ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

La data de 10 martie 2010,

a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești contestația formulată de D.C. în

contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, prin care s-a solicitat

anularea

actului de constatare emis de pârâtă la data de 23 februarie 2010 .

În

motivarea contestației, contestatorul

a invocat, pe cale de excepție, nulitatea actului

de constatare pentru lipsa

elementelor obligatorii impuse de

dispozițiile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144 din 20 mai 2007, privind înființarea,

organizarea și funcționarea

Agenției Naționale de Integritate

.

În

concret, a susținut că actul de constatare nu cuprinde obiecțiile și explicațiile

date cu privire la măsurile dispuse de pârâtă și a fost încheiat fără a fi încunoștințat,

astfel că a fost în imposibilitatea de a-și pregăti apărarea.

Pe

fondul cauzei, a arătat că nu mai deține calitatea de administrator al SC P.T.

SRL din data de 2 septembrie 2009, când a fost revocat din funcție, iar împrejurarea

că, în trecut, s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, nu este de natură să

atragă incidența normei legale, în condițiile în care, la momentul emiterii actului

de constatare starea de incompatibilitate era inexistentă.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin

sentința

nr.

116 din 06 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești,

a respins ca neîntemeiată

excepția nulității actului de constatare, invocată de contestator și pe fond, a

respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a respins

excepția nulității actului de constatare,

reținând

că dispozițiile

art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 ce reglementează conținutul

actului de constatare, au fost respectate întru-totul, chiar dacă nu au fost menționate

obiecțiile și explicațiile persoanei la care se referă sau a reprezentantului său,

întrucât astfel de obiecții sau explicații nu au fost formulate și nici nu s-a făcut

dovada că

acestea s-ar fi formulat.

Sub

acest aspect, instanța a reținut că în perioada efectuării cercetărilor de către

autoritatea pârâtă, contestatorul a fost înștiințat începerea procedurii de verificare,

fiind de altfel reprezentat de către apărătorul său, S.S., căreia i s-au prezentat

documentele aflate în dosar, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 23

octombrie 2009, însă, apărătorul nu a formulat niciun fel de obiecțiuni, în procesul

verbal nefiind înscrisă nicio mențiune în acest sens.

Prin

urmare, în lipsa formulării obiecțiunilor sau explicațiilor, actul de constatare

nu putea să le conțină, așa încât, instanța de fond a apreciat că dreptul la apărare

al contestatorului a fost respectat.

Pe

fondul cauzei, instanța a reținut că intimata, în mod corect, a constatat starea

de incompatibilitate a lui D.C. pentru perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie

2009, deoarece a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Dragomirești

și funcția de administrator al SC P.T. SRL, fiind incidente prevederile art. 87

alin. (1) lit d) Legea nr. 161/2003 potrivit cărora, funcția de viceprimar este

incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale precum și cele

ale art. 46 alin. (1) lit c și alin. (2) Legea nr. 144/2007.

Instanța

de fond a reținut că D.C. are calitatea de asociat în cadrul SC P.T. SRL din 25

aprilie 2005 și până în prezent, iar în perioada 25 aprilie 2005 - 16

septembrie 2009 a deținut și calitatea de administrator, așa cum rezultă din adresa

din 03 decembrie 2009, emisă de O.N.R.C..

Calitatea

de administrator a contestatorului a încetat la 16 septembrie 2009, potrivit încheierii

din 16 septembrie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la O.N.R.C. de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița, de la acest moment fiind opozabilă tuturor persoanelor interesate,

neavând nicio relevanță faptul că s-a dispus revocarea din funcția de administrator

anterior acestei date.

De

asemenea, contestatorul a fost ales în funcția de viceprimar la 25 iunie 2004, conform

hotărârii din 2004 a Consiliului Local Dragomiresti, iar la data de 27 iunie 2008

a fost ales din nou, în aceeași funcție, conform hotărârii din 2008, exercitând-o

până în prezent, astfel că în perioada 25 aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 s-a

aflat in stare de incompatibilitate, deținând simultan funcția de viceprimar și

funcția de administrator al SC P.T. SRL.

Apărarea

contestatorului potrivit căreia, starea de incompatibilitate nu mai subzista la

momentul emiterii actului de constatare a fost înlăturata de către instanță, care

a reținut că starea de incompatibilitate exista la momentul sesizării

Agenției Naționale de

Integritate

, de către Instituția Prefectului Județului Dâmbovița

din 07 august 2009, încetând la data 16 septembrie 2009, potrivit înregistrărilor

din Registrul Comerțului.

declarat de reclamantul D.C.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul D.C.

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ..

3.1. Recurentul

susține că prima instanță a respins în mod greșit excepția nulității actului de

constatare, interpretând în mod eronat prevederile art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007.

În opinia recurentului,

actul de constatare este nul deoarece nu cuprinde obiecțiile și explicațiile persoanei

la care se referă, cu privire la măsurile dispuse de intimată, în condițiile în

care, sintagma “trebuie să cuprindă” inserată în conținutul textului de lege anterior

individualizat, nu poate fi interpretată decât în sensul că lipsa vreunei mențiuni

enumerate atrage sancțiunea nulității.

Mai mult decât

atât, recurentul afirmă că nu a fost încunoștiințat de întocmirea actului de constatare

din 23 februarie 2010, neavând astfel posibilitatea de a formula obiecțiuni la acesta,

fiind lipsit de dreptul de a se apăra.

3.2. Pe fondul

cauzei, recurentul susține că la momentul întocmirii actului de constatare, 23

februarie 2010, starea de incompatibilitate era inexistentă, acesta nemaiavând calitatea

de administrator la SC P.T. SRL încă din data de 02 septembrie 2009, când a fost

revocat din funcție.

Consideră că

instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 46 alin. (1)

lit. c) Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

Naționale de Integritatea în condițiile în care, norma legală citată are în vedere

situația în care starea de incompatibilitate subzistă la momentulul emiterii actului

de constatare.

În plus, actul

normativ care a stat la baza motivării sentinței recurate a fost declarat neconstituțional,

astfel că din acest punct de vedere hotărârea este lipsită de temei legal.

Intimata-pârâtă

Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

În cauză nu

sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

în vederea casării sau modificării hotărârii.

Instanța de

fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat

în litigiul dedus judecății și a realizat o încadrare juridică adecvată acestei

situații de fapt.

de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

D.C. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

actul de constatare emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin Actul de constatare

emis la data de 23

februarie 2010 de către Agenția Națională de Integritate s-a concluzionat că reclamantul

D.C. a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003, aflându-se

în stare de incompatibilitate începând cu data de 25 aprilie 2009 până la data de

16 septembrie 2009, deoarece a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei

Dragomirești și funcția de administrator al SC P.T. SRL.

Prima instanță,

în mod corect, a respins excepția nulității actului de constatare, soluția bazându-se

pe o interpretare justă a prevederilor art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007 privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritatea.

Potrivit art. 9 alin.

(3) Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

Naționale de Integritate „Actul de constatare trebuie să cuprindă

data

și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele,

prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile

și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă

la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile

acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile

prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea

și a celorlalte persoane prezente, după caz”.

I

ndiscutabil,

actul de constatare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 9

alin. (3) din lege, inclusiv obiecțiile și explicațiile persoanei supuse verificării,

însă numai în măsura în care acestea s-au formulat, așa încât, recurentul pleacă

de la o premisă eronată că actul de constatare trebuie să cuprindă toate elementele

prevăzute norma legală anterior citată.

Recurentul

nu a pretins că s-ar fi apărat în vreun fel sau a dat explicații care nu au fost

menționate în actul de constatare și nu poate exista în acest sens un control judiciar.

Din chiar cuprinsul

actului administrativ contestat rezultă că „la data de 23 septembrie 2009, pentru

a lua cunoștință de conținutul dosarului, dl. D.C. s-a prezentat la sediul Agenției

Naționale de Integritate, ocazie cu care au fost depuse și înregistrate la secretariatil

agenției următoarele documente: copia hotărârii asociatului unic al SC P.T. SRL

din data de 02 septembrie 2009, prin care încetează calitatea de administrator al

asociatului D.C. și se numește administrator dl. I.V.; copia certificatului de înregistrare

al SC P.T. SRL din data de 28 aprilie 2005; datele de identificare ale dlui. D.C.

și ale dlui. I.V.; copia actului constitutiv al al SC P.T. SRL din data de 22

aprilie 2005 și copia actului constitutiv al al SC P.T. SRL din data de 04

septembrie 2009”.

Nu rezultă

din nicio probă administrată că în intervalul 23 septembrie 2009 - 23 februarie

2010 recurentul-reclamant ar fi formulat „obiecții și explicații” în legătură cu

procedura de control derulată de intimata-pârâtă, așa încât motivul de nelegalitate

invocat nu există.

Recurentul

a reiterat și cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin acțiune, referitor

la faptul că nu a fost încunoștințat despre emiterea actului administrativ la data

de 23 februarie 2010.

Și acest motiv

este vădit nefondat, câtă vreme recurentul a fost înștiințat despre procedura derulată

de recurentă, conform art. 5 alin. (8

1

) Legea nr. 144/2007, s-a prezentat,

după cum s-a arătat, la data de 23 septembrie 2009 la sediul Agenției Naționale

de Integritate pentru a depune documente justificative, iar prin adresa din 16

noiembrie 2009 i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul să fie asistat sau

reprezentat de un avocat și poate să depună documente justificative pe care le consideră

necesare.

Mai mult, la

data de 23 octombrie 2010, actul administrativ a fost comunicat recurentului, prin

apărătorul său, care a semnat procesul-verbal de primire, acțiunea judiciară fiind

formulată în termenul legal.

Sintetizând,

Înalta Curte constată că actul de constatare din 11 decembrie 2009 a fost emis de

intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate cu respectarea dispozițiilor

art. 9 alin. (3) Legea nr. 144/2007, precum și a dreptului la apărare.

În legătură cu motivul

de recurs ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte constată că existența stării de

incompatibilitate a reclamantului a fost corect reținută.

Astfel, recurentul-reclamant

a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Dragomirești la data de 25

iunie 2004, fiind reales în aceeași funcție la data de 27 iunie 2008, conform hotărârii

din 2008 a Consiliului Local Dragomirești, funcție pe care o exercită și în prezent.

Potrivit adresei din 3

decembrie 2009 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, începând cu data

de 25 aprilie 2005 și până la încheierea actului de constatare, recurentul-reclamant

a deținut calitatea de asociat în cadrul SC P.T. SRL, iar în perioada 25

aprilie 2005 - 16 septembrie 2009 (data revocării), calitatea de administrator al

aceleași societăți comerciale.

Potrivit art. 87

alin. (1) lit. d) Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare,

funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de (...) administrator (...)

la societățile comerciale (...).

Este incontestabil că

recurentul-reclamant D.C., în calitate de viceprimar, s-a aflat în perioada 25

aprilie 2005 - 16 septembrie 2009, în incompatibilitatea prevăzută în art. 87 alin.

(1) lit. d) Legea nr. 161/2003, în condițiile în care avea și calitatea de administrator

al SC P.T. SRL.

Așa cum a reținut și prima

instanță, nu poate fi primită apărarea, reiterată ca motiv de recurs, potrivit căreia,

starea de incompatibilitate nu exista la momentul emiterii actului de constatare,

câtă vreme exista la momentul sesizării Agenției Naționale de Integritate, de către

Instituția Prefectului Județului Dâmbovița din 07 august 2009. Starea de incompatibilitate

a încetat la data de 16 septembrie 2009, când recurentul a fost revocat din funcția

de administrator al SC P.T. SRL, potrivit încheierii din 16 septembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Dâmbovița,

de la acest moment fiind

opozabilă tuturor persoanelor interesate, neavând nicio relevanță faptul că s-a

dispus revocarea din funcția de administrator anterior acestei date.

De

asemenea, va fi înlăturată critica recurentului privind lipsa de temei legal a sentinței

atacate raport la neconstituționalitatea Legii nr. 144/2007 privind organizarea

Agenției Naționale de Integritate.

Atâta

timp cât

procedura de verificare s-a derulat anterior publicării în

M.

Of. nr. 294/05.05.2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14

aprilie 2010

,

iar actul de constatare

a fost emis tot anterior publicării, dispozițiile acesteia nu produc efecte în legătură

cu cauza supusă judecății,

potrivit prevederilor art. 147 din Constituția

României, republicată, care prevăd că de la data publicării în M. Of. deciziile

Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

4.Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele

expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că se impune,

în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 și art. 28 Legea nr. 554/2004, respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.C. împotriva sentinței

nr. 116 din 06 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie

2011.