P.T. SRL, iar în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 (data revocării), calitatea de administrator al aceleași societăți comerciale. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de (...) administrator (...) la societățile comerciale (...).

Este incontestabil că recurentul-reclamant D.C., în calitate de viceprimar, s-a aflat în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009, în incompatibilitatea prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003, în condițiile în care avea și calitatea de administrator al SC P.T. SRL. Așa cum a reținut și prima instanță, nu poate fi primită apărarea, reiterată ca motiv de recurs, potrivit căreia, starea de incompatibilitate nu exista la momentul emiterii actului de constatare, câtă vreme exista la momentul sesizării Agenției Naționale de Integritate, de către Instituția Prefectului Județului Dâmbovița din 07 august 2009. Starea de incompatibilitate a încetat la data de 16 septembrie 2009, când recurentul a fost revocat din funcția de administrator al SC P.T.

SRL, potrivit încheierii din 16 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, de la acest moment fiind opozabilă tuturor persoanelor interesate, neavând nicio relevanță faptul că s-a dispus revocarea din funcția de administrator anterior acestei date. De asemenea, va fi înlăturată critica recurentului privind lipsa de temei legal a sentinței atacate raport la neconstituționalitatea Legii nr. 144/2007 privind organizarea Agenției Naționale de Integritate. Atâta timp cât procedura de verificare s-a derulat anterior publicării în M. Of. nr. 294/05.05.2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010 , iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării, dispozițiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecății, potrivit prevederilor art. 147 din Constituția României, republicată, care prevăd că de la data publicării în M. Of.

deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. 4.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 și art. 28 Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C. împotriva sentinței nr. 116 din 06 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.